18 matches
-
idei și incită la meditație, sugerează deschideri spre lumi trăite sau închipuite, visul și trăirea interferând misterios. Paradoxul, ironia, autoironia și ludicul construiesc un univers de o remarcabilă forță de seducție lirică. Verbul a iubi, substantivul iubire cu sinonimele sale, adjectivarea acestora împreună cu substituienții metaforici și metonimici alcătuiesc o inedită rețea conotativă ce împânzește întregul spațiu al volumului, identificându-ne un meșteșugar de marcă al cuvântului. Iată câteva mostre: Dragostea inspiră trandafirii; Dușmanca mea iubită, soră, mamă; Greșalele iubirii nu sunt
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1431419416.html [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
demult în lingvistica românească doar prin denumirea "substantivarea adjectivelor", a fost studiat recent de către Gabriela Pană Dindelegan prin prisma teoriei capurilor de grup fuzionate (v. Dindelegan). În concepția autoarei, substantivarea sistematică a adjectivelor, inclusiv a participiilor și gerunziilor care admit adjectivarea, constituie un tip al "construcțiilor mai largi cu capuri de grup fuzionate, aparținând subclasei celor obținute din fuzionarea capului cu modificatorul, dar distincte de cele obținute din fuzionarea capului cu determinativul. Din punct de vedere sintactic, substantivizarea înseamnă suprimarea centrului
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
românească. Din acest punct de vedere, boieria funcționează în regimul posibilității, ca un cadru de deschidere a existenței colective spre noi forme de realizare. Nu e atât un dat, cât un orizont de dezvoltare. Heliade Rădulescu marchează această realitate prin adjectivarea cuvântului, reluând o formulare din Proclamația de la 1848: "Românul s-a născut boieribil"60. Să încercăm să intrăm în detaliile acestei relații între condiția "boierească" și capacitățile colective. Temă constantă în opera lui Heliade Rădulescu, aristocrația apare ca principalul motor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
prigoriei Pe bradul de Crăciun, despuiat de daruri, două vrăbii Un cuib părăsit: singură-n el tăcerea și poate vântul Plouă monoton peste gara pustie cu ceasul stricat Luna lui cuptor - ulița e pustie Îmi caut umbra În alte poeme, adjectivarea absenței, ușor metaforică, Își justifică valoarea prin jocurile de cuvinte pe care le provoacă: Gară-n ars bărăgan. Ornice Paul Garnier știrbe de ace Prima zăpadă - Toate murdăriile acoperite Trestie spartă - golul plin de cântece rostuit de vânt Calificarea ca
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
numeroși alți producători de versuri din epocă. Adesea, poetul se dedă la mici ghidușii, la ștrengării grațioase, fără nici o finalitate. Nu e vorba doar de rimele „deșucheate”, sunt și alte jocuri în versurile sale, fie ele lexicale, gramaticale sau stilistice: adjectivări amuzante („turnuri babiloane”, „dealuri împuhoiete”, „frumuseți vlahuțe”), vocative și alte forme morfologice insolite, unele suav arhaizante („gânde”, „pământe”, „liliece”, „petrecum”), vocabule inventate („tuleiște”, „oblime”, „împuhoiete”), regionalisme savuroase („furdulaș”, „fișcă”, „gruiețe”, „foastăne”, „firhonguri”, „holimburi”, „acăți”, „bolund”, „bolând”, „boșoalcă”, „a încelui”). Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
face Doru Timofte, un autor aproape necunoscut, care de curând a scris o carte întreagă despre Octavian Doclin și a găsit și o editură dispusă să o publice (Apologia lui Esau, eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Marineasa, Timișoara, 2001). Adjectivarea numelui unui poet fără mare valoare este propagandistică și abuzivă. Și mai este și caraghioasă. De altfel, în întregime, cartea lui Doru Timofte alunecă în ridicol, din cauza inadecvării la obiect. Înainte de a-și începe excursul apologetic, exegetul se mobilizează intelectual
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sus deoarece se Îneacă. Doi, capre rîioase nu există decît dacă-s broaște, care, În realitate, nu au coadă. În Dimineața, Goci spune că „prima Întîlnire a Noii Camere a Deputaților a fost emoționantă și exponențială pentru momentul politic respectiv”. Adjectivarea substantivului exponent (semn În litere ori cifre scris de regulă sus, la dreapta unui număr sau mărimi) duce la Înțelesul de variabil, nedeterminat sau necunoscut. De exemplu, goci exponențial. Un alt ziarist sau ce-o fi observă-n Vremea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
183 6.2. Statutul sintactic al elementului se........................................................ 187 7. Notă despre adjectivele ergative..................................................................... 196 8. Concluzii......................................................................................................... 199 Capitolul 4: Teste sintactice de delimitare a clasei și relevanța acestora pentru limba română.............................................................................................. 201 1. Preliminarii: teste, diagnostice, nepotriviri.................................................... 201 2. Adjectivarea participiului............................................................................... 202 3. Selecția auxiliarului de perfect compus și acordul participiului perfect........ 204 4. Testul obiectului intern.................................................................................. 211 5. Infinitiv vs supin............................................................................................ 216 6. Teste care funcționează în alte limbi romanice............................................. 218 6.1. Cliticele pronominale partitive............................................................. 