45 matches
-
placenta maternă, care induce relaxarea ligamentului interpubian, relaxarea articulațiilor bazinului și dilatarea cervixului, contribuind la formarea canalului natal și deschiderea cervixului în timpul parturiției (BOITOR I. 1979, FIRST N.L. și col. 1984, RUNCEANU L. 1994). Prolactina, un hormon luteotrop secretat de adenohipofiză este implicată în procesul de lactogeneză, astfel că înainte de parturiție, cu câteva zile, înregistrează creșteri progresive ale concentației serice. Reglarea neurală a secrețiilor endocrine din timpul parturiției are loc pe baza stimulilor locali proveniți de la nivelul uterului și cervixului, care
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
este bine vascularizat, mai ales la nivelul nucleilor hipotalamici, unde există un plex capilar primar de la care pleacă vase mai mari ce se reunesc în trunchiuri care se îndreaptă infero-caudal prin tija hipofizei și se termină în hipofiză. În jurul celulelor adenohipofizei (lobului anterior al hipofizei) se formează un plex capilar secundar, rezultând în acest fel un sistem vascular port hipotalamo-hipofizar, prin care se transmit neurosecrețiile din celulele nucleilor hipotalamici către hipofiză. Stimulii senzoriali externi ajung să determine impulsuri nervoase la nivelul
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
a gonadotropinelor; P-RH și P-IH - hormonul de eliberare și respectiv de inhibare a prolactinei; Ocitocina. Hormonul de eliberare a gonadotropinelor (Releasing Hormons - RH, Releasing Factors - RF sau Gonadorelina) este un decapeptid care prin sistemul port hipotalamo-hipofizar ajunge în adenohipofiza (lobul anterior al hipofizei) unde induce secreția celor două gonadotropine: FSH - hormonul de stimulare foliculară; LH - hormonul de luteinizare. Ocitocina este un hormon peptidic sintetizat în pericarionii nucleilor hipotalamici (supraoptic și paraventricular). Fiind cuplată cu neurofizina, proteină specifică, ocitocina este
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
reflexului este nervul pelvin. În timpul dilatării căilor genitale sau prin acțiuni mecanice apar și contracții uterine și lactoree. Hipofiza este organul neuroglandular situat la fața ventrală a creierului intermediar (diencefalului), rezultat din unirea anatomică a celor două părți: hipofiza anterioară (adenohipofiza) hipofiza posterioară (neurohipofiza) Dintre hormoni hipofizei, cu importanță majoră pentru activitatea de reproducție a femelelor sunt gonadotropinele (FSH și LH) și prolactina (LTH). În mod indirect activitatea de reproducție este influențată de hormonul tireotrop (TTH) și hormonul adrenocorticotrop (ACTH). Activitatea
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
histaminei produși de limfociteleT (OLINESCU, 1995, TRIF, R., și VIOR, C., 1996). Între cele trei sisteme (nervos, endocrin, imun) s au stabilit influențe reciproce prin intermediul unor factori moleculari care le mediază: mesageri imunitari (citokine, limfokine), factori hipotalamici de reglare a adenohipofizei (factor de eliberare a corticotropinelor C-RF), care reglează sinteza de ACTH și glucocorticoizi (TRIF, R., și VIOR, C., 1996), (fig. 42). 3.8.3. Profilul imunologic în perioada puerperală Definirea capacității de autoapărare și implicit a competenței imunologice a
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
în regiunea mamilară sau tuberală) produce o secreție gastrică acidă tardivă, neinfluențată de vagotomie și suprimată doar de dubla suprarenalectomie. Se pare deci că hipotalamusul este implicat în două mecanisme secretorii gastrice: unul nervos vagal și altul hormonal, acționând prin adenohipofiză și corticosuprarenală. Stimularea secreției gastrice acide de către insulina se realizează, de asemenea, prin mecanism central hipotalamic, cu participarea nervilor vagi. Mecanismul intercentral este relevat și de faptul că emoțiile diminuă sau opresc activitatea secretorie a stomacului. Faza gastrică, dominată de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
