178 matches
-
că am intrat în miezul acestei limbi, printr-o muncă "herculeană", pentru că una din cronici, de pildă, spune: Credeam întotdeauna că un poet nu poate să scrie decît în limba lui natală și nu poate într-o altă limbă... de adopțiune. Ei bine, iată că m-am înșelat." Și vedeți, așa s-a întîmplat... o înlănțuire de miracole! Am fost împinsă în acest nou destin în care mă aflu și azi. R.B.: În continuare scrieți și în românește și au fost
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
cum vedea Sebastian însuși rătăcirea prietenului său cel mai bun în mișcarea huliganică a lui Codreanu? Mai tîrziu, Eugen Ionescu avea să descrie conversiunea la legionarism ca pe un fenomen de "rinocerizare", adică de isterie colectivă, de înregimentare mimetică, de adopțiune a unui crez fals, agresiv, pe cît de nociv pe atît de stupid. Eu aș descrie același fenomen în termenii "autopersuasiunii", ca o variantă a ceea ce analizează Ceslaw Milosz în The Captive Mind, deși presiunile culturale în cazul naționalismelor extreme
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
cea " defel simplă - a integrării. E cu putință oare o "americanizare" reală a imigranților? Dacă da, prin intermediul căror mecanisme, în ce ritm și cu ce preț? Procesul ilustrează un inevitabil impact dintre background-ul originar și cel al țării de adopțiune. Sînt unii indivizi care doresc să-l accelereze, dispuși a se rupe complet de "preistoria personală", a-și ascunde originile precum un lucru compromițător: "Cunosc pe cineva din Arizona, ne relatează Gabriel Stănescu, care nu mai citește publicații românești de
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
este permanent comunicată; în jurul nostru se constituie o bibliotecă frecvent evocată, pe ale cărei rafturi Hegel stă lângă romane polițiste. Locurile de excepție, propice poeziei, nu-l ispitesc pe autor - în afara unor zgârcite indicații asupra „orașului de sub munte”, Sibiul de adopțiune unde locuiește de trei decenii. Pe lângă vechea casă cu scară interioară și bibliotecă - ea s-a mai extins, cu anii, până în fundul curții -, trebuie amintit bufetul (căci: „bufetul termita este de departe cel mai mare bufet/ spune mopete când vine
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
sfârșit, Frigul și scheletul său. M. Ivănescu oferă o structură nu mai puțin durabilă acestei senzații termice - dar fără nici o asemănare cu spaima de ger a lui Vasile Alecsandri (al cărei apogeu e reprezentat de Pohod na Sibir). Sibianul de adopțiune nu manifestă teamă, ci o atracție contemplativă față de acest fenomen meteorologic. El alătură măreția frigului (ca să citez titlul unei culegeri de poeme a lui Nichita Stănescu, editată în 1972) de o altă grandoare - cea a catedralelor! Pe de-o parte
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
poziția "leninistă a relativ-absolutului". Toate tezele acestea se găsesc în Limites non frontičres du surréalisme al lui Breton, pe care Luca îl considera Biblia suprarealismului, unde se vorbește răspicat de "adeziunea la materialismul dialectic", de "primatul materiei asupra gîndirii și adopțiunea dialecticii hegeliene", de "necesitatea revoluției sociale" etc. Gherasim Luca e un adept al globalizării de tip kominternist a literaturii. I se alătură D. Trost, Paul Păun, Gellu Naum și Virgil Teodorescu (ultimii trei, autori ai Criticii mizeriei din 1945, cam
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
la traducerea a numeroase poezii ale mele, acoperind decenii de activitate - oferindu-le ceea ce se numește o "traducere brută", dar, de fapt, o versiune posibilă. Acest exercițiu m-a stimulat, fără îndoială, până am început să "eman" în limba de adopțiune. C. P.: Care este totuși secretul tinereții dumneavoastre creatoare? Există un astfel de secret? N. C.: Mulțumesc pentru compliment, dar nu știu dacă-l merit. Tot ce știu e că, asemenea tatălui meu, n-am stat niciodată degeaba. Îl văd
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
incognito, învestită cu onoarea de a fi „vox populi” - iar campanilismul cel mai autentic îl regăsești la o terasă înțesată cu microbiști, în jurul unei pizze în Testaccio, dar și acolo unde se păstrează vie memoria romanilor prin naștere sau prin adopțiune ce au jalonat cultura italiană. Doar un străin venit pentru prima dată în oraș ar putea fi surprins de numeroasele reeditări ale poeților și prozatorilor care au cultivat dialectul, de faptul că va găsi cu greu bilete la filmele lui
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
