80 matches
-
tineri, celor care, așa cum e cazul meu, n-au călcat niciodată prin Cluj, o altă imagine a acestui centru de cultură față de care de multe ori ne trezim avînd o oarecare invidie. De ce spun o altă imagine? Pentru că nu academismul adormitor care bîntuia la un moment dat prin paginile Echinox-ului și nici aroganța seriozității pe care de multe ori ardelenii o afișează plicticos față de regățeni ar justifica acestă invidie, ci felul în care acestă seriozitate, atunci cînd e substanțială, reușește
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
nimic, și nu i s-a mișcat un mușchi! Este că are cel mai bun antrenament la plictiseală pe lagăr? (Cuvinte, cuvinte. Spuse atunci, auzite în amintire, azi! Aud și gust gustul plicitiselii de atunci. Zilnic, gustul de cenușiu, de adormitor, și pasiv și opac. Cum am putut să-l uit? Era mereu prezent, cum era și gustul rușinii. Fuseserăm trădați, fuseserăm învinși, și după trădare și înfrângere, ni se lăsase limba ca să spună laude învingătorilor, și să se încrețească între
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ales, preponderent sceptică și demitizantă, luptam din greu contra acestei porniri singulare. Căci, trebuie s-o recunoaștem, nu știm bine ce, o celulă secretă a sufletului nostru ce ne situează mereu în planul nesiguranțelor, ferindu-ne de statismul îngâmfat și adormitor al satisfacției de sine, un fel de ureche internă a lui, e mereu aplecată către sunetele venite de dincolo de noi și de dincolo de realitatea imediată a obiectelor și a tuturor lucrurilor din jur. Ca și cum eu-însumi aș fi fost un fel
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
complac intelectualii care scriu și texte politice la ziarele a căror principală obsesie pare a fi demonstrarea statutului non-european al României. Nu e suficient, însă, ca ei să nu scrie josnice denunțuri în care simți patima oarbă altoită pe foșnetul adormitor de conștiințe al banului. Ei le girează. Presă mizerabilă a existat întotdeauna în România. Chiar și pe vremea comunismului, când efortul de aplatizare și aliniere la același numitor al publicațiilor era o obsesie a cenzurii. Și totuși, chiar atunci, unele
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
un pămătuf din pene de curcan, și ștergea praful În dreapta, ștergea praful În stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
neobișnuită și de nepătruns, Încât urechile lui nu știau ce-ar trebui să facă). Stătea În pat și asculta mieunatul insistent al pisicii care-l ținea sub observație de pe dulap. Asculta Însă mai mult decât orice altceva foșnetul Îndepărtat și adormitor al valurilor sparte de stânci, care Îl potolea până când Îl cuprindea somnul. Pricepuse de ce se afla acolo. Înțelesese și că făcea parte dintre cei norocoși. Fusese adus ca să Înceapă o viață mai bună. Dar pe atunci nu se socotea nici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
E timpul prosopul a fi schimbat (Stă răzmuiat la fundul găleții) Și pe vreo cupolă să fie înfășurat. În urbe - vorbitoare membrane, Târâiș de răzoare și păpuși dolofane. Draperia trebuie cusută, te gândești: Umblă, pășește ca un mason posac. Ce adormitor e - să trăiești. Să te săruți - ce insomniac! Abia venit de pe drum Murdar, orașu-n așternut cade. Acum, de după stepa-ndelungă, Prima oară adie a sănătate. Nicicând nu se va termina A numelor negre duhoare. Stele, loc cu tichet, poduri arcate
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
o făptură de dimensiuni uriașe, în care se contopeau picături izolate, vibrânde, și Zinaida simți că totul devine o ceață deasă, nu umedă, ci aromată, cu gust de miere. Flacăra lumânărilor părea că se topește în aer, aerul deveni dulceag adormitor, viața de afară, strada, dispărură cum dispare desenul curcubeului în smârcuri, iar tot ce era înăuntru, o minune de aur, se îngroșă și se transformă în cele din urmă într-o masă compactă la fel ca trupul ei, și ea
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
să treci/ Și ca-ntr-un spasm vei vrea să scrii// Simțindu-mi degetele reci/ Întinse către tine, vii.” (Colină). Firește, nu de o moarte propriu-zisă este vorba, ci de o răstălmăcire care aduce a blestem. Pe coarde line, susurând adormitor, fără nici un strop de brutalitate, însă nu mai puțin cumplit în năpustirea lui contra ființei celuilalt, nu atât ființa de carne, cât aceea scriitoare, al cărei izvor e menit, printre rânduri, să sece. E amprenta Constanței Buzea, în poezie, ca
