76 matches
-
de azi s-au perindat multe trâmbe de migratori: goții, gepizii, avarii, pecenegii, cumanii, slavii etc., din care o bună parte au fost asimilați în vastul și complexul proces de formare a poporului și limbii române (la noi slavii reprezintă adstratul, după cum la celelalte popoare neolatine din vestul Europei superstratul este datorat elementului germanic), acest fapt demonstrează indubitabil că pe întinsul teritoriu din fosta Dacia Traiană exista o populație activă, sursă de hrană și bogății pentru năvălitori. Dar nu, d-l
ISTORIA ROMÂNILOR SCRISĂ PRIN PROCURĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_istoria_romanilor_scr_george_petrovai_1336719078.html [Corola-blog/BlogPost/354423_a_355752]
-
se întâlni și cu grecii-greci și, de ce nu, și cu pravoslavnicii-pravoslavnici la ei acasă întru dialog de așteptată unitate creștină! Cultura românească, așezată sub vremi pe tărâm de confluență, și-a înfrumusețat limba, patrie a spiritului, cu parfumul irepetabil al adstratului slavon. Mentalul, însăși ființa românească adună în cuprinsu-le reprezentări și caracteristici care le îmbogățesc, întreținându-ne astfel și mai viu conștiința de noi înșine. Toate acestea nu sunt un neajuns; ele constituie un fericit adaos la dăltuirea personalității colective
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_roman_1436183228.html [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
alb. modhullë)"," rom. "măgură" nu "*măgulă" (alb.magulë)"," rom. "viezure" nu "*viezule" (alb. vjedhullë) etc"." Deci, cuvintele românești provenite din substratul tracic/preroman (ca și cele ale stratului latin) nu au păstrat sunetul l intervocalic, ca în cazul cuvintelor din adstratul slav (postroman) precum "milă" (< sl. "mila")", silă" (< sl. "sila")", pilă" (< sl. "pila"), nu *"miră, *siră, *piră." Demonstrarea apartenenței cuvintelor românești comune cu cele albaneze la substratul autohton desființează în mod irefutabil ipoteza Roesleriană a intrării în limba română a cuvintelor
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
fiind o limbă romanică sau neolatină. La formarea acesteia, rolul principal l-au jucat cele trei componente principale: stratul romanic, substratul presupus daco-moesic (format în mare parte din vocabular împărtășit de limba albaneză, cel puțin aproximativ 160 de lexeme) și adstratul slav. Repartizarea vocabularului de proveniență din cele trei straturi este reflectată în vocabularul limbii române moderne în felul următor, potrivit unei statistici anterioare, făcută de lingvistul Dimitrie Macrea: compoziția etimologică a 49.642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
arhitectură și altele. Surplusul demografic din Ardeal a format primele migrații peste Ocean de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Până astăzi, în țară și în exil, ardelenii își manifestă identitatea etno-culturală prin inventivitatea deosebită pentru adaptarea la noile condiții. Peste adstratul dacic și daco-roman, folclorul autentic poartă într-însul inspirația creștină revărsată în spațiul danubiano-pontic odată cu apostolii și cu părinții apostolici din primele secole ale erei creștine din Europa, a eremiților și anahoreților ortodocși de la schiturile Prodromo și Lacu de pe Muntele
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
menținerea și victoria românismului la nordul Dunării. Protoromânii și românii au oferit migratorilor alogeni șansa de a le împărtășii soarta, o soartă de oameni liberi, într-o comunitate neviciată de stridențe sociale. După cum este îndeobește admis, slavii, ca element de adstrat, asemenea germanilor pentru galo-romani, sunt cei care, printr-o îndelungată conviețuire în care sunt asimilați, individualizează romanitatea nord-dunăreană . Dacă, așa cum se spune în Cronica lui Nestor , vlahii iau determinat prin luptă pe o parte din slavi să plece spre nord
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
conceptele se regăsesc în elementele denominative, așa încât încărcătura conceptuală asigură accesibilitatea utilizatorilor. Din cele expuse aici nu trebuie să înțelegem că fondul greco-latin este autosuficient în ilustrarea transparenței, în măsura în care terminologia se caracterizează prin ocurența - la nivel lingvistic - a elementelor de adstrat și superstrat. O serie de termeni arabi intră în terminologia europeană (pornind din Peninsula Iberică sau Sicilia) și se bucură astăzi de o mare transparență de semnificație. În Peninsula Iberică, pe lângă terminologia din administrație: es. port. alcalde (judecător), alguacil (funcționar
