100 matches
-
în eluate se recunoaște prin alte metode. Metodele cromatografice sunt bazate pe adsorbția amestecului de substanțe (solid lichid; lichid-lichid; gaz-lichid) pe un material adsorbant, urmată de desorbția succesivă (cu ajutorul unui dizolvant adecvat - eluant) a componentelor din amestec. 86 Coloana de adsorbant poate fi înlocuită, în unele variante cu o foaie de hârtie poroasă preparată în mod special (cromatografie pe hârtie) sau cu un strat subțire de adsorbant fixat pe o placă de sticlă, cu ajutorul unui liant (cromatografie în strat subțire). Separarea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
desorbția succesivă (cu ajutorul unui dizolvant adecvat - eluant) a componentelor din amestec. 86 Coloana de adsorbant poate fi înlocuită, în unele variante cu o foaie de hârtie poroasă preparată în mod special (cromatografie pe hârtie) sau cu un strat subțire de adsorbant fixat pe o placă de sticlă, cu ajutorul unui liant (cromatografie în strat subțire). Separarea compusului de analizat de potențialele interferențe este unul din pașii esențiali în analiza chimică. Cromatografia este una dintre cele mai frecvent utilizate metode pentru a realiza
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cea geometrică. De aceea este necesar să se introducă o mărime care măsoară suprafața reală a solidelor; aceasta este suprafața specifică. Ea se definește ca suprafața, exprimată în cm2 sau m2, pe care o prezintă la adsorbție un gram de adsorbant solid, sau suprafața raportată la unitatea de volum. Ss = S / m [cm2/g ; m2/ g] La adsorbanții obișnuiți, suprafața specifică este de 100 m2/g. Aceasta este o mărime constantă ce caracterizează un adsorbant dat. Deoarece suprafața specifică a adsorbanților
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
prezintă la adsorbție un gram de adsorbant solid, sau suprafața raportată la unitatea de volum. Ss = S / m [cm2/g ; m2/ g] La adsorbanții obișnuiți, suprafața specifică este de 100 m2/g. Aceasta este o mărime constantă ce caracterizează un adsorbant dat. Deoarece suprafața specifică a adsorbanților nu este de obicei cunoscută, nu putem exprima coeficientul de adsorbție în moli/cm2; el poate fi redat doar în număr de moli fixați pe un gram de adsorbat. Se notează: Γs = ns / m
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
nu putem exprima coeficientul de adsorbție în moli/cm2; el poate fi redat doar în număr de moli fixați pe un gram de adsorbat. Se notează: Γs = ns / m , unde ns - număr de moli de adsorbat; m - număr de grame adsorbant. În cazul adsorbției gazelor pe adsorbanți solizi, se poate reda doar volumul V în cm3 de gaz (adus în condiții normale) adsorbit de un gram de corp solid. 1.1.2.2. Influența diferiților factori asupra adsorbției la solide Studiul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în moli/cm2; el poate fi redat doar în număr de moli fixați pe un gram de adsorbat. Se notează: Γs = ns / m , unde ns - număr de moli de adsorbat; m - număr de grame adsorbant. În cazul adsorbției gazelor pe adsorbanți solizi, se poate reda doar volumul V în cm3 de gaz (adus în condiții normale) adsorbit de un gram de corp solid. 1.1.2.2. Influența diferiților factori asupra adsorbției la solide Studiul adsorbției gazelor pe suprafețe solide necesită
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mod obișnuit pe cale grafică. Această relație poartă numele de izoterma lui Freundlich și poate fi reprezentată grafic printr-o parabolă (fig. 1.5.): C - concentrația de echilibru în mediu fluid a substanței care se adsoarbe; Γ - concentrația aceleiași substanțe pe adsorbant. Γ exprimă intensitatea adsorbției (coeficientul de adsorbție). Această relație reflectă satisfăcător desfășurarea adsorbției în domeniul concentrațiilor mici și în special al celor mijlocii. În ceea ce privește semnificația constantelor k și 1/n , k reprezintă valoarea coeficientului de adsorbție când presiunea de echilibru
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dreaptă cu panta 1/n și ordonata la origine log k. Alura curbei arată că primele cantități de adsorbat sunt fixate mai intens: la variații mici ale concentrației substanței în mediul fluid corespund variații relativ mari ale concentrației substanței pe adsorbant. Pe măsură ce concentrația din mediul fluid crește, panta curbei devine mai lină, tinzând către o paralelă la axa concentrațiilor în mediul fluid. Se manifestă un fenomen de saturație, explicabil dacă ținem seama că adsorbția este un fenomen de suprafață. 1.1
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
O altă clasificare urmează domeniul de utilizare, în diferite procese, a adsorbanților: uscarea gazelor; purificarea și separarea amestecurilor gazoase sau lichide. Suprafețele adsorbanților pot fi : polare, nepolare, ionice, cu pori de diferite mărimi. Pentru a mări suprafața de contact dintre adsorbant și adsorbat, adsorbanții se folosesc sub formă de pulberi. Cei mai mulți dintre ei au o structură poroasă, cu numeroase capilare de forme și dimensiuni diferite. 1.1.2.3. Adsorbția din mediu omogen (soluții) Concentrarea substanțelor dintr-o soluție la suprafața
