1,765 matches
-
la aceste două concerte cu sentimentul prezenței unui arierplan spiritual care vorbește despre relația profundă dintre cultura noastră și cea franceză, dintre iubirea lui George Enescu (umbră protectoare a acestor zile de toamnă bucureșteană) pentru locurile natale și pentru țara adoptivă.
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
Dragoș Bucurenci În cadrul Galei Societății Civile, organizatorii îndeamnă posesorii de bloguri să “adopte” un ONG. O listă cu ONG-urile în căutare de “părinți adoptivi” poate fi găsită aici. Bineînțeles, eu m-aș bucura să “adoptați” Asociația “Salvați Delta - AC”, care are blog la www.salvatidelta.ro. Ură! cred că te-ar interesa și http://www.ecosemnal.ro
Adopta un ONG! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82978_a_84303]
-
săptămână, o altă enormă bucurie: guvernul autonom din Insulele Gran Canaria mi-a editat biografia scrisă de Antonio Pita Cardenes, cu un cuvant înainte al distinsului profesor și critic literar Nicolae Manolescu. Evenimentul a avut loc acasă, în țara mea adoptiva, avându-i ca invitați, la această lansare de carte, pe doamna Ines Jimenez, ministru al Culturii, pe criticul de artă și compozitorul Guillermo Garcia Alcalde, pe muzicologul Lothar Siemens, pe cineastul Teo-doro Rios, care intenționează să ecranizeze această biografie, manifestându
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]
-
amor sălbatic" cu un necunoscut, un tată care află, peste ani, că e tată, o femeie care crede că iubitul ei e mort, dar el trăiește, un cîine fioros care omoară un copil, o tînără care face dragoste cu tatăl adoptiv, personaje care fug de ele însele, pe o insulă a uitării și a alinării... Un fel de telenovelă de autor și de artă! Obsesii, vise, coșmaruri, luxuriant, torid, prolix... Ideea leit-motiv e că există un punct în care, aflîndu-te, poți
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
și Gheorghe Tomozei. La ora actuală, toți, inclusiv autorul, populează, paginile romanelor mele. Printre care Petrăchiță nu-i chiar cel din urmă. De-ar fi mai tânăr l-aș înfia. Fiindcă-i brici de deștept. Întocmai ca și eventualul tată adoptiv... - Vroiam să vă întreb câteva lucruri autobiografice, dar sună comunistic și demodat, așa că: spuneți-mi câte ceva despre curriculum vitae-ul dumneavoastră... - Când aud de "curriculum vitae", mai mă apucă pandaliile. La fel și când mi se pomenește despre telefonie digitală (care
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
numai stăpînul rămîne în picioare, calm, așteptînd; cel care se apropie, ca să-l împuște privindu-l în ochi, cu ochii împăienjeniți de lacrimi (Tom Hanks), e un om pe care îl iubește și care l-a iubit, ca un fiu adoptiv; replica bătrînului nu va fi "Și tu, Brutus", ci "Mă bucur că ești tu"... Dacă nu aveți răbdarea pentru dantelăria altmaniană și nici nervii pentru infernul lui Mendes, mergeți să vedeți, eventual, Dl. Deeds, moștenitor fără voie, o adaptare liberă
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
însă Lampedusa; sau, mai exact, scriitorul izbutește tocmai acolo unde personajul eșuează: anume el se salvează de moartea atotputernică și eternă care pândește din toate paginile romanului, scriind până în ultimele clipe la această carte iar apoi încredințând-o fiului său adoptiv spre a-l reda vieții și a-l nemuri. Radu Bercea, Luminița Munteanu (ed.), Annals of the Sergiu Al-George Institute, vol. IV-V, 1995-1996, 199 pag.