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sensibilitățile românești față de Basarabia și nu s-ar fi ridicat ca un val pregătit să ne nimicească, Rusia ar fi putut exploata, cu beneficii în plan politico strategic, mult mai eficient zestrea slavă pe care o moșteneam lingvistic și cultural. Adstratul medio bulgar, care influențase masiv limba română în Evul Mediu odată cu afirmarea identității ortodoxe, era suficient pentru a fi folosit de ruși ca să-și clădească solid propriile interese în regiune. Au ratat momentul, care a fost de scurtă durată, limitat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
gândim din timp cum ne vom putea apăra de eventuale atacuri, demografice sau chiar militare, în condițiile în care ne vom împuțina tot mai mult. f. Straturile etnosului Prin aportul lor la cristalizarea etnosului, cele trei straturi (substratul, superstratul și adstratul) au o importanță variabilă de la un caz la altul 95. Privind la construcția noastră ca popor, vom vedea că substratul reprezintă o temelie solidă, clădită pe linie maternă și paternă încă din paleolitic și neolitic. Peste această fundație, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
solidă, clădită pe linie maternă și paternă încă din paleolitic și neolitic. Peste această fundație, s-a așezat, în Antichitate, superstratul. Deși nu a avut consistență genetică, a marcat definitiv identitatea și trăsăturile edificiului nostru. A urmat, în Evul Mediu, adstratul cu o contribuție minoră la completarea genetică a construcției noastre ca popor. Contribuția haplogrupurilor din paleolitic și neolitic la etnogeneza românească reprezintă aproximativ două treimi, în timp ce aportul celor din Antichitate și Evul Mediu, numai o treime. Figura nr. 4: Piramida
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
descendenței din Decebal și Traian, deși, așa cum spuneam, moștenirea geto dacă a fost vânturată de războaie, iar picături de sânge roman nu au curs aproape deloc prin venele strămoșilor noștri. În Evul Mediu, urmând o filieră bisericească, s-a depus adstratul lingvistic medio bulgar. Asumarea credinței ortodoxe a adus după sine răspândirea, pe plaiurile noastre, a slavonei liturgice. Slujbele oficiate în slavonă nu aveau cum să nu prindă rădăcini la un popor credincios. Chiar dacă, la început, s-a înfiripat doar printre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
scripturile citite în biserici aveau să împingă încet, dar sigur, slavona până în inimile și sufletele oamenilor. Este unicul mod plauzibil de a explica această înrâurire lingvistică în condițiile în care aportul genetic slav este aproape inexistent în ținuturile noastre. Următorul adstrat major s-a produs în Epoca modernă, odată cu reorientarea, de către elita pașoptistă, a țării spre modelul cultural occidental. Nevoia de progres, prin smulgerea pământurilor noastre din lâncezeala orientală, a implicat și modernizarea vocabularului. A fost realizat un import masiv de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
domeniul politico administrativ, militar și tehnico științific, care au înlocuit cuvintele din slavă, turcă și greacă, preluate sub ocupație turco fanariotă ori sub influența popoarelor slave din vecinătate. Ponderea însemnată și varietatea domeniilor în care s-a impus fac ca adstratul francez să fie aproape imposibil de dezlocuit, în pofida, tendinței actuale de anglicizare sau, mai precis, americanizare. e. Limitele influenței Limba noastră a cunoscut influențe, în plan lingvistic, din partea imperiilor care și-au exercitat puterea asupra spațiului românesc. Să nu credem
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
influența latinei cu cea a turcei, deși ambele au fost limbi oficiale în cadrul unor imperii. Latina a modelat decisiv limba română și, implicit, conștiința poporului nostru, sub forța puterii civilizaționale pe care o reprezenta. Turca a avut doar statut de adstrat, vehiculând, la rândul ei, cuvinte importate din limbi mai cizelate din Orient. Cam toate cuvintele împrumutate atunci pe filieră turcă, referindu-se la civilizație și rafinamentul pe care îl implica, provin din vocabularul persano arab. Din păcate, multe cuvinte turcești
