1,639 matches
-
lua de subțiori unde iară să mă țes jar nestins în corp ales cazne dulci și reci fiori rătăcind prin pat de flori mierea lor să te îmbete vrăjită de Dragobete *** Pricină-n sat [sub clopotul vârstei, poetul, o enigmă ...] ademenindu-și somnul să-l cuprindă torcea tăcut din caierul de gânduri născute când prășea porumbu-n rânduri sau priveghind păianjenii din grindă stătea năuc nepricepându-și rostul deși sărac tot îl vorbește satul oricum ar fi aici si-a dus veleatul
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
în mână. A oprit, bineînțeles fără să hotărâm împreună, în fața unei grădini cu gard de trandafiri înfloriți și mobilier din fier forjat vopsit în alb. Părea un colț de rai. Mesele așezate sub umbrare într-un fel de separeuri te ademeneau parcă să stai la o șuetă. Bătea un vânt ușor care scutura florile copacilor purtându-le în aer ca pe o ninsoare. Eric, fără să ceară meniul, a comandat două cafele cu frișcă. N-a aruncat nici măcar o singură ocheadă
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
ce cântec straniu! Un cântec al vieții mele, o viață ce a alergat dintr-o groapă în alta. Tot ce am clădit prin muncă aruncam într-o clipă în câte o groapă ivită pe drum. Mă împiedicam și groapa mă ademenea ca o sirenă. I-aș fi dat și ce nu aveam. Ea înghițea totul, iar eu rămâneam mut în fața neputinței și începeam o nouă construcție pentru o altă posibilă groapă. Ploaia aceea de vară cânta munca zadarnică și greșelile vieții
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe-o stâncă din Rin stă blânda Lorelay Sub raza lunii păru-i strălucește, Iar cântecul ei vrăjit te poartă-n rai, Cu frumusețea lui te-ademenește. Cu vocea-i dulce drama-și povestește, C-a fost trădată de omul ce-a iubit, Iar apa Rinului adăpostește Taina iubirii,ce moartea i-a sortit. Dar Rinul și alt secret tăinuiește. E misterul comorii Nibelunge... Blestemul ei pe
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
pronunțat țiganul cuvântul magic TUN, Mototolea a sărit, ca săltat de un resort și i-a deschis portiera din spate. L-a împins în mașină și, tremurând de emoție, a întrebat cu o voce sugrumată: --Ce...tun? Să nu mă ademenești cu cine știe ce afacere necurată, că eu sunt un om cinstit! --Da, eu sunt necinstit, șefule? spuse ofensat țiganul. Așa impresie ți-ai făcut matale despre mine? Păi, eu am venit la dumneata cu un tun cinstit. --I-auzi, râse Mototolea, tun
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
mai sigur, pentru statutul nostru de fugari din Uniunea Sovietică, am încercat la Călărași, la Râmnicu Sărat, unde am făcut un an la Liceul Regele Ferdinand, la Beiuș și în final la Oradea. Pe tot parcursul am fost urmăriți și ademeniți de comisii mixte de ,,repatriere”, formate din ,,civili” sovietici și ,,civilii” români. Ideea naivă de a ajunge cât mai departe de granița cu Basarabia, ne-a salvat într-un fel nesperat. Episcopul ortodox Nicolae l-a încadrat pe tatăl meu
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
sunt cu tine/ Chopin - un concert de pian oarecare/ Și calea e lungă și noaptea e mare.” „E noapte și e frig, seniori”, clama cândva Laurențiu Fulga. E noapte, într-adevăr, și frigul aciuat prin ungherele sufletelor din ce în ce mai goale ne ademenește cu amorțeala-i vicleană. „Albastru-ndoliat”, scria Adrian Păunescu la înălțarea la cer a genialului pictor Sabin Bălașa, și el, iată, intrat în conul de umbră al uitării contemporanilor: „... În deficitul de albastru/ Al unei lumi cu pumnii strânși,/ Era
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
am „jurat credință” și pe loc am bătut palma: Fundația „Dinu Patriciu” pe care o conducea ea va prelua bătrâna revistă, o va înnoi, o va reda publicului păstrându-i intactă funcția esențială, aceea de a șarma tinerii la minte, ademenindu-i spre civilizația tehnologică în care se scaldă lumea de astăzi. La bordul S&T a fost adus un echipaj tânăr, alăturându-l celor doi seniori-editori rămași din vechea redacție, Cristian si cu mine. Echipa Marc-Adrian-Răzvan-Claudiu-Alex a abandonat atunci publicația
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
