8 matches
-
opțiunilor sale destinale și a felului în care alege să-și trăiască viața. Aceste personaje, care sunt încarnări exemplare ale ethosului burghezo-moșieresc, sunt ireductibile, ele nu sunt disputate de forțele binelui și ale răului, precum Eva și Anghel în rol adamitic, cărora li se recunoaște rătăcirea, dar le este oferită permanent și posibilitatea izbăvirii, prin întoarcerea la Partid. Ei sunt îngeri ai răului, stâlpi ai societății burgheze, ei nu pot fi decât înlăturați și nimic altceva, nu se poate face nimic
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
repetate. Eroii sadieni predică crima fără pasiune, expresie a instinctului pur, simplu declic muscular. Rafinamentul și scenariile elaborate îi contrazic totuși, așa cum scenariul elaborat al lui von Trier contrazice înregistrarea acestei purități atroce. Oricum, în mijlocul pădurii, regizorul redă naturii cuplul adamitic, El și Ea, ale căror conflicte generice reflectă temeiurile civilizației în proximitatea edificării sau dizolvării sale. Sexualitatea debordantă a femeii, o sexualitate care-și iese din matcă este însoțită de sentimentul angoasant al morții prezent ca leitmotiv al nașterii blocate
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
se supun ritmurilor ei. Sexualitatea aici nu este una informată cultural, nu face parte dintr-un scenariu elaborat, educat, tipic pentru violența libidoului sadian, ci este una necontrolată, impulsională, care dizolvă și ultimele reziduuri de umanitate în cele două ființe adamitice. Când femeia se va identifica cu natura, întregul ei potențial distructiv va ieși la suprafață, iar crima va reprezenta unica soteriologie a cuplului. Scenele grotești, crude ale putrezirii, ale agoniei constituie un spectacol angoasant pentru o umanitate care nu se
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
de la catastrofe precum scufundarea celui mai mare vas din lume la distrugerea unei planete cu tot cu semințiile ei, se află acolo pentru a înfrumuseța lovestory-ul care perfectează o altă simbioză, cea dintre rasa umană cu tarele ei și rasa navi, rasa adamitică, aflată în centrul unui Paradis natural care însă a cunoscut în trecut conflictul, războiul. Nostalgiile și încântarea pe care le cunoșteau primii exploratori în lumile tropicale ale Oceaniei par împărtășite de către Regizor aflat în căutarea unui alt Paradis dincolo de sistemul
Avatarul soldatului Jake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6582_a_7907]
-
scurtă revenire onirică. După momentul spectaculos al distrugerii navei mamă și a pierderii contactului cu centrul de control, valsul stelar și dialogul înconjurat de marele vid celest al celor doi cosmonauți au ceva din acea solitudine originară a izgonirii cuplului adamitic rătăcit printre aștri în drumul său către o terra ferma așteptat cu disperare și de către Columb și marinarii săi. Mă refer la cei doi ca la un cuplu pentru că în spațiu solitudinea devine cu adevărat copleșitoare. Întrebată de Matt ce
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
în "omul total": "Dublă sete de transcendent și de cunoaștere științifică împing pe acest om atît spre cucerirea universului cît și spre apropierea de înțelepciunea dumnezeiasca". Înnoita viziune a pămîntului este ecumenicitatea universală, la capătul căreia se află Parusia: "Viziunea adamiticei naturi, după dispariția armelor și a războaielor. Lumea, făcută o turmă și un pastor, se desprinde astfel de lume că un fruct copt și nouă Naștere, Parusia, intervine firește și închide poemul". În acest capitol, tonalitatea e imnica, luminoasă și
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
altceva decât că fiecare problemă de viață spirituală, istorică și politică se pune pentru întîia oară, că tot ceea ce trăim se determină într-o lume de valori nouă, într-o ordine și un stil incomparabil. Cultura românească este o cultură adamitică, fiindcă tot ce se naște în ea n-are precedent. (Și în sens peiorativ.) Fiecare reedităm destinul lui Adam; decât, acesta a fost scos din paradis, iar noi dintr-un mare somn istoric. Adamismul poate paraliza numai sufletele slabe, fără
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din coardele instrumentelor, și totuși, trebuie să recunoaștem că lipsește orice patos, orice sforțare. Ușurința și firescul compoziției, iată marele secret"394. Muzica încetează să mai fie închisă într-un spațiu convențional, pentru a se integra ritmurilor naturii, unei condiții adamitice pe care acești copii o evocă prin simpla lor prezență. Este clar că această compoziție iese de sub incidența alegoricului, pentru a intra sub cea a simbolismului. Nu există altfel nicio explicație în ordinea realului pentru acești copii- adolescenți concertând la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]