218 6.2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sintactice pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative, a căror folosire este legată de abordarea sintactică, dar care au fost explicate și din alte perspective. Deși, aparent, este vorba despre un inventar al diagnosticelor propuse pentru inacuzativitate, unele legate de limba română (adjectivarea participiului, selecția auxiliarului de perfect compus, testul obiectului intern, nominalizarea ca infinitiv sau ca supin), altele, formulate pentru alte limbi (limbi romanice, germanice, slave), scopul mai profund al acestui demers este verificarea (și infirmarea) ipotezei că româna nu este sensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inventar al verbelor cu alternanță cauzativă din această limbă, identificând 341 de astfel de unități verbale. 3.3.1. Principii de stabilire a inventarului Pentru limba română, singurul test sintactic pe care l-am putut folosi pentru stabilirea inventarului este adjectivarea participiului, celelalte teste sintactice invocate pentru alte limbi nefiind concludente pentru limba română sau fiind concludente numai pentru anumite subclase semantice (vezi Capitolul 4). Esențial pentru definirea clasei am considerat că este criteriul semantic: argumentul unic este Pacient sau Temă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sintactice (pentru limbi ca italiana, neerlandeza, engleza). În română, unde nu există teste sintactice sigure de delimitare a clasei inacuzativelor, soluția nu poate fi verificată prin această metodă. Este adevărat însă că verbele psihologice care au variantă cauzativă trec testul adjectivării participiului − om supărat/ amuzat/preocupat etc., − dar acesta nu poate fi folosit ca argument pentru inacuzativitate, din moment ce și alte clase de verbe din română, în afara inacuzativelor, acceptă construcția (vezi GALR I: 502): tranzitive (carte citită), intranzitive simetrice (om înrudit/învecinat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rând, capacitatea de control a subiectului. În exemplele (d) și (e), chiar dacă ambele enunțuri au subiect uman, în primul exemplu din fiecare pereche subiectul nu are capacitate de control asupra procesului, iar verbul are comportament inacuzativ, dovadă fiind și posibilitatea adjectivării participiului; în cel de al doilea exemplu al fiecărei perechi, subiectul are capacitate de control, deci verbul este inergativ și participiul său nu se poate adjectiva. (d) Ion s-a cocoșat pe la 70 de ani; om cocoșat Ion s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lor lexical să accepte grupuri direcționale (exemplele de sub (f)). Deși unele dintre aceste verbe acceptă un grup locativ care indică direcția (exemplele de sub (g)), există două argumente care le exclud din clasa inacuzativelor: subiectul controlează acțiunea și nu este posibilă adjectivarea participiului pentru citirea nonpasivă. (e) Steagul flutură în vânt (*înspre noi, *în direcția aceasta); *steag fluturat în vânt Leagănul se balansează continuu (*înspre noi, *în direcția aceasta); *leagăn balansat continuu (f) *Ion a rătăcit până la noi * Ion a hoinărit de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
delimitarea clasei incuzativelor − arată că sunt greu de găsit motivații pentru distingerea inacuzativelor de inergative atunci când subiectul este postverbal. Mackenzie (2006: 184) susține că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt legate de structura informațională, deci nu sunt relevante pentru delimitarea clasei. 2. ADJECTIVAREA PARTICIPIULUI Deși în lucrările despre inacuzativitate nu i se acordă foarte mare importanță, primul test pe care îl prezint este adjectivizarea participiului. Motivația acestei ordini este că, pe lângă imposibilitatea pasivizării 3, este singurul test aplicabil, în limba română, la toate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în limba română, la toate verbele inacuzative (Pană Dindelegan 2003a: 104), cu excepții nesemnificative. În Anexa 2 am menționat pentru fiecare verb forma de participiu adjectival, la masculin și la feminin, așa că nu voi relua aici lista de exemple. Relevanța adjectivării participiului pentru clasa inacuzativelor a fost subliniată de Levin și Rappaport (1986: 653−654)4, care, urmând observația lui Bresnan (1982)5, au arătat că, dintre intranzitive, numai verbele inacuzative acceptă pasivizarea adjectivului. Autoarele au demonstrat că această proprietate este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
numai inacuzativele care descriu o situație telică permit adjectivele participiale, iar cele care descriu o situație atelică, nu; cel mai frecvent apar în poziția de adjectiv inacuzativele care denotă o schimbare de stare determinată de o cauză internă. În română, adjectivarea participiului este admisă pentru tranzitive (a), pentru inacuzative (b), pentru verbele psihologice (c) și pentru intranzitivele simetrice (d), nu însă și pentru inergative (e) − vezi GALR I 2008 [2005]: 502. (a) carte citită, copii invitați la petrecere, străzi luminate (b
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fi (a): * O furcă de aur este avută de tine *Patru picioare sunt avute de masă * Oile sunt avute la munte *Mâinile sunt avute reci *Zilele nu sunt avute. În multe dintre contextele înregistrate aici, a avea acceptă testul adjectivării participiului, singurul test sintactic concludent pentru delimitarea clasei verbelor ergative/inacuzative din limba română: banii avuți, pielea de urs avută de la taică-tău, paralele avute în buzunar, zilele avute, cearta avută cu soră-sa etc. 4. CONCLUZII COMPARATIVE Paralelismul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
SE ACRI Varza pusă la murat se acrește tranz.: Ion acrește ciorba part. acrit, -ă nom. acrirea, acritul A SE ADJECTIVA/A SE ADJECTIVIZA În română, multe participii se adjectivează tranz.: Sufixul -os adjectivează substantivul part. adjectivat/adjectivizat, -ă nom. adjectivarea/adjectivizarea A SE AFUMA Hainele se afumă de la grătarul cu mici tranz.: Gospodina afumă cârnații part. afumat, -ă nom. afumarea, afumatul A SE AGLOMERA Societățile umane se aglomerează peste măsură tranz.: Microbuzele aglomerează traficul part. aglomerat, -ă nom. aglomerarea A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]