au pus în evidență că vasopresina acționează prin legarea de receptorii specifici de la nivelul membranei celulelor-țintă. S-au descris două subtipuri de receptori pentru vasopresină: receptorii V,-vasculari, evidențiați pe membrana fibrelor musculare netede din structura arteriolelor, hepatocite, trombocite, medulosuprarenală, adenohipofiză, și receptorii V2, prezenți în membrana porțiunii terminale a tubului distal și a tubilor colectori. Legarea vasopresinei de receptorii V1 este urmată de activarea fosfolipazei C-membranare, care stimulează producerea intracitoplasmatică de 1,2-diacilglicerol și de 1,4,5-inozitol trifosfat, urmată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chimici și cibernine) asigură controlul permanent al sistemului nervos asupra secreției de hormoni hipofizari și, prin intermediul acestora, realizează principalele reacții neuro-endocrino-metabolice periferice de adaptare la condițiile și solicitările variabile ale organismului. La rândul lor, hormonii secretați de glandele controlate de adenohipofiză influențează în sens pozitiv sau negativ activitatea secretorie a complexului hipotalamo-hipofizar în vederea restabilirii secreției adenohipofizare bazale. II.7.4. HORMONII ADENOHIPOFIZARI ȘI REGLAREA LOR Hipofiza anterioară secretă șapte principali hormoni, cu structură chimică și acțiuni fiziologice proprii. Termenul generic de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
LOR Hipofiza anterioară secretă șapte principali hormoni, cu structură chimică și acțiuni fiziologice proprii. Termenul generic de tropine sau trofine hipofizare dat acestora vine de la cuvântul grecesc tropeo = a se orienta spre, sau/și trofos = a nutri. În afara tropilor hipofizari, adenohipofiza eliberează o serie de peptide biologic active, prevăzute cu proprietăți fiziologice insuficient cunoscute, de tipul lipotropinei și endorfinelor dintr-un precursor comun cu ACTH, denumit proopiomelanocortin (POMC). După structura chimică, hormonii adenohipofizari se împart în hormoni holoproteici și glicoproteici. Din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
variabilă a hipofizei anterioare se găsește sub controlul permanent al neurohormonilor hipofizotropi hipotalamici modulați de hormonii secretați de glandele-țintă. Eliberarea fiecăruia din hormonii adenohipofizari este controlată de hormonii specifici glandei autoreglate de hipofiză prin mecanisme de retrocontrol cibernetic. În cazul adenohipofizei, autoreglarea se produce la trei nivele prin mecanisme de feedback negativ lung, scurt și ultrascurt (fig. 136). de feedback negativ. A - buclă lungă. B - buclă scurtă. C - buclă ultrascurtă. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH, corticotrofină) controlează dezvoltarea și secreția hormonală a glandelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asupra teritoriului glandular hipofizar. Ca exemplu se poate da influența inhibitoare a excesului de cortizol circulant (fig. 137) atât asupra secreției de ACTH cât și a CRF hipotalamic. În sprijinul acțiunii directe pledează continuarea secreției bazale de ACTH în condițiile adenohipofizei transplantate sau cu tija infundibulară secționată. Sensibilitatea hipofizei „izolate” față de cortizolul circulant, deși persistă, este insuficientă pentru a asigura nevoile variabile de ACTH și glucocorticoizi ale organismului. De aceea, reglarea directă este dublată de o componentă neuro-umorală indirectă, de origine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de alta. Primul și cel mai important factor de reglare și control al secreției de gonadotrofine hipofizare este reprezentat de hormonii secretați de glandele sexuale. Lipsa lor din circulație la animalele castrate determină creșterea conținutului în FSH și LH al adenohipofizei atât la femelă, cât și la mascul. Această creștere se însoțește de hipersecreție și concentrații plasmatice ridicate atât de FSH, cât și de LH. De altfel, odată cu instalarea menopauzei la femeie și întreruperea secreției ovariene, plasma și urina prezintă valori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