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
textilist școlit în Franța, evreu maghiar și comunist în ilegalitate, a studentului ungur căminist interesat de calitatea învățămîntului și implicat în activitățile comunității sale etnice, a muncitorului român ajuns pensionar pe cale de a fi scos din propria casă de către fiul adoptiv. Unii dintre cei chestionați sînt de-a dreptul remarcabili - prin legăturile lor de familie (Maria Mandrea e nepoata lui Bălcescu - are 100 de ani la momentul întîlnirii cu Zoltán Rostás, Elisabeta Goga e nepoata lui Odobescu și cumnata lui Octavian
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
anii ’80) nu mai scrie bine în limba literaturii sale, după două decenii de America: "«Trebuie să pui piciorul (hipnotizat? n.n.) în prag», Melody i-a spus într-o zi Suzanei. [...] Melody era oaia neagră a familiei Tagis. Tatăl ei adoptiv era executiv la o mare companie de medicamente și îi subvenționă toate capriciile. Ea avea o meserie bună (aranjamente de lumini pentru muzee și expoziții), dar era prea preocupată de public relations pentru diverse grupuri dubioase din America Latină care aveau
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
noul roman al lui Milan Kundera, tradus în spaniolă și publicat întîi în Argentina, Columbia, Mexic și Spania, a fost lansat în original abia în această primăvară de Editura Gallimard, cartea fiind ignorată pînă nu demult de cititorii din patria adoptivă a autorului ceh. Fanii lui alcătuiesc de altfel o comunitate transnațională și translingvistică. Nu mă număr printre ei, ceea ce nu m-a împiedicat să citesc cu plăcere cele aproape 200 de pagini ale romanului. L’Ignorance debutează dialogic, ex abrupto
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
o intensitate specială, fiind și mai reală decât viața, pe care, ca gemeni, ar fi trăit-o împreună, dacă nu ar fi fost despărțiți. Pe unul îl cheamă Ion, iar pe celălalt, oficial, trăind în Ungaria, Janos, deși maică-sa adoptivă, în viață încă, româncă ortodoxă vajnică, îi zice tot Ion, pe românește. Reuniți la Arad, D. sora mai mare, le va spune Ion unu și Ion doi. Relatarea întâmplărilor petrecute între timp, de fiecare în parte, precum și de sora lor
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
mei fuseseră troțkiști maoiști activiști ai egalității în drepturi ai libertății bine plătite nostalgici după dictatura de care n-avuseseră parte plictisiți de ei înșiși dar gata să se prezinte drept frați vitregi cu dracul ori să se creadă părinți adoptivi pentru orice spirit rebel cu condiția ca acesta să fie dispus să încapă într-un număr obligatoriu de semne să se alinieze-n mulțime să-i aparțină mă primiseră fără să-mi caute noduri în papură mă-nconjuraseră în murmur
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
multele sale lucrări, să amintim doar Studii de literatură spaniolă și comparată (1954) și Principii de literatură comparată (1964), redactată în spaniolă. Comparatistul, alături de lingvist și istoric (a scris Istoria generală a insulelor Canare, ca un omagiu adus patriei sale adoptive), a fost în același timp romancier (Le couteau vert), autor dramatic (Don Carlos de Viana), poet (Biografie pentru rândunele) și memorialist. Aflăm acum că volumul apărut în românește făcea parte dintr-o trilogie, rămasă, din păcate, neterminată. Fără să aibă
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
impune un poet matur, cu grijă nețărmurită pentru fluctuațiile cuvintelor, dispuse În registre variate, pentru ca pilda comunicării să fie substanțială. Nu de puține ori, filosofia unei existențe atinge miezul ideilor firești. Între dorul țării originare și existența zilnică din țara adoptivă, scriitorul Își balansează rațional viața. În ciuda multor realizări, inclusiv financiare, omul Își resimte precaritatea vieții, pe care o reculege de la cei din preajma sa. Instaurarea inechității sociale Îl determină pe poetul Alex Cetățeanu să clameze, deloc consolator, tot În metrică folclorică
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
Eu mă consider până astăzi balerinul român sau româno-canarian, așa cum mă numesc concetățenii mei, deși sunt de mulți ani cetățean spaniol. Viața mea se derulează între două patrii: țara mea natală, unde revin după Revoluție în fiecare an, și țara adoptivă. - Am înțeles că ai fost investit cu titlul de cetățean de onoare al Gran Canariei? - Da, majestatea sa, Juan Carlos m-a onorat cu acest titlu, dar mărturisesc că am fost onorat și de municipalitatea Lugojului cu același titlu. De
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
pădurile ucrainiene. După război, la 14 ani, orfanul a ajuns în Palestina, iar după înființarea statului Israel și-a făcut studiile rămînînd în mediul academic să predea literatura ebraică. La 30 de ani debutează ca scriitor în ivrit - "limba maternă adoptivă" - și cărțile lui devin repede cunoscute în lume. N-am loc aici să intru în detalii, dar răspunsurile lui Aharon Appelfeld la întrebările avizate puse de doamna Minh Tran Huy, redactor-șef adjunct la "Le Magazine littéraire", sînt extraordinare în