un mare poet!", etc. Voioasă (în ironia ei) îmi păruse o formulă inventată de Lucian Raicu: "Posteritate durabilă!", când ciocneam paharele... Paruit m-a bucurat cel mai tare vorbindu-mi despre modul cum mi-am însușit limba țării mele de adopțiune. La Facultatea de Filologie din București, secția de italiană era pe același culoar cu secția de franceză. El e cel mai bine plasat să aprecieze modestia cunoștințelor mele, la sosirea la Paris, și a spus-o la cenaclul literar românesc
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
plus de universalitate a sarcasmului - materia de bază a creației marelui său compatriot Eugen Ionescu, dacă ne gîndim la piese ca Scaunele, Regele moare sau Rinocerii. Sursa de inspirație a lui Eugen Ionescu: scena lumii, inclusiv, firește, a patriei de adopțiune. Căci acolo, în Franța imediat postbelică, prosovietismul și comunismul (neimpus din afară ca în țările Europei răsăritene), cu încărcătura lor șablonardă, abstract schematică, desprinsă din contingent, aveau o asemenea vogă în rîndurile elitei intelectuale de stînga, încît nici un fel de
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
nuce primele modele odată cu latinitatea. Interferențele transilvane sunt subliniate peste tot în context, fără tușe stridente, chiar și când evocările se referă la Henri Jacquier sau la Wolf von Aichelburg (Toma Ralet), primul fiind „francez prin naștere și român prin adopțiune”, iar al doilea, compozitor, muzicolog, eseist, traducător, dar mai ales poet german și român în același timp. Școala clujeană de estetică este ilustrată global, dar și prin numele protagoniștilor: Radu I. Paul, Alexandru Dima, Eugeniu Speranția, Liviu Rusu, Lucian Blaga
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
volumul sunt adresate unei surori (închipuite, de fapt moartă în copilărie) a autoarei, o narrataire cu care se stabilește de la început un dialog peste mări și țări, un dialog al memoriei imaginare care este esența exilului. Scrisă în limba de adopțiune a autoarei, engleză, povestea aventurii spirituale a viețuirii într-un tărâm al mărginii culturale este structurată că o necesară lectură a Australiei prin intermediul textelor compuse de diferiți naratori anonimi sau puțin cunoscuți, pe care naratoarea principala le inserează contrapunctic în
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
auzit spunînd că sînteți pe jumătate ardelean. Asta în legătură cu faptul că sînteți redactor pentru Basarabia al revistei Vatra (Tg. Mureș) și ați publicat o carte (Cel bătut îl duce pe cel nebătut) la Cluj, sau...? Emilian Galaicu-Păun: Sunt "ardelean" prin adopțiune, odată cu angajarea mea la Vatra, deși în familie exista o legendă conform căreia străbuneii mei pe linie maternă (Păunii) ar fi venit din Transilvania. Dar adevăratul "certificat" de ardelean mi l-a semnat Al. Cistelecan: într-o cronică la Levitații
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
basarabene)". Ce părere aveți despre antologia lui Eugen Lungu? E.G.P.: Există o variantă "austeră" a antologiei, incluzînd vreo 10 autori, și una "generoasă" (peste 30 de autori antologați). Prima însuma relieful "muntos", a doua "văile". Ca "ardelean", fie și prin adopțiune, sigur că am pledat pentru "munți". De tipărit, însă, s-a tipărit o "hartă geografică" destul de fidelă a poeziei de aici, cu piscurile și prăpăstiile ei. Totuși, "Portretul de grup" a "cotizat" apoi pentru o antologie apărută la Paris, precum și
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
ne pun pe gînduri. Statuia lui Caragiale, cîndva în curtea Editurii Cartea Românească, a ajuns pe strada Maria Rosetti fără altă legătură cu zona decît existența tot acolo a unei străzi Caragiale. Cînd personalitatea a fost un bucureștean, deși, prin adopțiune, foarte atașat de București, unde și-a trăit cea mai mare parte a vieții, se cuvenea găsit un loc semnificativ pentru monumentul care-l înfățișează. Tot chestiune de cultură. Ar fi un mijloc de a diminua numărul șomerilor dintre absolvenții
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
nu țin numaidecît și la tot pasul să se autodefinească. Există totuși unele excepții de la această regulă empirică, dacă o pot numi așa, care sînt importante, fiindcă în loc să confirme regula, par s-o pericliteze. O excepție este chiar țara de adopțiune atît pentru Steiner, cît și pentru Judt: SUA. Multiculturalismul central-european de acum două secole seamănă, raportat la acela nord-american de astăzi, cu o picătură de apă dintr-un ocean. Și totuși n-am băgat de seamă ca nord-americanii să fie
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
