562 matches
-
valurile). Tot "actualitate": recent am intrebat în Italia cum de "se menține", în ciuda repetatelor "crize" de tot felul: "Familia", mi s-a spus, este "baza" - asa se țes afacerile, așa prosperă restaurantele și hotelurile, de astă nu sunt respinși copiii - adorați, fie și luați colaboratori la cerșit ori la mici găinarii - și nu comentez mai mult. Iar mai de curând, ținând conferințe în Portugalia, am vrut să știu cum de s-au ridicat locuitorii ei la un nivel de invidiat, de unde
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
lăsînd la vedere diferite părți intime ale trupului, burice și umeri, dar mai ales degete de la picioare și călcîie. Tînărul, obișnuit a săruta minutele înmănușate ale unei dame sau a pîndi, la coborîrea din trăsura, momentul în care gleznă unei adorate demoazele de 16 ani se arătă pentru o clipă trecătoare de sub tivul lungii rochii, și-ar da seama deodată, măi înspăimîntat că oricînd, ca în ceață aceea uniformă, se află o mulțime de persoane de sex feminin, famelice și apatice
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
șocuri a fost de neînțeles. Pentru Ilina Gregori n-a fost decît o provocare în plus. Statuia lui Eminescu ascundea și grave neglijențe în ce privește studiul operei sale; adorația a mers dintotdeauna mînă în mînă cu ignorarea gravelor probleme ale obiectului adorat. Este citat Petru Creția care lăsa un bilanț sumbru în al său "testament", o situație invers proporțională cu desfrînatul cult al poetului: "Peste tot ce înseamnă studii eminesciene s-a întins pustiul. Cercetătorii cei mai de seamă au murit, alții
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
bărbatul fatal: "Nu-nu, răspundea zâmbind Gabriela, ea nu cădea în această capcană: "ea îi iubea trupul, era mai bine-zis sclava ideii ei despre un "trup armonic, antic", o amețea ideea de a se culca cu o statuie!" Așa un bărbat adorat, mai rar se poate vedea în proza contemporană. Jocurile erotice sînt prilej de mare "subtilitate" pentru autor, de mare amuzament pentru cititori. Aceleași strategii superior-masculine fac din sex o filosofie secundară a voinței de putere. Mîrzea se joacă pînă la
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
natural pentru franceză, limba pe care-o vorbise din copilărie. Opțiunea lui Cioran a fost mult mai dificilă, renunțarea la română a avut pentru el și sensul unei asceze, limba franceză a fost pentru el și un fel de pedeapsă adorată, un fel de "ermitaj" - fie acesta rezervat gîndurilor negre, silogismelor amărăciunii și blasfemiei, inclusiv autocalomniei, exprimate cu o eleganță strictă. (Dar Cioran vorbea o franceză cu un puternic accent românesc, care trebuie să-l fi făcut să sufere; căci contrastul
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
sau a eroismului, lucrurile par scuzabile până la un anumit nivel. A doua pervertire se produce însă când obediența nu mai este o necesitate dictată de un interes sau instinct de conservare, ci devine un mod de viață consimțit, agreat, chiar adorat. Cu mult timp în urmă compuneam un discurs "dedicat luptei pentru pace", în cadrul mascaradei ordonate de sus (în timp ce România făcea un profitabil export de arme). Nu mă puteam eschiva fiindcă tocmai refuzasem să compun o telegramă de felicitare pentru tovrășu
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
speță Dobrogea, care este „concentratul nostru de antichitate greco-romană și de civilizație bizantină”. Constanța ar fi, spre satisfacția d-sale, „o miniatură de Cosmopolis levantin”, în vreme ce Brăila și Galațiul perioadei antebelice ar aparține aceleiași categorii. Nu mai prididesc laudele la adresa adoratei Constanța. Ni se reamintește că, sub domnia lui Carol I, acest port pe care l-a vizitat și ultimul țar, Nicolae II, în 1914, „s-a dezvoltat intens”, concurînd și chiar „întrecînd” Odesa, așezîndu-se pe picior de egalitate cu Pireul
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
farmec unor pagini de o mare larghețe de evantai - poate chiar vizând prea-plinul. Dar, ca să înțelegem mai bine liniile de transparență ale romanului d-nei Gina Sebastian-Alcalay ne vom opri la un singur pasaj, în care Natalia dialoghează cu Pierre cel adorat - și el plecat din România, dar așezat la Paris - în privința problemei dacă se poate face o apropiere între Holocaust și Gulag. Lui Pierre, ai cărui părinți au pierit în lagăr în Transnistria - sau cel puțin așa crede - ideea i se
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
