94 matches
-
Margareta Curtescu este ultima, din cei de la urmă în această carte, despre care se poate spune că simte în ea poezia și este înzestrată să o facă, fără să poată merge însă destul de departe pe acest drum, pe cît de ademenitor pe atît de anevoios. Dovadă acest simplu, rece-senzual, poem de dragoste: "îi mîngîia mîinile coapsele / de se mirau degetele / îmbobocite cînd aerul muțea / și sorbea doar pie-lea ei / foș-ni-toa-re // îi sorbea ochii de nu-l încăpeau / toate abisurile lumii și
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
rănile cele mai adânci ale sufletului cu puterea ei celestă...!” Prietenul Nicolae Vălăreanu Sârbu ne propune cartea de poeme „Tăcerea umbrei”, Editura Blumenthal, București, o carte de poeme valoroase despre care Silviu Guga afirmă: „În „Tăcerea umbrei”, în acest inefabil ademenitor, Nicolae Sârbu vrea să încerce să așeze poezia. A făcut multe exerciții poetice, deloc neglijabile, până să ajungă la această îndrăzneală, prin multe poeme din câteva volume publicate anterior, dar mai ales poeme din „Frigul însingurării” și „Abur de vis
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93980_a_95272]
-
lăsă capul pe spate să ajungă pînă la magma călduță a mării. Un potop de lacrimi și toate îi jucau lui în păr... Satie îl făcu să expire. Curenț mici îi învîrtejeau buclele într-un ciclon ud. Aurul lor strălucea ademenitor unduios; lung și mult ca o maree luminoasă în bezna nopți. Și i se păru că cineva, fin pe potriva pianului, îi aflase părul și acum i-l iubea în tăcere. Fără conversați inutile... Iar la urmă, ca o trufă amară
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
topit înăuntru. Și io m-am topit cu totul în ea. în acest fel, ma mea a rămas, pentru totdeauna, în mine. în acest fel, io am rămas pentru totdeauna în ma a mea. 2. Vino în lume, îmi strigă Ademenitorul. Vino în lume, îmi șoptește. Vino - și îți voi da, fiul meu, tinerețe fără bătrînețe. Și viață fără de moarte. Uiți un singur lucru, îi răspund: tată, eu nu sunt fiul Lumii aceste. 3. Vino în lume îmi șoptește Șoptitorul. Vino
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
care pocnește ca un balon de săpun suflat pe chipul orișicui l-ar primi încă din burta mamei. în dimineața aceea străbătut-am parcul homosexual, cu statuile lui Gogol și Byron suite pe cal, cu practicanții de jogging și deja ademenitorii cu licori, în rucsac aveam lumânarea cu miros de lămâie pentru bunicul exilat, mort și îngropat de 21 de ani, pe care-l amușinam ca un șacal cu limba pustie. Mai întâi în Santa Maria del Popolo am zis o
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
din proprii propensiuni literare, provocînd limitate (re-)sentimente lectorului, eposul "Jumătate dragoste" se nutrește din tematica substanțială a erosului, în cazul de față autoarea întreținînd o clară afinitate cu mitul național - naționalist aș spune - al Zburătorului. Travestiul textual se construiește ademenitor pe o tehnică similară romanțului în romanț. Romantică poveste de dragoste e redata în cea mai mare parte a cărții într-un jurnal cu pretenții de text literar, oferit spre o lectură propriilor personaje. Retrospecția prin scris, aparținînd unui timp
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
știu ce, cînd a avut loc surpriza greu de descris, momentul în care necunoscuta a ridicat fitilul lămpii de gaz, și cercurile galbene, tot mai mari, au descoperit-o în întregime, cu ridurile pe care eforturile ei de a zîmbi ademenitor le făceau și mai sinistre. Era bătrînă și foarte urîtă, meseria îi era o înșelăciune. Nu știu dacă i-am putut citi pe chip satisfacția de a fi ademenit un adolescent, sau o nemărginită plictiseală, oricum mulțumirea de a căpăta
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
de hîrtie, nu dau impresia că există în carne și oase. De dragul simbolurilor autoarea sacrifică narațiunea și protagoniștii. Frumusețea metaforelor ("Îmi întorc din nou privirea spre cîmpul de rapiță, care se întinde în margine de drum, galben și spumos, balansîndu-se ademenitor în miresme de pudră și miere, în șoapte roz, misterioase, de petale, în magia unor păsări albastre ce se apropie de ireal..."), originalitatea comparațiilor, echivocul fermecător al frazelor pline de virtuozități stilistice nu pot anula artificialitatea despre care vorbeam. Orice
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