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
câteva zile; vei aerisi, va pătrunde smogul. Asculți; privește sânii Caravellei, încerci substituirea. Mângâi părul încremenit de prea mult fixativ. Pe buze, simți unsoarea rujului, nările inspiră un parfum provenit dintr-un radical folosit la fabricarea gazelor de luptă; e adormitor, iritant, dulceag, periculos. Într-o consonanță malignă, radioul anunță un accident feroviar în emisfera sudică; în cea nordică a avut loc o lovitură de palat; cobori cu palmele spre șolduri; undeva, se întâlnesc șaptezeci de șefi de stat pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
amintește și Mihai Eminescu: Fiind băiet, păduri cutreieram Și mă culcam ades lângă izvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-ascult cum apa sună-ncetișor, Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venia adormitor; Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas.''55 În aceeași tonalitate Eminescu își pune întrebarea: Unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot?'' Poetul își aduce aminte și de satul natal Ipotești, unde l-
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru. E relaxant când privesc de pe fereastră această lucrare minunată a naturii. E toamnă și culorile ei blânde încălzesc sufletul. Ierburile încep să se usuce, porumburile, cu foile sfâșiate de vânturi, foșnesc adormitor, glasuri stinse în depărtările cerului însoțesc zborul lin al aripilor ce ne părăsesc, mierea gălbuie a razelor de soare ne îndulcește întreaga ființă... Simt parcă o chemare ascunsă spre hibernare, spre adormire... O fi vreo ancestrală stare de retragere, odată cu
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
Poetului în opera lui Eminescu Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lângă isvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sună-ncetișor: Un freamăt lintrecea din ram în ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas. M.Eminescu Analizând opera eminesciană, vrând nevrând, ajungem la ( auto) biografia literară- admițând ideea că Eminescu oscila între real și legal, între părinte și proprietar al operei-
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
astfel că nu am alți termeni la îndemână pentru a putea descrie și a fi înțelese resorturile unei asemenea “abordări” vicioase și totuși toți ăștia au populat la “greu” mica lume feerică pe cale a declanșa și a instala un climat adormitor sau cel puțin proprice lui. Și astea până la urmă le-aș mai fi trecut cu chiu cu vai cu vederea, însă a apărut la orizontul “stării de veghe” a somnului, stadiul nedefinit îndeajuns de cercetători, fosta fantasmă a fricii de
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cotnari Ai concentrat tot aurul din soare, Arome din livezi și de fânețe, Căldura din bătrânele binețe Și pacea din amurg, odihnitoare, Podgoriile toamnelor drumețe, Adormitorul murmur de izvoare, Și vorbele de duh, ispititoare, Cât nu încape loc pentru tristețe. Un gând pios ce vine de departe, Prin vaduri de credințe, superstiții, Prin vremi senine și de ceruri sparte. Cândva treceau cu cântec vesel sciții Stârnind
COTNARI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351148_a_352477]
-
au tăbărât pe bolta acoperită de vița de vie. Se înfruptă cu neobrăzare și bucurie din ciorchinii de strugurii zemoși, nebăgând în seamă prezența mea. În tot aerul răsună sunetul grav al acestor păsări vesele și răzbate până la mine mirosul adormitor al strugurilor copți. În apropiere o pereche de gugustuci cu penele ude stau ghemuiți și înlănțuiți, lăsându-se copleșiți de sentimentul unic al dragostei. Se aude foșnetul pașilor mei printre frunzele arămii de pe alee. De o parte și de alta
EMOŢIE DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356877_a_358206]
-
din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Moara de vise De oboseală doarme dus morarul. Iar moara macină într-una vise ; De-acuma luna a trecut hotarul, Iar porțile cu lacăt sunt închise. Și vise macină, mărgăritoare, În fluxul lent, adormitor, noptatic, De vine rândul pentru fiecare - Profil inconfundabil emblematic. Si macină întruna, fără timp, In harnică tăcere, monotonă, Dar ca făcută, în acest răstimp, Nici.o mișcare nu se simte-n zonă. Nu vine nimeni ca să toarne-n coș, Ci