prezentat de gazdă. Mi-a întins-o afabil, dar fără să mă ia în seamă, preocupat să își continue gîndul care se torcea cu repeziciune, impetuos" ( pp. 35-36). Cu emoția unui discipol care intră pentru prima oară în cabinetului magistrului adorat descrie Dan Ciachir prima sa participare la faimoasa serată muzicală a lui Iosif Sava. Toate detaliile acelui eveniment (inclusiv, escalada emoției din zilele premergătoare) i s-au întipărit definitiv în minte pe atunci foarte tînărului scriitor. Iar titlul evocării spune
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
la Avignon o nebunie fără de sfîrșit întreținută de publicuri de o varietate incredibilă, fără de care povestea n-ar fi făcut niciodată înconjurul lumii. A fost odată la Avignon intra și extra muros, in și, mai apoi, off... Un festival rîvnit, adorat, criticat, invidiat, mediatizat, promovat, una dintre cele mai fascinante întîlniri culturale de șaizeci de veri încoace. DIRECTORII FESTIVALULUI 1947-2006 Jean Vilar: 1947-1971 Paul Puaux: 1971-1979 Bernard Faivre d'Arcier: 1980-1984 Alain Crombecque: 1985-1992 Bernard Faivre d'Arcier: 1993-2003 Hortense Archambault
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
prins-o, răpindu-i în serie ocaziile de statornicire a fericirii. Și, mai cu seamă, înșelând-o prea adeseori, când depune încredere în semeni, ale căror limite o deprimă și o primejduiesc. împrejurări de netrecut o țin departe de fiul adorat care promitea a deveni un geniu muzical, dar care, lipsit de sprijinul ei, se realizează doar ca unul din muzicienii de primă mână în depărtata Americă. Fiică, asistă la decăderea fiziologică a mamei, ajunsă la vârsta cumulului de neputințe. Intelectuală
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
muntele Horeb, n-ați văzut nici un chip. 16. Să nu vă stricați dar și să nu vă faceți chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care să înfățișeze bărbat sau femeie." (...) * Interzise în sens idolatru și stelele, constelațiile, corpurile cerești. Adorate, personificate, de cele mai vechi civilizații -, egiptenii, sumerienii, asiro-caldeenii - interdicție temperamentală, pornită dintr-o gelozie incomensurabilă. Stă scris: "...privind la cer și văzând soarele, luna, stelele, să nu te lași amăgit ca să te închini lor, nici să le slujești, pentru că
Deteronomul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12676_a_14001]
-
bătrânul său amic, Mauriciu, sugestiv creionat, măcinat de boală, cu mintea somnolentă, veteran care dorește să stârnească atenția mai tânărului prieten, insinuându-i că el fusese ocrotit de o arestare, cândva, în junia sa, de către tatăl lui Sebastian (decedat și adorat) pentru că ar fi avut legături cu securitatea. Carențe ale romanului? Poate că sunt anumite insistențe superflue. Există, de asemenea, anumite fraze, mai ales câteva dialoguri, care par prea ,lucrate", ,prețioase". Dar toate acestea nu au nici o importanță, fiindcă esența cărții
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
într-un anume punct, a abandonat lupta alături de Cromwell. Nu se prea știe că acela a fost "punctul" care l-a propulsat pe puritan în cariera militară, în arta strategiei pentru care e acum cunoscut. Până atunci, Fairfax era generalul adorat de soldați. Oricum, filmul beneficiază de o exactitate istorică cum nu prea vezi la Hollywood. Iar acea zicală care spune că, dacă tot e să minți, măcar minte cât mai aproape de realitate, se aplică și în producția de filme. Exactitatea
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
tari ideal și năzuințe Îi ignorăm pe cei mari nemai chichinivointe și-așa vom acumula tra-la-la tra-la-la chiar stele vizibile se prefac În bumerang spre imprevizibile stavile de Înalt rang și-n forță ne-om avânta tra-la-la tra-la-la... D-AMOR adoratei mele cam sublimă fecioara mea deci preafrumoasă colindătoare printre steme Întoarce-te de vreme-acasă ești o adultă nu te teme ești mai gingașă ca mărgeaua când nimănuia nu-i dai seamă și când În doi admiram neaua iar tu-mi
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
sînt formidabile! Uneori sînt disperat că nu voi citi cărți esențiale ce m-ar fi făcut să trăiesc înzecit, însutit, înmiit. Cu cîte mii de ani îți poți lungi viața, adăugînd la a ta pe cea a scriitorilor mari, dragi, adorați, închegată-n opere eterne! Lectura ca elixir, căutat cu fervoare de alchimiști, al tinereții fără bătrînețe, al nemuririi! * Mereu ajung la două cuvinte: carne, carte! Un simplu schimb între consoana „n” cu „t”. * Plouă de dimineață. Creioanele mi-s scurte
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
