23 matches
-
de prin anii 1970. Iar o dată ce aplicăm un criteriu de valoare, declarîndu-l ca fiind propriu literaturii, obținem inevitabil mult hulitul (astăzi) canon, adică o listă de opere considerate importante și valoroase, dar o listă în mod esențial contestabilă, fie prin adițiuni, fie prin omisii. Profesorul Mircea Martin a publicat în "România literară" cu puțin timp în urmă o foarte interesantă analiză a studiului lui Harold Bloom, Canonul Occidental. În această analiză, Mircea Martin salută folosirea criteriului estetic (socotit drept justă măsură
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
din cunoștințee umane, fiecare din tendințele sufletului nostru, chiar și fiecare din stările noastre afective apar atunci, raportate la subiect, ca creații spontane, și de aceea produsele civilizației pot fi În progres și pot reprezenta o creștere a spiritualității, o adițiune neîncetată la capitalul dinainte câștigat. „Activitatea” cunoașterii reprezintă, prin urmare, un punct de vedere cu totul deosebit decât „obiectele” ei. O asemenea activitate presupune o finalitate a acțiunilor. Considerarea acestei finalități prin prisma sistematizării sale logice, adică prin prisma adevărului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe terenul literar - național, aceasta prin espresiunile statutelor presupune o divergență între individe, căci dacă am avea fiecare din noi același cuprins sufletesc viața noastră ar fi repetarea aceleiași individualități în mai multe esemplare, iar nu o perfecționare reciprocă, o adițiune a aceluiași număr simplu, iar nu un complex. Apoi spiritul soțial nu se dezvoltă nici se alimentează prin esclusivism față cu ideile altuia, ci din contra ideile ce le - aduce fiecare de-a casă intră prin soțialitate într-un compromis
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ceea ce implică evidențierea unor presupoziții, modul în care progresează informațiile în text de la elementul cunoscut (temă) la un aport de informație (remă); felul în care sunt folosite timpurile verbale; natura conectorilor dintre fraze (de opoziție, de cauză, de consecință, de adițiune, de înlănțuire temporală); organizarea textului într-o succesiune de fragmente complementare ce fac perceptibilă configurația spațială a textului (deschiderea sa: primul, unul, în primul rând, mai întâi; releul: celălalt, în al doilea rând, apoi; închiderea: în fine, în sfârșit, etc
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
rozând în pustiime" (Orpheos). Iarăși ca la Blaga, halucinații, iluzionism magic, dolorism și panică; priveliști din "vremuri imemoriale" irită ochiul, înfricoșând pe cel "singur în absolut". Aproximări despre Ce este pustia? viziuni diversificate într-un text ori altul vorbesc prin adițiune, oarecum profetic: În Pustie nu se poate naște nimic În pustie nu poate muri nimic. Ce este va rămâne în eternitate. Totul e-nchis și lăsat în uitare. O, vai Pustia! pergament ceresc Întins între Izvor și Mare. Cine are
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
am considerat totuși necesară trecerea în revistă a "subiectelor" abordate de proza scurtă lovinesciană, cu atât mai mult cu cât autorul, insistând mereu asupra semnificației psiho-morale a anecdotei, și-a construit majoritatea cărților (memorii, critică, literatură de ficțiune) după principiul adițiunii de "fragmente" eterogene (ca în jurnal), pe canavaua unei scheme epice minimale. În fond, romanele lui Lovinescu sunt tot niște volume de "scenete și fantezii", unde "realitatea", în loc să fie investigată cu ochi de prozator, devine un repertoriu de teme, personaje
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în părțile lui, este dezmădulat, versurile stau unele lângă altele ca pasagerii într-un autobuz: nu se cunosc și, în consecință, nu comunică între ei. Fiecare vers are înțelesul lui, orgoliul lui, singurătățile lui. Poemul este, în acest caz, o adițiune de aforisme care, voind să lămurească misterele ființei, le adâncește. Este faza în care S. încearcă să definească un concept liric propriu în câteva Respirări și în Antimetafizica. Într-un eseu, Cuvintele și necuvintele în poezie, el identifică trei grupuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Dintr-o perspectivă ideală, ochiul se cade să cuprindă totul, - iar această obsesie e constantă pe parcursul Întregii opere. Ea se referă În egală măsură la extensiunea spațiului imaginar și la intensitatea cu care exteriorul se oferă sensibilității transformatoare. Acumularea, enorma adițiune de imagini, merge mînă În mînă cu frenezia afectivă a Întîmpinării lor, Încît e greu de spus care dintre ele e cauza celeilalte sau consecința ei. Oricum, reveria totalei Îmbrățișări a lumii străbate ca laitmotiv poezia, de la optimista, euforica invitație