autonomia preopinenților rămânând neștirbită, iar rodul confruntării fiind îmbogățitor amândurora. Îi rămâne cititorului opțiunea de a găsi criteriile și modul de a se hrăni din spusele Mai Știutorului după ce parcurge pagini cu adevărat incitante, spre a deveni din ademenit un ademenitor, iar, mai apoi, un „ademenit-împingător“, rostul fiecăruia fiind de a emana acea „bucurie iradiantă“ care întotdeauna „se împlinește șexact așaț cum fac aurul și sarea în pământ“. În acest hățiș aproape orbecăitor al dialogului - întuneric nedeslușit, desigur -, Mihai Șora procedează
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
evidențierea în pagină, apelând la caracterul de literă. Astăzi, când imperiul calcu latorului a zguduit din temelii meșteșugul tipografic, toate exigențele textului tipărit sunt ideal îndeplinite. Viitorul a început să ne rezerve și bucuria unor biblioteci virtuale. Așa că un „mâine” ademenitor și pentru scriitori ni se arată spre laudă și omagiu. În virtutea consemnării unui biografic personal, omul Eugen Simion se mărturisește în cap. VI, din vol. I., sub oblăduirea titlului Fragmente din jurnalul celui care studiază genurile biograficului. Întâlnim în cele
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
Așa cum spunea W. H.Anden- cartea este o oglindă. Când se uită în ea un măgar, nu se poate vedea un Apostol! Așa că, haide-ți fraților, hai să dăm o șansă...cărții! Continuând vorbirea despre - Dă o șansă...cărții! Grăind ademenitor Nu despre bestii ori idei animalice (C.D. Gherea) Doar despre oameni mergând pe potecile lor sinuoase cu gândurile spre bunurile lumești. Ori cum spunea O. Goga înspre amintirile ce rătăcesc în gol când bat la fereastră. Chiar, dacă visele mor
CĂUTĂM ... ÎNVĂŢĂM... de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381709_a_383038]
-
fă-te-ncoa’ ! Ridicând privirea din colbul drumului, Poetul se clătină pe picioare în fața porții deschise, prin care se vedea un camion plin cu lemne, parcat la umbra viței de vie, condusă frumos deasupra terasei. Strugurii încă verzi își sclipeau ademenitor boabele lucioase în lumina care se strecura printre frunzele late. La cât de amețit de foame era, ar fi băgat în gură câteva boabe, oricât de acre ar fi fost. - Dă-mi o mână de ajutor la descărcat și tăiat
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
noul sistem (pe cel vechi, al Căpitanului Nemo, îl știam prea bine, dar nu mai e de actualitate), rog pe cineva (eram "în pană de subiect") să navigheze pentru mine; îmi doream să eșuez pe stînca unei teme care suna ademenitor (Ce Sirene? Ce Lorelei? Vechile frumuseți ale Eladei? Apriga nemțoaică din era noastră?); pe scurt, dacă tot nu mă mai pîndeau împintenații de pe țărmurile calde ale Caraibelor și nici canibalii Africii, am rugat pe navigatori să aflăm ce face Bill
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
exotism oriental? Căci nu e o literatură cu odalisce, cadîne și eunuci, cu spahii și ieniceri, cu viziri și cu sultani, cu intrigi de harem și ambianță de serai. Nu haremuri există la Istrati, ci mizerabile bordeluri. Nu cadîne fluturîndu-și ademenitor văluri mai mult sau mai puțin transparente, ci prostituate amărîte. Nu palate, ci cocioabe și spelunci. Nu opulență, fast și lux, ci sărăcie lucie. Levantinismul prozei lui Istrati contrastează pînă la totală opoziție cu "exotismul oriental" așa cum fusese acesta creat
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
chef, în timp ce le așeza în față rachiul fierbinte. De acasă sau mai degrabă de la drum ne-am adus poftă de mâncare. Si încă ce poftă! a răspuns Pâcu, uitându-se galeș după crâșmărița care tocmai trecea spre cuhne, legănându-și ademenitor șoldurile... Cărăușii erau atât de înfrigurați încât rachiul fierbinte li s-a părut un adevărat balsam...Au mâncat cu poftă de lup, dar așezat, gospodărește... Acum, după ce ne-am îndestulat, nu ar strica un fum de lulea - a apreciat Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