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
dat de N. Bălcescu capodoperei sale, “Istoria românilor supt MihaiVoievod Viteazul”, în cele ce urmeaza nu mă voi referi atât la vârfuri, cât la experiența personală cu cei însărcinați de aceștia cu relația cu publicul. Voi începe cu patria mea adoptiva, în care s-a ajuns la situația neobișnuită în care în SUA atât președintele țării cât și senatul și congresul sunt în mâna unui singur partid, mergând până acolo că unele state și comitate (counties) cunoscute drept redute republicane au
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
care este la fel de bun În electronica medicală precum este de talentat În folosirea cuvântului scris. Puțini dintre românii de peste hotare au publicat În alte limbi decât cea natală: Alex le Citoyen a Îndrăznit să o facă descriindu-și atât țara adoptivă, Canada, cât și SUA Într-un mod nu numai captivant, dar și corect. Președinte al Asociației Scriitorilor Români din Canada, el editează și publică revista Destine care unește cei mai de seamă scriitori români de peste Ocean. Cu ocazia răsturnării lui
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
banală, tragică sau senină În funcție de momentele semnificative În memoria umaniății la care a fost martor”. Se Întărește astfel ideea unei dihotomii Între aspirațiile, nevoile ființei și loviturile vieții (aici marcate de părăsirea Timișoarei, de război, de existența Într-o patrie adoptivă alături de o soție care poartă la rândul ei rănile unei istorii nefaste, o existență În care moartea pândește la orice pas). Interdependența istoriei personale de cea colectivă este totală și găsirea libertății, a securității mereu marcată de neputința interioară. Trasând
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
blestemați. Fără casă, doar un exil este țara care ne-a primit.” Și cam așa cred că ar putea suna un discurs pe care un scriitor din diaspora și l-ar ține sie însuși: Ești sigur că scriitorilor din țara adoptivă, care se mișcă într-o lume și o limbă care le sunt familiare încă din copilărie le este mai bine decât ție? Este adevărat că ei scriu în propria lor limbă, dar este definiția artei și literaturii într-adevăr la fel de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
24.7% în Germania, 12.4% în Italia și 21.3% în Marea Britanie. Procentul cel mai ridicat e în Olanda unde 42.1% din întreaga populație nu se identifică cu nicio credință religioasă. Se poate deci spune că Olanda, țara adoptiva a lui Baruch Spinoza, unul din fondatorii ateismului modern, este cea mai secularizata țară a Europei. Se închid biserici, se clădesc moschei În 2012 în Franța trăiau 6 milioane de musulmani, cea mai mare populație de musulmani din întreaga Europa
DECLINUL CRESTINISMULUI IN EUROPA [Corola-blog/BlogPost/93963_a_95255]
-
în colecția Mesaje condusă de poetul Leopoldo de Luis, a fost primită ca un adevărat eveniment artistic, iar critici din Spania și America Latină au salutat cu entuziasm apariția unui mare poet castilian, ajuns la o surprinzătoare perfecțiune în limba lui adoptivă. Un an mai târziu publică, tot la Madrid, în revista Escorial, culegerea intitulată Innominada luz (Nenumita lumină), al cărei patetism, atingând zonele cele mai profunde și tainice ale sufletului, introduce în poezia spaniolă o stranie vibrație de angoasă metafizică. În
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
Tiei Șerbănescu tot ca spectacol lingvistic, plin de vioiciune, împănat cu greșeli, confuzii, formule specific regățene. Limbajul umple de viață personajele, mai mult decît viața însăși cu întîmplările ei. într-o discuție despre legionari, de pildă, fiica își chestionează mama (adoptivă, mai adevărată decît cea biologică) asupra epocii cu pricina, mizînd pe orgoliul istoric cu totul nejustificat al acesteia. O întreabă deci dacă i-a văzut pe legionari. "Cum să nu?" a zis mama, așa cum mă așteptam. "Cum să nu-i
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
aparent, ar fi contrare donjuanismului și nu l-ar defini: aspectul adolescentin, candid, în esență neviril. ("Cioran se arătă încă puternic fixat asupra vîrstei de adolescent", afirma Blaga, reluîndu-și repetat observația: e "un trainic adolescent" sau e blocat în "vîrstă adoptiva, adolescență", neajungînd la "maturitatea cumpănitoare".) înainte de a-i deveni lui Friedgard Thoma un fel de Vaterfreund "trist-hazliu", el o seduce prin silueta lui de "bărbat fragil", o înduioșează prin fizicul firav și gesturile adolescentine: "îmi săruta urechea dreapta. înduioșare". De
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
în Hadernsee. Acum, du-te! porunci ea și închise ochii. Ajuns în dreptul ușii, Hansi murmură, mai mult ca pentru sine, de teamă să nu tulbure vraja care îl cuprinsese. - Acum știu, floricica mea, cum va trebui să fie fiul nostru adoptiv. Închise ușa încet și se îndreptă de-alungul coridorului către camera care îi servea, de șase ani de zile, drept dormitor. Orologiul cel mare din turnul bisericii Sf. Anton bătu jumătatea orei trei.
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]