au mai fost găsite și alte substanțe biologic active (peptide) ce intervin în reglarea activității de nutriție a organismului, dar a căror structură sau rol nu sunt încă suficient de bine precizate. Astfel, ACTH se găsește prezent, în afară de ariile cunoscute (adenohipofiză, hipotalamus, sistem limbic, trunchi cerebral și bulb), și în celulele endocrine din pancreas, stomac și duoden. La nivelul intestinului, el are efecte opioid-like antagonizate de naloxon. Enkefalinele au fost identificate și ele în stomac și duoden, în celulele endocrine și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
îndeosebi 17 cetosteroizii, hormonii medulosuprarenali, respectiv catecolaminele, hormonii androgeni, dintre care testosteronul și hormonii estrogeni, respectiv, estriolul, estradiolul și progesteronul. Activitatea glandelor cu secreție internă este insuficientă în această perioadă. Hipofiza gonadotropă este lipsită de activitate, în timp ce partea bazofilă a adenohipofizei produce hormonul somatotrop din abundență. Glanda tiroidă are un număr mai redus de foliculi. Corticosuprarenala are zonele fasiculată și reticulată mai puțin dezvoltate. Timusul este dezvoltat cu numeroși corpusculi Hassall în plină activitate, involuția sa începând abia la jumătatea perioadei
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
tiroidă, paratiroidele, suprarenalele, gonadele (ovarele și testiculele), pancreasul endocrin, epifiza, timusul. Deși structura și originea lor este diferită actiuneaza în strânsă interrelație. Parenchimul glandelor este format din: cordoane de celule aflate în strânsă corelație cu: bogată rețea de capilare sanguine (adenohipofiza, paratiroidele, corticosuprarenalele); vezicule mărginite de un strat de celule epiteliale secretoare (foliculii tiroidieni); celule nevroglice (neurohipofiza, o parte a epifizei) sau chiar neuroni simpatici cu rol secretor (medulosuprarenala). În condițiile fiziologice, fiecare glanda endocrina are o activitate secretorie constantă, care
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
șaua turcească și este conectată la hipotalamus prin tija hipofizară care ajunge la hipofiză după ce străbate un orificiu în diafragma selară (fig. 4.119), o extensie durală întinsă între procesele clinoidiene. Glanda hipofizară umană este formată din lobul anterior sau adenohipofiza și lobul posterior sau neurohipofiza, ambele având origini embriologice distincte: punga lui Rathke (o evaginație cranială a stomodeumului embrionar) pentru adenohipofiză, respectiv o evaginație caudală din planșeul ventriculului III, pentru neurohipofiză. La nivelul zonei de contact dintre cele două porțiuni
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
fig. 4.119), o extensie durală întinsă între procesele clinoidiene. Glanda hipofizară umană este formată din lobul anterior sau adenohipofiza și lobul posterior sau neurohipofiza, ambele având origini embriologice distincte: punga lui Rathke (o evaginație cranială a stomodeumului embrionar) pentru adenohipofiză, respectiv o evaginație caudală din planșeul ventriculului III, pentru neurohipofiză. La nivelul zonei de contact dintre cele două porțiuni, 219 din peretele posterior al pungii lui Rathke, se formează lobul intermediar care la adult devine un simplu vestigiu. O lamă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
evaginație caudală din planșeul ventriculului III, pentru neurohipofiză. La nivelul zonei de contact dintre cele două porțiuni, 219 din peretele posterior al pungii lui Rathke, se formează lobul intermediar care la adult devine un simplu vestigiu. O lamă subțire a adenohipofizei, pars tubelaris, înconjoară porțiunea terminală a tijei hipofizare și se extinde pe o scurtă porțiune deasupra diafragmei selare. Lobul posterior are o porțiune îngustă situată cranial, care formează tija hipofizară și o porțiune distală mai voluminoasă, ce devine neurohipofiza. Hipotalamusul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cu ocazia autopsiilor (3-22%). În cele mai multe cazuri sunt intraselare, localizarea lor strict supraselară fiind excepțională. Nu se cunoaște o predilecție rasială. Vârsta medie, când acestea devin simptomatice, este între 40 și 50 de ani. Prezentarea clinică Manifestările clinice datorate disfuncției adenohipofizei sau neurohipofizei, compresiunii tijei hipofizare, compresiunii chiasmei devin evidente odată cu creșterea în dimensiuni a chistului. Cefaleea frontală reprezintă un simptom frecvent întâlnit, poate avea caracter cronic sau se poate manifesta fulminant, în cazul instalării infarctului sau hemoragiei intrachistice. Copiii se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
