66 matches
-
inteligența îndelung exersată în meditații solitare, pictorul nu acceptă penitența impusă de această dualitate fertilă și profitabilă unde sinteza coagulează energiile însumate ale tezei și antitezei. Privit astfel, acest proces logic împacă aparentele contrarii și sfîrșește în com- plementaritate și adiacență. Iată deci, un comportament echilibrat aspirînd spre armonie și o soluție practică viabilă și eficientă. Dinamica alertă a constituirii operei presupune clarificări secvențiale și o viz- iune asupra ansamblului. Dependența față de motiv i se pare inacceptabilă și sintezele succesive acordă
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
prins” în taskbar. Butoanele pentru aplicațiile prinse sunt integrate cu butoanele sarcinilor. Aceste butoane, de asemenea, activează funcția Jump Lists pentru a permite un acces ușor la sarcinile comune. Bara de sarcini reinventată permite și reordonarea butoanelor de pe ea. În adiacență cu ceasul sistemului există un buton dreptunghiular pentru noua facilitate „Peek”. Mișcarea cursorului asupra acestui buton face ca toate toate ferestrele active să devină transparente pentru o previzualizare rapidă a suprafeței de lucru. Făcând click pe acest buton are ca
Windows 7 () [Corola-website/Science/313771_a_315100]
-
doi ani când au scos-o din rugină și au pus-o pe picioare. Vroiam să-l mai întreb ceva, nu știu ce, dar Ana care stătuse până atunci în capătul opus al odăii, urmărindu-mi prezența, veni către mine și - ignorând adiacența lui Lung - mă rugă, la fel ca altădată, să ieșim pe cerdac, în bătaia sticlindă a stelelor, dar un instinct, care regla perfect, îmi porunci să refuz, - motivația se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
clici (substructuri) toate nodurile care au cel puțin două legături cu membri ai clicii respective (sau care au cel puțin două legături adiacente). Substructurile de tip k-plex și nucleu de mărime k sunt subgrupuri coezive care se bazează pe ideea adiacenței membrilor unor subgrupuri (Wasserman și Faust, 1994: 263). Aceste substructuri rezultă din aplicarea unor restricții asupra numărului minim de actori adiacenți fiecărui actor dintr-un subgrup. Astfel, substructurile de tip k-plex stabilesc numărul maxim de linii adiacente care pot lipsi
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
cu i (Xji = 1), atunci cercetătorii pot presupune că și i ar fi declarat același lucru dacă ar fi fost de acord să participe la studiu. Prin urmare, valoarea Xij = 1 va fi completată în căsuța goală din matricea de adiacență. O altă soluție, mai degrabă normativă, este stabilirea unui prag minim de nonparticipanți. În mod cert, stabilirea unui astfel de prag este arbitrară. Totuși, în practică, seturile de date relaționale în care ponderea nonrespondenților este mai mare de 20% sunt
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
baza de date, aceasta este de fapt asimetrică. De exemplu, la întrebarea: Cu care dintre următoarele persoane ați întreținut relații sexuale?, cercetătorul constată că i l-a indicat pe j, însă j nu a indicat-o pe i. Matricea de adiacență trebuie să fie în acest caz simetrică. În consecință, cercetătorul trebuie să stabilească direcția simetrizării și deci să ajusteze această asimetrie neașteptată din baza de date. În unele cazuri, cercetătorul poate să decidă că există o legătură dacă ori i
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
mod cert, presupune costuri de timp mult mai mari pentru participanți. Totuși, astfel, cercetătorii vor colecta o cantitate mai mare de informații de la un set de actori, care le va permite: (a) să completeze datele lipsă dintr-o matrice de adiacență; (b) să controleze erorile de măsurare (greșeli de introducere a datelor în baza de date, tendința de raportare falsă a anumitor actori, erorile determinate de memoria participanților etc.); (c) să evalueze gradul de precizie a estimărilor pe care participanții la
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
se pot formula astfel: 1. esența învățării - însușirea de către om a legăturilor existente între obiecte concrete, însușiri, acțiuni; 2. conținutul învățării - formarea asociațiilor, adică a legăturilor psihologice între elementele experienței senzoriale; 3. condițiile învățării - existența între elemente asociate a unor adiacențe fizice (vecinătate în spațiu și în timp), psihologice (asemănarea, contrast), funcționale (relații de scop și mijloc, calitate și cantitate, obiect și însușire, cauză și efect) logice (particular - general, premisă - concluzie); 4. baza învățării - observația și comparația, discriminarea și identificarea, descompunerea
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
particularizează în comparații, relația este metaforică. Pe baza acestor două posibile relații retorice, putem diferenția șase tipuri de descriere. 1: Descrierea enciclopedică, referențială În principiu, nu există figuri de stil în cadrul acestui tip de descriere. Selecția componentelor se bazează pe adiacența elementelor din conținut, ceea ce înseamnă că prezența unor elemente implică absența altora. Detaliul care lipsește poate fi înlocuit de cititor. Caracteristicile generale presupun caracteristici specifice, afară de cazul cînd acestea din urmă le reprezintă pe primele. 2: Descrierea retorico-referențială Ghidul turistului