a țării. De formație jurist, dar împătimit de Istorie, tânărul jurnalist și-a ales, din instinct, „albia” pe care care urma cu plăcere să curgă. L-am urmărit de la primele numere ale noii S&T, încă din 2011, l-am ademenit în emisiuni de radio și televiziune, a mers alături de ceilalți membrii ai echipei S&T la întâlnirile de „evanghelizare întru știință” a publicului, dezvăluind auditoriului, cititorilor și telespectatorilor fermecătoarele mecanisme ale Evoluției, vorbind despre Geologia eonilor scurși de la Facerea Terrei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
în vârful lanțului trofic este ,poate, cea mai mare iluzie a lui . Ideea că este creator de unelte, sisteme, prin care ( crede el ) preia anumite funcții ce aparțin doar universului creator , tinde să îl ducă în apropiera absurdului ce îl ademenește cu speranța că poate domina moartea și viața, că poate deveni un fel de stăpân al inelelor, un stăpân efemer ce nu reuseste ( înca ) să devină o constantă a materiei. Abia atunci când va găsi cheia propiei sale veșnicii, a structurării
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
ei printre cei. Religiile, pelerinajele de toate soiurile, crează iluza că poți fi salvat de la disparița totală , dacă te rogi, te căiești , dai zeciuiala sau chiar te sacrifici. De garantat însă, nimeni nu se încumetă, doar biserica încearcă să te ademenească în ,, ispită,, și reușete foate bine până acum. Toți se laudă cu miliarde de credincioși, toți inventează minuni și fel de fel de moaște în care cei săraci cu duhul, se aruncă bezmetici de frica a ce va fi când
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
o sinceritate nevindecabilă, aș fi îndurat rătăcirile inimii tale prin mărăcinii micilor trădări, supravețuind. Confuz chemărilor mele ai decis să pleci spre o casă a iluziilor de tot felul. Cu ferestrele sparte, luminată ca un brad de Crăciun te-a ademenit cu beteala multicoloră a promisiunilor. Universul meu, prea strâmt pentru deșertăciunile tale. Tu, călător cladestin, ... Citește mai mult De nu plecai,aș fi stat de veghe tristeților tale nărăvașeca o herghelie de cailăsați slobozi pe un câmp de maciîn plină
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
mine, hălăduiau prinsuflet.Bolnavă de o sinceritate nevindecabilă,aș fi îndurat rătăcirile inimii taleprin mărăcinii micilor trădări,supravețuind.Confuz chemărilor meleai decis să pleci spre o casă a iluziilorde tot felul.Cu ferestrele sparte,luminată ca un brad de Crăciunte-a ademenit cu beteala multicolorăa promisiunilor.Universul meu,prea strâmt pentrudeșertăciunile tale.Tu, călător cladestin,... Abonare la articolele scrise de angelina nădejde
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
apariția, „cavalerul” abia ieșit din lupta împotriva cotropitorilor, unul dintre personajele romanului: „Curajosul cavaler era în stare să înfrunte singur o oștire întreagă cu paloșul său fermecat.” Elementele reale se îmbină cu cele fantastice, încă de la început, când, cavalerul este ademenit, cu și fără voia lui, vrăjit, luptând cu împotrivire și dorință fascinantă: „plutea într-un vals ademenitor o fecioară cu părul bălai revărsat peste umerii goi, cu sânii dezveliți și numai cu un voal alb spre auriu căzându-i peste
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
nedumerit. Cel mai mult mă intriga ,,răbdarea” de care dădeam dovadă. Nu mă recunoșteam. O singură dată am dat-o în bară. În practică la Câmpia Turzii, unde Marga nu m-a însoțit, alegând Aradul, la unchiul său, m-am lăsat ademenit de o puștoaică, o unguroaică, care la despărțire mi-a dat o poză cu inscripția ,,Pițigoiul tău scump și drag”. În vacanță la Oradea, putea să fie altfel?!, i-am relatat întâmplări din luna de practică. Ei, asta a fost
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
cu formidabilul Tito Gobi, sau Rigoletto a lui Verdi cu Gigli. Au mai intervenit unele delegații la București, de obicei singur, când mă întorceam plin de cadouri de la Romarta, de pe Calea Victoriei. La un moment dat făcând mofturi, șeful m-a ademenit cu Marga, am stat câteva zile bune într-o garsonieră a companiei de pe strada Tokio, eu cu munca de inginer dar și de translator, ea cu cumpărăturile de ,lux. Pasiunea noastră pentru meseria aleasă ne-a salvat de multe necazuri
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
o să facă, nu prea avea alternative, și nu depindea de el. Timpul trecu parcă în zbor, abia reușiră să-l desprindă pe Ionuț din parc, și doar după ce îi promiseră că vor mai veni, dacă este vreme bună, și îl ademeniră cu o prăjiturică, la cofetăria din apropiere. Ieșirea în parc le făcură bine și Laurei, și lui buni, sperau ca și duminică să se mențină vremea frumoasă, vor profita din nou și vor ieși cu toții din casă. În plus, Gabi