în englezește. Se numește Take My Word for It! (Credeți-mă pe cuvânt!) și a fost publicat, ca și Life Sentence (Condamnată la viață), la prestigioasa editură W.W. Norton & Comp. Nu știu dacă, exprimându-mă într-o limbă de adopțiune, calitatea poeziei mele a crescut, știu doar că mi s-a schimbat vocea (o schimbare de voce la vârsta mea!) și cum dintotdeauna am simțit nevoia să adopt registre variate... După Revoluție, v-ați întors de mai multe ori în
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
răbdare. Nu dau doi bani pe-un partid liberal condus de Mircea Ionescu-Quintus, și încă mai puțin pe unul în fruntea căruia se află Valeriu Stoica. Fostul ministru al justiției n-a catadicsit să ne spună ce e cu povestea adopțiunilor și nici ce-a fost în mintea lui atunci când a suspendat - exact cât a fost nevoie - legea bancrutei frauduloase. După cum mi-e și scârbă să mă gândesc la un partid țărănesc în care nulități de teapa lui Opriș ori Mureșan
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
cei care o merită”. Grație sărbătorii noastre, marcate de pomenirea lui Mircea Motrici, a avut un fericit prilej de a-și potoli dorul de Cernăuți, cercetătorul literar, istoricul, editorul de cărți, un îndrăgostit iremediabil de Bucovina întreagă și udeștean prin adopțiune, Nicolae Cârlan, căruia-i aparține aprecierea dată prietenului dispărut - „un bucovinean curat”. Din rostirile lui am reținut îndeosebi dorința-i nestăvilită de a spune (a scrie) adevărul despre destinul istoric al Bucovinei și granițele etnice ale României. „Mircea îl spunea
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
în câmpul puterii, 284). S-au stabilit și alte distincții în interiorul exilului. De pildă, urmărind criteriul reușitei profesionale, V. Tănase îi departaja pe cei împliniți ca scriitori în Apus, capabili să trăiască și să se realizeze profesional în țara de adopțiune (gândind, desigur, la România), de cei ce s-au servit de situația de transfugi și de ideea exilului pentru a furniza un alibi eșecului lor (R, 98). Cu toate acestea, diferențierea uzuală - tipologică, dar și între generațiile exilului - vizează implicarea
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
acolo, italiana a devenit pentru mine o limbă "mai mult de lectură..." Am înșirat toate aceste confidențe asupra evoluției mele "lingvistice" parcă răspunzând unei eventuale întrebări: "De la ce nivel plecai atunci când te-ai încumetat să scrii poeme în limba de adopțiune?" Un mare prieten regăsit la Paris (orașul său de baștină), Alain Paruit, fost coleg de facultate la București - cel mai de seamă traducător de literatură românească în limba franceză, versiunile sale fiind publicate de toți marii editori francezi - nu s-
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
Pagină realizată de GERHARD BINDER Un veteran de război timișorean rememorează clipe ale prizonieratului Octavian Dolga, combatant pe frontul de est, acum în vârstă de 85 de ani, a îndurat umilințele gulagului sovietic Ardeleanul, bănățean prin adopțiune, a trăit timp de aproape 4 ani, între 1944 și 1948, calvarul prizonieratului, în gulagul de la Oranki pe Volga. În fosta mănăstire situată la 60 de km de orașul rusesc Gorki, sublocotenentul genist Octavian Dolga a fost supus, alături de prizonieri
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
mai mult cu cât știința care l-a consacrat, biotehnologia, a devenit de-acum un obiect de studiu cu aplicabilitate europeană în cea mai înaltă măsură. De altfel, motivele care l-au determinat pe cunoscutul om de știință, bănățean prin adopțiune, să aborde- ze biotehnologiile asociate transferului de embrioni la animale de producție sunt cuprinse în recenta sa lucrare apărută la o prestigioasă editură timișorennă. „Vrem să facem cunoscută tehnologia de producere a animalelor manipulate genetic prin transgeneză, clonare sau himerizare
Agenda2006-04-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284677_a_286006]
-
comentat „călduț” defecțiunea Nadiei în 1989. Lola Lafont se arată impresionată de tăria de caracter a Nadiei care, scăpată din ghearele regimului comunist și înfruntând relativa nepăsare a regimurilor democratice, a reușit să se reconstruiască în SUA, țara ei de adopțiune.
O carte despre Nadia Comăneci () [Corola-journal/Journalistic/2863_a_4188]
-
n-a fost niciodată filozof; și nici nu va fi vreodată. Posibilitățile colaborării sunt rarisime; ele presupun în orice caz două suflete gemene. [...] Pentru un singur lucru sunt oamenii impenetrabili: pentru idee. E un domeniu în care nu se cunoaște adopțiunea. Aci nu poate fi vorba decât de zămislire. Proprie.“ Dar această afirmație, oricât de categorică, reprezintă doar o fază intermediară. Noua sa poziție se va cristaliza în următorii ani. Iată cum mărturisește rezultatul unei îndelungi „experiențe“, care, spune el într-
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]