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
strană, nu numai pentru a învăța tipicul serviciului divin, ba din ce în ce, tot mai mult se urmărea ca aceștia să afle secretul buchiilor, al cititului, mai apoi al scrisului, ba chiar fascinanta taină a celor patru operațiuni aritmetice: adițiunea, diferențiunea, multiplicațiunea și diviziunea, cărțișoreanul văzând în copilul său nu numai un viitor preot sau un viitor învățător, el aspirând mai departe la postura de viitor negustor, viitor ofițer superior, viitor om de afaceri, viitor notar, și de ce nu chiar
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fundurile de curte par să fie depărtate și indistincte între ele, separate eventual formal. Nu altfel stau lucrurile în Casa cu Molii a mătușilor lui Jim din Cartea nunții. Clădirile sunt scunde și înconjoară un teren comun, fiind construite prin adițiune aleatorie. Și Moș Costache Giurgiuveanu, când vrea să facă un rost Otiliei, se apucă să strângă material în vederea unei construcții noi în propria curte. El nu se preocupă de vreo aprobare urbanistică, bunul plac al proprietarului fiind suveran. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
am fost serviți de minune pe terasa cea mare a otelului, având vederea asupra unei splendide grădini ce se desfășura la picioarele noastre și mai departe asupra lacului care se întindea alene între munții ce-l încadrau. Numai la plata adițiunei sau, mai bine zis, a sustracțiunei, ne-am cam resimțit. Dar n-am avut ce face; obrazul subțire se ține cu cheltuială. Trei zile am stat în Geneva unde ne-am împrietenit cu un francez și o franceză, doi tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dintr-o perspectivă ideală, ochiul se cade să cuprindă totul, - iar această obsesie e constantă pe parcursul întregii opere. Ea se referă în egală măsură la extensiunea spațiului imaginar și la intensitatea cu care exteriorul se oferă sensibilității transformatoare. Acumularea, enorma adițiune de imagini, merge mână în mână cu frenezia afectivă a întâmpinării lor, încât e greu de spus care dintre ele e cauza celeilalte sau consecința ei. Oricum, reveria totalei îmbrățișări a lumii străbate ca laitmotiv poezia, de la optimista, euforica invitație
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sugereze cât mai convingător profilul artistic al poetului, etapele interioare ale creației și evoluția universului său liric. O atare ediție, firește, nu putea fi realizată decât după o cunoaștere aprofundată a structurilor operei dimoviene, ea neputând fi produsul unei simple adițiuni filologice, ci o împletire complexă a editologiei cu critica și istoria literară. Este ceea ce aceste prime două volume, ca început al ediției critice pe care poetul o merita, reușesc indubitabil să facă. Sumarul lor - alături de prefețele care deschid fiecare volum
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
postbelică. Dacă ar fi să căutăm genul proxim al criticii sale, probabil că l-am găsi în acea "critică de a doua zi" pe care o invocă la un moment dat Cornel Regman: o critică aflată dincolo de impresie, pentru care "adițiunea, sortarea și - fatal - scăderea, operații sistematizatoare și valorificatoare deopotrivă, ar trebui să se situeze pe primul plan al preocupărilor". De altfel, tentativele lui Cornel Regman de a face puțină ordine în devălmășia istoriei literare nu sunt puține; criticul navighează cu
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
Din orice unghi am privi lucrurile, romanul de față este un eșec lamentabil, un zero pe care nici o cortină narativă nu-l poate ascunde. În ordine compozițională, hibele sunt imediat vizibile. Capitolele nu constituie unități semnificative în economia romanului, ci adițiuni de scene operate fără o minimă logică discursiv-combinatorie. Autoarea le-a considerat, probabil, încheiate, rotunde, atunci când i s-au terminat foile tip A4 sau mina din pix. În capitolul al treilea, intitulat Renato și bucătăria, numitul Renato apare târziu, ca să
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