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
luni de colaborare, neputându-se acomoda cu Vestul Sălbatic. S-a întors să mai ducă în spate un rucsac de umilințe, dar vorba lui, erau ale casei. Studenți fiind, înscriindu-se și la Facultatea de Fizică, a încercat să mă ademenească și pe mine. Fără convingere, am acceptat să ne pregătim împreună, într-o mansardă dintr-o vilă părăsită de pe lângă abatorul din Timișoara. Doream să fac matematica cu el. S-a pregătit, a întins pe masa de lucru - o masă mare
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
personal ,,bagajele” cu săptămâni de zile înainte, am păstrat amintiri ce nu se pot șterge. Păi să ajungi în brațele bunicului, a toate știutorul și făcătorul, cu cai de rasă cumpărați de la nemții din Șaba sau Leipzig, coloniști și ei, ademeniți de Alexandru I, ca și noi, moldovenii de dincoace de Prut, să pleci cu harabaua alungită ca să cuprindă mai mult din recolta cosită, cu doi cai sănătoși la tracțiune și unul de rezervă, în spatele căruței, cu mine la hățuri, pregătit
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
viziunea marelui cosmos: „Marginalizat,/ cânele meu,/ maidanez,/ și-a luat câmpii/ și a șters-o pe ușă,/ adulmecând prin vecini/ invariabila tocană/ interetnică./ În elementul lor,/ miejii sărați ai nisipului/ scuipă coji de scoici/ de safir,/ racul își sună cleștii,/ ademenindu-mă sub patrafir.” („Racul, câinele și caii” ) Deosebirea este că poeta vede lumea, spre deosebire de Arghezi, mai ales sub latura interpretării filozofice. Metaimaginarul scoate această poezie din seria prețioșilor: estetica oglinzii ne indică un dublu proces de răsfrângere a realului și
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
respectivul devenise, că nu mai era capabil să mai poată avea vreodată o relație cu altă femeie în afară de ea. Câțiva o pățiseră și vorba se dusese în sat, iar oamenii o temeau și îi întorceau spatele când căuta să-i ademenească cu farmecele sale. Acum Rădița era bătrână și singură, fiindcă nu se măritase niciodată și nu avea o familie a sa, deși fusese o femeie frumoasă la vremea sa, însă prea ,,rea de muscă” după cum se exprimau oamenii, când aduceau
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ATUNCI CÂND Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 496 din 10 mai 2012 Toate Articolele Autorului atunci când... Brațele, brațele tale, au în ele surâsul giocond cu care-ai ademenit trandafirii, Sub molcoma lor atingere aerul vibrează melopeea cântecului murmurat de izvor. De-acea mi le-am lipit de suflet și-am zburat la fântâna unde dorul pribeag mai adapă surâsul ciutelor. Când vei veni, voi fi undă cu glas
ATUNCI CÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358635_a_359964]
-
din sânul comunității. Sunt însă teorii care susțin că a fost vorba de o alunecare de teren, în zona râului iar copiii s-au înecat în Wesser sau altele care consideră că flautistul fiind reprezentantul unei secte întunecate, ar fi ademenit copiii în pădurea din apropiere, pentru a participa la un ritual secret. - Eu caut o explicație cu un final fericit, dar unul palpabil, nu de basm, ca cel al Fraților Grimm, unde în mod miraculos, copiii călătoresc pe sub pămînt și
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
cheamă voci de dincolo de veacuri Să ne-amintim că azi e Dragobete, Să prindem flori de primăvară-n plete Și dragostea s-o-ncurajăm cu leacuri. La sărbătoare vin băieți și fete În straie noi de in și de bumbacuri, Ademenind iubirea în iatacuri, Suavul ei sărut să îi îmbete! Tot azi se logodesc și păsărele Și-nalță imn pe crengile din crânguri Din noul cuib de paie și nuiele Și-apoi, iubindu-se, dansează-n cârduri. V-aștept pe toți
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
din Bucovina și, mai apoi, un număr de 14 mănăstiri și schituri de la Muntele Athos, unde am fost departe de ispitele zilnice de acasă, cu precădere cele care ne „iau mințile” cu vederea și cu urechea ori cele care ne ademenesc prin multiplele canale ale internetului și televiziunilor... Pe de altă parte, așezarea bisericii cât mai în centrul parohiei ne face să înțelegem că bunul păstor, preotul paroh, stă necontenit în mijlocul turmei sale celei cuvântătoare. Aceasta este biserica parohială, potrivit destinației
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]