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
au o structură poroasă, cu numeroase capilare de forme și dimensiuni diferite. 1.1.2.3. Adsorbția din mediu omogen (soluții) Concentrarea substanțelor dintr-o soluție la suprafața ei de separare se deosebește calitativ de adsorbția din mediu eterogen (cu adsorbanți propriu-ziși). Stratul adsorbant (interfața) are în acest caz dimensiuni neglijabile comparativ cu dimensiunile sistemului. Teoria adsorbției soluțiilor este prima teorie generală a adsorbției, fiind elaborată pe baze termodinamice de J.W. Gibbs. Forma cea mai cunoscută a ecuației Gibbs, numită
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
solidelor adsorbante este formată, în principiu, din particule ale rețelelor cristaline, locurile preferate ale adsorbției fiind fețele, muchiile și colțurile cristalelor. Adsorbția gazelor mai depinde și de modul cum este efectuată. Există adsorbție simplă, care are loc la introducerea unui adsorbant în atmosfera gazului sau a vaporilor respectivi, numită și adsorbție statică. Adsorbția gazelor se mai poate efectua și antrenând gazul sau vaporii printr-o coloană de adsorbant, acest tip numindu-se adsorbție dinamică. Acest procedeu depinde de condițiile de antrenare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
modul cum este efectuată. Există adsorbție simplă, care are loc la introducerea unui adsorbant în atmosfera gazului sau a vaporilor respectivi, numită și adsorbție statică. Adsorbția gazelor se mai poate efectua și antrenând gazul sau vaporii printr-o coloană de adsorbant, acest tip numindu-se adsorbție dinamică. Acest procedeu depinde de condițiile de antrenare ale gazului Fig. 1.6. Diagramă tensiune superficială concentrație & + 2 & + 2 62 . 114 precum și de caracteristicile coloanei de adsorbant: lungime, secțiune, granulozitate, porozitate etc. Deoarece adsorbția dinamică
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
antrenând gazul sau vaporii printr-o coloană de adsorbant, acest tip numindu-se adsorbție dinamică. Acest procedeu depinde de condițiile de antrenare ale gazului Fig. 1.6. Diagramă tensiune superficială concentrație & + 2 & + 2 62 . 114 precum și de caracteristicile coloanei de adsorbant: lungime, secțiune, granulozitate, porozitate etc. Deoarece adsorbția dinamică poate fi totală față de punctul de ieșire al amestecului de gaze, ea se mai definește prin: capacitate sau timp de rezistență; capacitate de retenție (retentivitate). Este important și modul în care se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
retenție. Când aceasta este nulă, adsorbția este foarte probabil numai fizică. Când are valori mari sau chiar 100%, adsorbția este datorată unor legături chimice (chemosorbție). 1.1.2.5. Adsorbția solid lichid Dacă o soluție vine în contact cu un adsorbant solid, este posibil ca pe suprafața acestuia să fie reținută substanța dizolvată. Este cazul adsorbției din soluție, procedeu folosit încă din secolul al XVIII-lea la purificarea soluțiilor. Concomitent cu adsorbția substanței dizolvate, în mod obișnuit are loc și adsorbția
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sunt denumiți și nepolari; cu rețea ionică - au legături electrovalente - sunt adsorbanții polari. În general, adsorbanții nepolari nu adsorb electroliți sau îi adsorb foarte slab. Dimpotrivă, pe adsorbanții polari, adsorbția electroliților este foarte puternică și are un caracter selectiv, fiecare adsorbant manifestând preferință fie pentru cationi fie pentru anioni. Această selectivitate este determinată de: încărcarea electrică a suprafeței solide; natura ionilor; pH-ul soluției. Astfel, suprafața încărcată electric negativ adsoarbe cationi, iar cea încărcată electric pozitiv adsoarbe anioni. În acest mod
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
echivalentă de anioni sau cationi se deplasează de pe suprafața adsorbantului în soluție. Adsorbantul mai este numit și schimbător de ioni și are o acțiune specifică. Unii schimbători de ioni adsorb, respectiv trimit în soluție doar cationi și se numesc cationiți (adsorbanți acizi), iar alții schimbă doar anioni cu mediul și sunt anioniți (adsorbanți bazici). Un exemplu de schimb ionic este prezentat în schema următoare: cationitH 2 + Me2+ → cationitMe + 2 H+ anionit(OH)2 + A2 → anionitA + 2 OHunde Me2+ cation metalic; A
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Adsorbantul mai este numit și schimbător de ioni și are o acțiune specifică. Unii schimbători de ioni adsorb, respectiv trimit în soluție doar cationi și se numesc cationiți (adsorbanți acizi), iar alții schimbă doar anioni cu mediul și sunt anioniți (adsorbanți bazici). Un exemplu de schimb ionic este prezentat în schema următoare: cationitH 2 + Me2+ → cationitMe + 2 H+ anionit(OH)2 + A2 → anionitA + 2 OHunde Me2+ cation metalic; A anion. Drept schimbători de ioni se folosesc zeoliți naturali sau sintetici, care