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Caracteristicile generale presupun caracteristici specifice, afară de cazul cînd acestea din urmă le reprezintă pe primele. 2: Descrierea retorico-referențială Ghidul turistului, mai degrabă decît enciclopedia, este un model pentru acest al doilea tip de descriere. Unitățile sînt acum combinate pe baza adiacenței componentelor, dar și pe funcția lor tematică. Cea din urmă este evaluativă. Obiectivul este de a comunica cunoașteri, dar și de a convinge. Persuasiunea apare prin punerea-în-cuvînt (un ritm plăcut, un stil ce reflectă valoarea obiectului de descris, de exemplu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
metaforele se construiesc din fiecare componentă individuală. Diversele elemente comparate ar putea chiar să fie omise de-a binelea. Doar elemente comparative se găsesc în textul care, ca rezultat, are o natură foarte metaforică. Totuși, nu există nici o relație de adiacență între componentele comparației. O astfel de relație există doar între componentele implicite ale elementelor comparate. La prima vedere, acest tip de descriere ar putea produce o impresie incoerentă asupra cititorului. Că nu e astfel o probează faptul că cititorul este
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
câte....?), introducerea unor presecvențe (vreau să te întreb ceva.../știi ceva?,,,). Observând interogativele totale sub aspectul funcționării lor în diferite contexte de comunicare, am constatat tendința de slăbire a forței interogative a întrebărilor. Când discursul se organizează în jurul perechii de adiacență întrebare - răspuns (conferință de presă, examen, consultație medicală, interviu - vezi în corpus interacțiunile 23, 24, 27, 39, 69), în ciuda faptului că au rol de structurare a discursului, întrebările sunt frecvent atenuate prin lungi presecvențe, pasaje narative menite să diminueze forța
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
se pot formula astfel: 1. esența învățării - însușirea de către om a legăturilor existente între obiecte concrete, însușiri, acțiuni; 2. conținutul învățării - formarea asociațiilor, adică a legăturilor psihologice între elementele experienței senzoriale; 3. condițiile învățării - existența între elemente asociate a unor adiacențe fizice (vecinătate în spațiu și în timp), psihologice (asemănarea, contrast), funcționale (relații de scop și mijloc, calitate și cantitate, obiect și însușire, cauză și efect) logice (particular - general, premisă - concluzie); 4. baza învățării - observația și comparația, discriminarea și identificarea, descompunerea
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
comunicativ și de strategia particulară pentru care optează, individul se poate angaja în diverse tipuri de comportamente comunicative. Comportamentul euristic a fost gramaticalizat în limbă în forma enunțurilor interogative, iar din punct de vedere dialogic se manifestă în cadrul perechii de adiacență întrebare-răspuns (vezi infra). În funcție de rolul structural pe care îl au, întrebările sunt de două tipuri: (i) întrebări ad-hoc, acte de vorbire în cadrul unor conversații/discuții prin care se solicită interlocutorului să formuleze un răspuns, și (ii) întrebări cu funcție structurală
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
au, întrebările sunt de două tipuri: (i) întrebări ad-hoc, acte de vorbire în cadrul unor conversații/discuții prin care se solicită interlocutorului să formuleze un răspuns, și (ii) întrebări cu funcție structurală în cadrul unor tipuri specializate de dialoguri unde perechea de adiacență întrebare-răspuns reprezintă modul de organizare a discursului (în discursul didactic, în justiție, în consultația medicală, în psihoterapie, în interviul mass-media, în interogatoriul poliției, în anchetele de marketing și sondajele de opinie, în interviul de angajare etc.). Comportamentul de ranforsare (de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
elemente care însoțesc mesajul verbal semnalând intenția vorbitorului de a păstra cuvântul. Pentru a ceda cuvântul, vorbitorul poate: (i) să performeze anumite acte de vorbire (întrebările, directivele, scuzele, invitațiile, ofertele sunt acte de vorbire care cer, conform principiului perechilor de adiacență, producerea de către interlocutor a unui răspuns la stimul); (ii) să dea alocutorului semnale explicite că îi cedează cuvântul (secvențe de apel adresate interlocutorului - vocative, întrebări de confirmare); (iii) să recurgă la un contur intonațional terminal; (iv) să tacă; (v) să
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de exemplu, o propoziție completă), tăceri mai lungi. Schimbul de replici se constituie după principiul acțiunii (vorbitorului) și reacției (interlocutorului): întrebare-răspuns, invitație-acceptarea/refuzarea invitației, ordin-ândeplinirea ordinului, scuze - acceptarea/respingerea scuzelor etc. Acest cuplaj de replici poartă numele de perechi de adiacență. Primul element al perechii de adiacență condiționează un anumit tip de reacție în replica interlocutorului. Uneori schimbul (de replici) este alcătuit din trei elemente: acțiune (vorbitorul 1) - reacție (vorbitorul 2) - ratificare (feedback dat de vorbitorul 1 vorbitorului 2). Tranzacția. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mai lungi. Schimbul de replici se constituie după principiul acțiunii (vorbitorului) și reacției (interlocutorului): întrebare-răspuns, invitație-acceptarea/refuzarea invitației, ordin-ândeplinirea ordinului, scuze - acceptarea/respingerea scuzelor etc. Acest cuplaj de replici poartă numele de perechi de adiacență. Primul element al perechii de adiacență condiționează un anumit tip de reacție în replica interlocutorului. Uneori schimbul (de replici) este alcătuit din trei elemente: acțiune (vorbitorul 1) - reacție (vorbitorul 2) - ratificare (feedback dat de vorbitorul 1 vorbitorului 2). Tranzacția. Unul sau mai multe schimburi pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