patruzeci și unu de ani și-ncă nu am scris acele scrisori pe care de mult mă gîndesc să vi le trimit. Ce-am făcut, ce fac? Pe zi ce trece îmi plac tot mai mult personajele negative din cărțile adorate. Eram nebun după Nastasia Filippovna, acum îmi vine să-i dau un șut în cur de cîte ori o întîlnesc prin Iditoul! Nu mai vorbesc de Mîșkin, care mă exasperează. Ce-o fi asta? Uite, o spun cu mîna pe
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
întâmplat ceva cu marea sa dragoste sau că - Doamne, nu! - aceasta l-ar fi părăsit. Totuși, ceașca se afla la locul ei pe tavă, numai că nu mai emana nici un miros. Când nici loțiunea de după ras și nici măcar izul particular adorat al femeii nu-l mai simți, își dădu seama că și-a pierdut și simțul mirosului. Totul la fel de neașteptat, la fel de ireversibil, de definitiv și de nemeritat ca și cu apariția bruscă a surdității. De data asta, revolta îi fu de
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
ele am ajuns la intimități de așa natură încât nu doar că intra pe fereastră dar se și așează exact pe paharul în care încă mă așteaptă câteva înghițituri de PADDY old irish triple distilled de îi zic stimată și adorată mozart că așa am botezat-o fă bine și mută-te de pildă pe această castanus castaniferus mâine știi bine e zi de jonatan nici o mișcare la care mă inervez ei bine de într-adevăr ești regina mozart n-ai
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
Cornelia Pillat a ținut cu tot dinadinsul să schimbăm titlul propus de mine cu cel care a stârnit la apariție numeroase nedumeriri, Dinu Pillat - un destin împlinit. Atunci n-am înțeles. Acum însă știu că atât Dinu Pillat, cât și adorata sa Nelli și-au împlinit destinele pentru că, după îndemnul Apostolului Pavel din a doua epistolă către Corinteni, își fixaseră privirile "nu la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
iubire, o strigare, Restul îl împart, bucuros de mirare, N-am alt suflet de rezervă,nu pot, Ți-l dărui cu rană cu tot, Doar pe al tău îl văd, deseori, valsând, Mări străbați pe-nserari inocente curgând. -Bună ziua, adorato, mă tulburi, Unde ești, ce mai faci,când te bucuri? Păcatele le-am lăsat într-un foc Mânate de tristeți, ce mai joc, Dușmănii printre lupte rebele Ale iubirii nebune în tăcerile grele, Rădăcini într-un veac tremurând În amurgul
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
Viktor Schreyer, autor al unei mai vechi monografii - monografia „tradițională” - a localității Sânnicolaul Mare, relatează un alt fapt interesant, ilustrând problemele ridicate de o călătorie de altădată. „Căzând la pat soția pretorului, care se pare că a fost o soție adorată - constată Schreyer - se impunea un drum la Băile Mehadiei (Băile Herculane de astăzi), pentru a-și restabili sănătatea. Dar să parcurgi acest drum lung în căruță, putea să fie fatal pentru ea”. Din nefericire, în acele timpuri nu exista nici
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
tinde spre o anumita fixitate căci imaginea ideală se cere reținută, oprită din mișcare. Încercarea de a o opri o definitivează, îngrosându-i liniile, perimetrele. Ea devine mai puțin mobilă, măi inapta de adaptare dar în același timp mai iubita, măi adorata. Dar fixitatea ei mai mare ar putea poate s-o îndepărteze, si de aceea ea este înlocuită cu repetiția. Mobilitatea ei se înlocuiește cu o repetare obsedanta a aceleiași imagini, prin toate mijloacele, în toate împrejurările. Frecvență imaginii transmise înlocuiește
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
an, pe zile. Poeziile scriitorului bănățean, cîte una pe zi, mai puțin duminica, sînt și ele grupate pe luni (a unsprezecea și a douăsprezecea) și săptămîni. Versurile nu-i trădează menirea, sînt pătrunse de profunda mirare a credinciosului înaintea Ființei adorate, uneori cu ecouri argheziene ("Nu ți-e frig, strig/ și răspund:/ Doamne, e atît de tîrziu, cu ce parte a mea să mai scriu?"), alteori cu sugestii blagiene ("Marelui orb să-i împletim cununa/ a trecut din pustie-n pustie
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
despre femeia emancipată a epocii noastre, este cea mai discutabilă. Lipovetsky apelează la statistici și procente pentru a susține cîteva teze în ultimă instanță cunoscute insului de pe stradă: femeia din zilele noastre nu mai este nici soția-mama supusă, nici iubita adorată a epocilor trecute, ci o făptură independentă, cu voința de a-și face un destin propriu, care include de cele mai multe ori atît o familie, cît și o spectaculoasă carieră. Spune Lipovetsky, pe ton de profet satisfăcut și om de știință
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]