MOARA DE VISE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356895_a_358224]
-
cum este cristalul Sărind peste pietricelele albe Clipocind dulce Iar eu să te țin toată viața în brațele mele dar nici acesta nu este un joc pentru că de când mă știu tu chiar ești un rău cu apă lină Clipocind dulce adormitor Iar eu chiar sunt malurile Tale mângâioase Care te poartă pe brațe de la-nceputul lumii ... Chiparoase Mi-ar mai plăcea ca eu să fiu zefirul dulce de primăvară Iar tu să fii câmpia înverzită Să mă aplec asupra ta mângâindu
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
totul pentru intrarea într-o etapă de somn adânc, de retragere din dansul vieții vegetale, din dansul lumii, torid, aprins... Muzicalitatea interioară a versurilor, dar și cea exterioară, impusă de rima specifică sonetului (abba, abba, ccd, dcc) creează un efect adormitor, oniric, specific retragerii din spectrul luminii, solar, și al intrării în cel al umbrei, al umezelii, al plânsului, ca descărcare energetică... Deși poeziile cu formă fixă sunt dificil de abordat, impunând, de multe ori, o încorsetare în rigorile schemei structurale
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
-n confetti hai să ne desprindem din acest joc al spaimelor terestre și să fugim undeva la poale de cer la poale de codru să nuntim fericiți moartea noastră frumoasă cu lăute de fag cu frunze de doină cu miros adormitor de tei și străini de noi să creștem frumos într-o floare... vineri, 14 martie 2014 Referință Bibliografică: lumini de primăvară / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1169, Anul IV, 14 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
un izvor cu ape line, Unde tineri vin să se închine, Într-acele primăveri alese, Printre flori din zori culese, C-ar fi și ca o rază de soare, Ce ne mângâie încrezătoare, Numai ea -- Femeia! De este-un cânt adormitor, Ce te îngână-n vis liniștitor, Și-ți încânta urechile-n veghe, Le-auzi ca ciripituri în stele, În care te urcai, dar le-ai uitat Odată cu demnitatea de bărbat, Te-naltă totuși ea --Femeia! De-i acel timp cu
CINE-I EA..FEMEIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353694_a_355023]
-
nu iubiți, nimai când focul Nu încălzește nici un soare. Lăsați-i scrumului-norocul, De parcă a-ți sfida cumplita lui trădare. SIMȚIRI NINSE Mi-am ajustat, iernatic, liniștea deplină, Să sorb câteva rânduri fericite- Miros de ceară, stinsă în lumină, Aroma ceaiului adormitor mă-nghite. Pe crengile de brad cu sevă mai sclipesc Mici varietăți din cele mai pufoase, Încep la veacul ăst celest să mă gândesc Și împrejur, de lină pace, fug angoase. În albul serii, renunț total la fericire, La acea
POEMELE IERNII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378564_a_379893]
-
Eminescu din Ipoteștii Botoșanilor. „Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lână izvor Dar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum sună apa-ncetișor. Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor” Șezut-a Eminescu copil, mai apoi adolescent îndrăgostit de lume, de viață, de cunoaștere Pe malul lacului cu nuferi galbeni, înfloriți, visând luceferi întrupați îndrăgostiți de Cătăline și Zburători dând ocol hornurilor prin care să coboare la iubitele lor. Ajungi
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
a umplut cu preaplinul său însetata fântână a sufletelor noastre. Cu siguranță că aici, în Bercul copilăriei mele, pe Continit, la bătrânele stâne cele deodată cu timpul, în îndulcitele vii de pe Coasta Mare, ori acolo sus, pe Dâlmă, prin covorul adormitor de cimbrișor și colilii, am ascuns fiecare din noi câte o fărâmă din copilărie. Poate că tocmai de aceea acum, în toamna vieții, lăcrimatul nostru suflet mai picură din când în când pe tremurata-i geană, o boabă de aducere
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru. E relaxant când privesc de pe fereastră această lucrare minunată a naturii. E toamnă și culorile ei blânde încălzesc sufletul. Ierburile încep să se usuce, porumburile, cu foile sfâșiate de vânturi, foșnesc adormitor, glasuri stinse în depărtările cerului însoțesc zborul lin al aripilor ce ne părăsesc, mierea gălbuie a razelor de soare ne îndulcește întreaga ... Citește mai mult TOAMNA BURSUCILORCasa noastră tronează pe un deal, mai în jos se află Glavaciocul cu lunca
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]