timp, ideologia comunistă a societății chineze constrânge interacțiunea verbală, o controlează într-o măsură mai mare, îi dă un grad sporit de formalism și rigiditate: astfel, spre deosebire de conferințele de presă americane, în conferințele de presă ale chinezilor predomină perechile de adiacență întrebare-răspuns, neurmate de ratificări (follow-up) din partea jurnalistului, nu apar apelative și elemente de focalizare a discursului, nu apar glume (Jiang, 2006). Structura interacțiunii verbale este configurată de strategiile de discurs adoptate: perechile de adiacență, trecerile de la o subtemă la alta
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
presă ale chinezilor predomină perechile de adiacență întrebare-răspuns, neurmate de ratificări (follow-up) din partea jurnalistului, nu apar apelative și elemente de focalizare a discursului, nu apar glume (Jiang, 2006). Structura interacțiunii verbale este configurată de strategiile de discurs adoptate: perechile de adiacență, trecerile de la o subtemă la alta etc. De pildă, o comparație între convorbirile telefonice dintre americani și convorbirile telefonice dintre germani a pus în evidență următoarele deosebiri: în timp ce vorbitorii americani preferă identificarea de către celălalt după timbrul vocii, vorbitorii germani preferă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vorbire indirecte în performarea unui refuz politicos. Față de promisiunile „de politețe”, promisiunile sincere se fac în această cultură prin negocierea de către interlocutori a condițiilor de succes implicate în actul de „a promite”. Astfel, negocierea se realizează printr-o pereche de adiacență (interlocutorul întreabă Vorbești serios?/Promiți?, iar interlocutorul confirmă Da, serios/Promit/ Pe cuvântul meu), prin repetarea enunțului de către interlocutor (Crede-mă că voi veni), prin marcarea explicită a aserțiunii ca promisiune sinceră (însoțind-o de o expresie echivalentă cu „Această
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
plasând verbul la începutul enunțului (Verb-Subiect-Obiect, Subiect-Verb-Obiect), altele pun accentul pe locuție, plasând verbul spre sfârșitul enunțului a cărui forță ilocuționară poate fi aflată doar după ce toate celelalte elemente au fost rostite (Subiect-Obiect-Verb). Cuplarea actelor de vorbire în perechi de adiacență pune în evidență diverse diferențe: în unele culturi complimentele vorbitorului sunt acceptate de interlocutor (Ai o bluză foarte frumoasă! / Mulțumesc.), în altele sunt refuzate, ca expresie indirectă a modestiei (Ai o bluză foarte frumoasă! / Îmm, nu e cine știe ce... e ieftină
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de egalitate, atunci semnalele de recepție sunt frecvente, plasate de obicei spre sfârșitul replicii vorbitorului curent. Semnalele de recepție pot fi emfatizate prin mimică și gesturi, prin repetiție (da-da-da), prin marcare intonațională suplimentară. Uneori ele sunt integrate în perechea de adiacență printr-un conector specific (păi). În cadrul interacțiunii, accentul cade nu pe rezolvarea problemei, ci pe negocierea relațiilor interpersonale. Conservarea imaginii publice reciproce este scopul ambilor interlocutori, astfel încât aceștia se concentrează mai puțin asupra tehnicilor de transmitere eficientă a informațiilor, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a Întrebării, care implică o structură minimală de textualitate ilocuționară legînd un act de discurs dominant de Întrebare cu un act de discurs reactiv de Răspuns. În analiza conversațională, cuplurile întrebare-răspuns, cerere/ofertă-refuz, scuză-minimalizare, salut-salut etc., se numesc "perechi de adiacență". (Levinson 1983: 303-306). Referințe și lecturi recomandate: - Jean-Michel ADAM: "Rhétorique de l'appel: de Gaulle et Pétain, en juin 1940", Linguistique textuelle, Paris, Nathan, 1999: 139-155. - Jean-Michel ADAM: "Ta mère... de l'insulte à l'histoire drôle", Linguistique textuelle, Paris
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
gastrică scurtă este adiacentă pilierului stâng. Se protejează cu grijă splina și se incizează peritoneul de pe pilierul stâng. După mobilizarea completă a stomacului acesta se ridică și se rotează spre dreapta punându-se în evidență artera gastrică stângă și ganglionii adiacență. Se eliberează aderențele de deasupra marginii superioare a pancreasului, hiatusului și pilierului stâng. În acest moment se poate aprecia final rezecabilitatea tumorii, se palpează și la nevoie se trimit pentru biopsie ganglioni celiaci și paraaortici. Artera și vena gastrică stângă
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]