vasculară, prin sistemul port hipotalamo-hipofizar în hipofiza anterioară. De asemenea, influențează activitatea medulosuprarenalei și pancreasului endocrin prin legăturile sale eferente simpatice. Neurohormonii hipotalamici: Ca structură chimică, neurohormonii hipotalamici sunt peptide sau amine. Unii hormoni hipotalamici sunt denumiți hipofizotropi controlând activitatea adenohipofizei la nivelul căreia ajung pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar (descris de prof. Gr.T. Popa și colaboratoarea sa U. Fielding). Aceștia sunt fie activatori (liberine), fie inhibitori (inhibine). Un alt grup de hormoni hipotalamici, denumiți neurohipofizari, se sintetizează în nucleii supraoptic
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Este implicată în fiziologia actului sexual atât la femeie (contracții uterine orgasmice), cât și la bărbat (peristaltismul căilor spermatice în procesul ejaculării). Este implicată în reacțiile miotonice din diversele faze ale ciclului de răspuns sexual la ambele sexe. Hormonii adenohipofizari Adenohipofiza este locul de secreție al unor hormoni polipeptidici (GH, PRL, ACTH) și glicoproteici (TSH, PSH, LH) care controlează funcția glandelor periferice (hormoni glandulotropi) sau acționează direct pe diverse aparate, sisteme, metabolisme. GH (STH) hormonul somatotrop: este o structură polipeptidică cu
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
0,8/1,5 cm, cu aspect de bob de năut și o greutate de 0,5-0,8 g. La femeia gravidă, greutatea ei se dublează. Hipofiza este alcătuită din două porțiuni distincte embriologic, structural și funcțional. Lobul anterior sau adenohipofiza are origine ectodermică; ea provine dintr-o evaginare a pungii Rathke și constituie 75% din glandă. Lobul posterior sau neurohipofiza are origine diencefalică. ˛ntre cei doi lobi există o porțiune mică, lobul intermediar, rudimentar la om. Vascularizația hipofizei este asigurată
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
spre săptămâna a 12-a, pornind de la celulele secretante de GH. În această cascadă complexă de inductori genetici, numeroși factori transcripționali joacă un rol important, dar și alte proteine ale dezvoltării intervin în organogeneza hipofizară. Histologie: 1. Clasic, la nivelul adenohipofizei se descriu celule: acidofile bazofile cromofobe 2. Imunohistochimic și în microscopia electronică, după secreție se descriu celule: somatotrope: 50% lactotrope: 10-15% tireotrope: 10% corticotrope: 15-20% gonadotrope: 10-15% alte tipuri celulare: cromofobe, celule primitive de diferențiere posibil producătoare de hormoni neidentificați
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
a două sau mai multe glande endocrine la același subiect. Cele două forme majore de MEN (tabelul 61) sunt: MEN 1, cunoscut sub numele de sindrom Wermer și caracterizat prin apariția asociată de tumori ale glandelor paratiroide, pancreasului endocrin și adenohipofiza, și MEN 2 sau sindromul Sipple, caracterizat aproape invariabil de prezența carcinomului medular tiroidian (Medullar Thyroid Carcinoma, MTC). Există trei variante mari de MEN 2, cunoscute sub denumirile de MEN 2A, MEN 2B (sindrom Wagenmann-Froboese) și MTC familială izolată (Familial
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
cu penetranță incompletă. Neoplazia endocrină multiplă tip 1 (MEN 1) este o afecțiune ereditară caracterizată prin apariția de: tumori cu evoluție lentă ale glandelor paratiroide (cel mai frecvent hiperparatiroidism primar multiglandular), ale pancreasului endocrin (cel mai frecvent gastrinom) și ale adenohipofizei (cel mai frecvent adenom cromofob nefuncțional, vezi tabelul 62). Marea majoritate a cazurilor de MEN 1 apare în context familial. Afecțiunea se transmite autosomal dominant, deși poate apărea sporadic în rare cazuri. Recent, s-a descris prin tehnică de linkage
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]