propun să aruncăm o privire mai atentă asupra surprinzătoarei și neașteptatei schimbări de direcție a eroului acestei povestirii. În vârtejul, adesea haotic, al vieții, ce mai mereu îi atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru forfota și zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trei de ani, cu o condiție materială satisfăcătoare și fără idealuri, dar a cărui unică aptitudine era doar să întoarcă, fără nicio excepție, capetele tuturor femeilor pe lângă care trecea, căci ele toate îl găseau într-atât de frumos și de ademenitor, încât nu pregetau niciodată a crede că nu merită să-l mai privească măcar o dată. Și aveau deplină dreptate, căci natura plăsmuise, în acest tânăr, tot ceea ce avusese ea mai ales. Astfel, capul său, potrivit de mare și chipeș din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Îndrăgostit până peste nivelul maxim al jojei, și nu de oricine, ci de o infractoare periculoasă. Dar ce linie a capotei, Își spunea el, nemaculată de rugină, zgârieturi sau găinaț, ce ținută de drum, pusă În valoare de balansul acela ademenitor prin virajele alpine, ce timbru Învăluitor al claxonului, plin de chemări ascunse! Cum vibra acoperământul de pânză În bătaia vântului, Își amintea Fauvé, prins de rama parbrizului În doar două bride subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nou-nouțe din piele albă. După cum se părea, voia să fie Rollergirl; totuși, singurul lucru care nu avea deloc de-a face cu Rollergirl era brățara cu diamante Cartier pe care o avea prinsă la Încheietura mâinii stângi și care strălucea ademenitor În lumina răspândită de stroboscopul instalat temporar, care se rotea În centrul Încăperii. —A fost a ducesei de Windsor, Îmi spuse Lauren, răsucind brățara În jurul Încheieturii. Nu că e divină? Mi-a trimis-o unchiul Freddy („unchiul Freddy“ fiind numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din magazine pe seama unei idei perverse a comuniștilor (de-a da oamenilor o ocupație și un scop în viață, ca să nu se gândească la libertate, la drepturile lor și la alte prostii). Mirosul de pâine prăjită se întindea în casă, ademenitor, înaintea tuturor meselor cu Mircea. Pe munte, mirosul acela ca de prăjituri nu ne urmărea, dar pâinea prăjită apărea întotdeauna din rucsacul lui, când ne opream să mâncăm. S-a întâmplat odată, vara, să scriu un minuscul roman, în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pline de promisiuni, era ca o cutie de cadou frumos Împachetată, strînsă cu ardoare la piept de mîna nerăbdătoare a unui copil, o cutie ce nu conține nimic altceva decît pietriș și bucățele de gunoi, deși zornăia, vai, atît de ademenitor. El credea că sînt dulciuri ! Eu am crezut că e literatură. Toate aceste fraze - și multe, multe altele, la fel ca ele - s-au dovedit a fi nu trambuline către oceanul cuvintelor nescrise, ci bariere insurmontabile. Vedeți dumneavoastră, erau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai Întorcea demult acasă, ci doar Într-un loc cunoscut, la fel ca străzile, parcurile, muzeele care aparțin În egală măsură tuturor celor ce le străbat sau și le amintesc. Se Înstrăinase de casă o dată cu râsul Violetei, legănându-se Încet, ademenitor, ca un hamac, sub privirea tot mai nesigură a lui Grațian. Nu-ți trebuiau prea multe cuvinte ca să numești această vibrație abia sesizabilă, această pașnică și tulburătoare, În același timp, ondulare a aerului. Și nici un IQ prea Înalt ca să Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic tânăr, fericit și... - a lăsat ea vorba suspendată În aer, care putea să Însemne orice: frumos, disponibil pentru o perioadă... ― Aș vreaaa... ― Aștept să-mi spuneți ce doriți - și-a tremurat ea șoldurile ademenitor... ― Să-mi dați... ― Ce? - a Întrebat frumoasa, Învăluindu-l În lumina orbitoare a ochilor, care i se revărsa ca o aură pe tot chipul... ― Niște hăinuțe, ca să-l pot scoate din Maternitate... ― Am Înțeles - a răspuns ea, Îndreptându-se cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
propun să aruncăm o privire mai atentă asupra surprinzătoarei și neașteptatei schimbări de direcție a eroului acestei povestirii. În vârtejul, adesea haotic, al vieții, ce mai mereu îi atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru forfota și zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trei de ani, cu o condiție materială satisfăcătoare și fără idealuri, dar a cărui unică aptitudine era doar să întoarcă, fără nicio excepție, capetele tuturor femeilor pe lângă care trecea, căci ele toate îl găseau într-atât de frumos și de ademenitor, încât nu pregetau niciodată a crede că nu merită să-l mai privească măcar o dată. Și aveau deplină dreptate, căci natura plăsmuise, în acest tânăr, tot ceea ce avusese ea mai ales. Astfel, capul său, potrivit de mare și chipeș din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]