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
puțin solubili. 1.1.2.5.3. Adsorbția amestecurilor. Adsorbția cromatografică Dacă într-un amestec de mai multe componente capabile să se adsoarbă, viteza de adsorbție se deosebește suficient de mult de la un component la altul, locul din coloana de adsorbant unde se poziționează fiecare component al amestecului va diferi și el. Astfel, compusul cu cea mai mare viteză de adsorbție se va regăsi la începutul coloanei iar compusul cu cea mai mică viteză se va adsorbi la sfârșitul coloanei. În
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o singură direcție, printr-un mediu solid, la suprafața căruia substanțele se vor fixa în anumite zone. Zonele de fixare ale componentelor depind de viteza de migrare, de gradul diferit de adsorbție și de natura fazelor ce vin în contact (adsorbant și adsorbat). Se obține în felul acesta o stratificare a substanțelor care trec prin adsorbant și care poate fi supusă ulterior diferitelor metode de analiză calitativă și cantitativă pentru fiecare componentă. Faza solidă constituie faza staționară sau imobilă și poate
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
anumite zone. Zonele de fixare ale componentelor depind de viteza de migrare, de gradul diferit de adsorbție și de natura fazelor ce vin în contact (adsorbant și adsorbat). Se obține în felul acesta o stratificare a substanțelor care trec prin adsorbant și care poate fi supusă ulterior diferitelor metode de analiză calitativă și cantitativă pentru fiecare componentă. Faza solidă constituie faza staționară sau imobilă și poate fi orice substanță cu proprietăți adsorbante. Faza fluidă constituie faza mobilă numită și eluent. Ea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
adsorbție-desorbție. În anul 1925, Wiegel și Steinhoff, au observat că zeoliții și implicit tufurile vulcanice, deshidratate pot adsorbi și alte molecule în afară de apă, însă doar cu condiția ca mărimea acestora să permită accesul în canalele și cavitățile lor. Capacitatea de adsorbant, al tufului vulcanic, este exploatată prin utilizarea lui la uscarea hidrocarburilor gazoase și lichide, ea datorându-se structurii poroase a zeoliților, deci a tufurilor vulcanice. Moleculele polare sau puternic polarizate în câmp electrostatic sunt mai bine adsorbite, de exemplu apa
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
importanț ă deoarece în anumite situații, acesta este criteriul după care li se stabilește destinația. Metodele de determinare a suprafețelor specifice, în general, se bazează pe principiul adsorbției unei substanțe (gaz sau vapori) numită adsorbat, pe suprafața solidului poros numit adsorbant. Adsorbția este fizică atunci când între adsorbant și adsorbat se stabilesc legături de tip Van der Waals. Pentru determinarea experimentală a izotermelor de adsorbție /16/ se folosesc mai multe metode: 1) metodele gravimetrice, determină cantitatea de adsorbat folosind balanța (metoda Mc
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
acesta este criteriul după care li se stabilește destinația. Metodele de determinare a suprafețelor specifice, în general, se bazează pe principiul adsorbției unei substanțe (gaz sau vapori) numită adsorbat, pe suprafața solidului poros numit adsorbant. Adsorbția este fizică atunci când între adsorbant și adsorbat se stabilesc legături de tip Van der Waals. Pentru determinarea experimentală a izotermelor de adsorbție /16/ se folosesc mai multe metode: 1) metodele gravimetrice, determină cantitatea de adsorbat folosind balanța (metoda Mc Bain); 2) metodele volumetrice, se bazează
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
G2 sau a unui solid cu o soluție S1/L2. După natura forțelor intermoleculare care acționează în stratul superficial adsorbția propriu - zisă (concentrarea exclusiv la suprafață) se poate clasifica în: * adsorbție fizică (nespecifică) - caz în care forțele de atracție între adsorbant și substanța adsorbită sunt de tip Van der Waals (forțe slabe realizate între moleculele sistemului: structura internă a particulelor adsorbite, respectiv distribuția electronilor de valență pe orbitalii moleculari nu se schimbă); * adsorbție chimică (specifică sau chemosorbție) - caz în care forțele
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sale, tipul de suprafață - poroasă sau neporoasă, etc), cât și de natura și mărimea moleculelor substanței adsorbite (adsorbantului), la temperatură și presiune date. Referindu-ne la adsorbția unei substanțe dizolvate într-un lichid pur, deci la adsorbția din soluție (pe adsorbanți solizi), coeficientul de adsorbție (Г) se definește ca numărul de moli de solvit fixați pe 1 g de adsorbant (216): 0c cx m m −Γ = = (216) unde: x = cantitatea de substanță adsorbită dintr-un litru de soluție; x = c0 - c
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]