aflăm din Nota asupra ediției)“ numai o parte a celor peste 3000 de versuri cît numără opera poetului”. Se înșală cine ar crede că va regăsi aceste tălmăciri în ediția ieșită acum la iveală. Căci Vulpescu n-a procedat prin adițiune, ci prin remaniere tenace și laborioasă, fixîndu-și mereu obiective mai înalte și tot mai severe niveluri de exigență. În anii primei versiuni a traducerii, el renunțase - în cadrul baladelor - la „respectarea riguroasă a rimelor de-a lungul tuturor strofelor componente”. Mai
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
faptul că evenimentele nu aparțin nimănui, că nimeni nu este - dacă privim din afară - stăpân pe viața lui, ci totul se joacă în vastul conglomerat de întâmplări pe care hazardul le adună laolaltă sub formă „de pachete“, de ghemuri, de adițiuni și de agregate efemere, care se vor dispersa tot atât de repede, pe cât de repede s-au adunat împreună. Memoria nu reține împrăștierea. Să ne gândim acum la un alt fenomen, care nu pare întâmplător. Cetățile de la începutul istoriei, primele așezări omenești
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
este că, în cauzalitate, acest dincolo se prelungește la nesfârșit, adică nu este altceva decât o prelungire a fiecărui lucru dincolo de sine și o înșiruire egală și informă a lor, ca totalitate. Or, totalitatea ca înșiruire lineară, nu este decât adițiune, repetiție mecanică; de altfel, orice mecanism se dezvoltă tehnic printr-un angrenaj de cauze; o cauză provoacă altă cauză, care la rândul ei provoacă mai departe cauze, toate mecanice și ajustate prin inerție. Cauza este atât de explicită ca sens
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ontologice (Povestea magului călător în stele, titlu mai adecvat Lume și geniu). Astfel, geniul e "o lume e în lume". Într-o însemnare Eminescu notează: În planul eternității sunt o greșală (punct fără destin). (Sunt un univers necunoscut). Dumnezeu în adițiunea lui a greșit cu unul, acesta am fost eu, dar e o minune ce nu există în realitate, ci numai umbra unei greșele". Din acest motiv, până și Dumnezeu "se împiedică de cifrul" geniului". Vorbea aici străinul, care se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și al mișcării iredente față de Austria, cu o pistă de lansare a ideilor subversive către Ungaria, cu un adăpost și sprijin pentru luptătorii mișcării de emancipare a popoarelor (polonezi, unguri, bulgari ș.a.). Se întrezărea spectrul redeschiderii „chestiunii orientale” cu o adițiune nedorită în centrul și vestul Europei - aceea a suprimării clauzelor tratatului de la Paris din 1856, nefavorabile Rusiei. Dubla alegere a lui Al. I. Cuza, „această clară violare a voinței marilor puteri și a tratatelor - susține Barbara Jelavich - a fost menținută
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la domenii eterogene (istorie, război, mitologie, sport etc.), cu rol în sensibilizarea aspectelor abstracte ale lumii politice; * folosirea verbelor modale și performative care evidențiază atât aspectul imperativ al limbajului, cât și caracterul său dinamic; * utilizarea cu predilecție a conectorilor de adițiune, conferind actelor discursive un caracter de coerență și de realitate, datorat acumulării; * intensificarea discursului prin jocuri de luare în stăpânire, asociind un deixis de locuție și un deixis de modalizare care intensifică efectele. Cercetarea limbajului politic din perspectivă semiotică, abordare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
suma ambițiilor lui. El n-are o singură preferință, n-are o unică temă, nu urmează, de la un poem la altul, același drum. Este un spirit monstruos sincretic. Adună de peste tot, de la clasici și de la romantici, poetica lui este o adițiune de poetici. Omul și-a construit, negreșit, o ideologie, o estetică, o tehnică și, În articole și În poeme explicative, a Îmbrățișat mai multe atitudini. Greu, Încă o dată, de a descoperi În retorica lui compozită o figură originală, unică, un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
190. Iată un rezumat succint, care atrage atenția asupra caracterului static al acestui roman "de atmosferă" ("povestea unui sentiment luat din origine și dus până la sfârșitul lui natural"), compus după mai vechiul model al narațiunii episodice, prin procedeul teatral-melodramatic al adițiunii de scene și tablouri aproape autonome. Lovinescu subliniază, de asemeni, continuitatea de stil și de viziune cu romanele anterioare, vădită și în natura secvențial-dialogală a discursului romanesc, și având la bază conflictul etern dintre "realitate" și "iluzie" (împrumutat teatrului). Într-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]