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în Balcani. Fiecare și-a pus amprenta, într-o mai mică sau mare măsură. În acest fel, multe limbi au ajuns să aibă un grad diferit de mixare. Inclusiv româna, conține, pe un fond latin centum, elemente de substrat sau adstrat satem. g. Unitatea limbii române Indiferent de limba vorbită nu doar de astăzi și de ieri ci, aproape dintotdeauna, atât în cazul românilor, cât și al altor popoare din vecinătate (de origine slavă și fino ugrică), se disting mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se manifestă inclusiv la nivel global. Au dispărut, numai în ultimul veac, jumătate din limbile vorbite pe mapamond. 95 Sunt popoare actuale la care substratul este mai important, altele la care superstratul este la fel de important și unele la care diversele adstraturi, care au urmat cristalizarii noului etnos, sunt mai importante. 96 De exemplu, în Puerto Rico, 3/4 din moștenirea genetică masculină este europeană (evident, majoritar iberică), în timp pe pe linie maternă, 2/3 este zestre amerindiană. 97 Cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
162 Particularități ale gramaticii limbilor germanice / 177 Aspecte ale determinării și ale topicii în limbile moderne / 205 Creativitate lexicală și tipologie / 219 Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice / 227 Partea a treia: Temeiuri ale unității culturale și lingvistice / 233 Adstratul germanic al limbilor romanice / 233 Adstratul latin al limbilor romanice / 238 Adstratul neolatin al limbilor romanice / 243 Comunicarea interromanică / 247 Comunicarea intergermanică / 253 Adstratul latin și romanic al limbilor germanice / 257 Aportul limbilor romanice la tezaurul lexical general european / 263
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
177 Aspecte ale determinării și ale topicii în limbile moderne / 205 Creativitate lexicală și tipologie / 219 Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice / 227 Partea a treia: Temeiuri ale unității culturale și lingvistice / 233 Adstratul germanic al limbilor romanice / 233 Adstratul latin al limbilor romanice / 238 Adstratul neolatin al limbilor romanice / 243 Comunicarea interromanică / 247 Comunicarea intergermanică / 253 Adstratul latin și romanic al limbilor germanice / 257 Aportul limbilor romanice la tezaurul lexical general european / 263 Convergențe romanice și germanice pe baza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
topicii în limbile moderne / 205 Creativitate lexicală și tipologie / 219 Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice / 227 Partea a treia: Temeiuri ale unității culturale și lingvistice / 233 Adstratul germanic al limbilor romanice / 233 Adstratul latin al limbilor romanice / 238 Adstratul neolatin al limbilor romanice / 243 Comunicarea interromanică / 247 Comunicarea intergermanică / 253 Adstratul latin și romanic al limbilor germanice / 257 Aportul limbilor romanice la tezaurul lexical general european / 263 Convergențe romanice și germanice pe baza împrumutului latin / 268 Interferența influențelor lingvistice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
expansiunii limbilor romanice și germanice / 227 Partea a treia: Temeiuri ale unității culturale și lingvistice / 233 Adstratul germanic al limbilor romanice / 233 Adstratul latin al limbilor romanice / 238 Adstratul neolatin al limbilor romanice / 243 Comunicarea interromanică / 247 Comunicarea intergermanică / 253 Adstratul latin și romanic al limbilor germanice / 257 Aportul limbilor romanice la tezaurul lexical general european / 263 Convergențe romanice și germanice pe baza împrumutului latin / 268 Interferența influențelor lingvistice în spațiul european / 275 Clasificarea tipologică a limbilor romanice și germanice / 283
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
particularizarea lor accentuată datorată îndeosebi acțiunii substratului, s-au exercitat o serie de influențe, unele destul de intense, din partea unor limbi străine, fiecare limbă nouă receptînd elemente din aceste limbi, mai ales lexicale (dar uneori și de altă natură), care alcătuiesc adstratul lor35. Aceste influențe sînt diferite de la un idiom la altul sub aspectul sursei, al intensității și al consecințelor și au un aspect foarte eterogen chiar în cazul aceleiași limbi. Ele rămîn însă și în aceste circumstanțe reprezentative și definitorii, imprimînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
clare și sigure sînt uneori imposibile. Avînd în vedere cele două familii de limbi, romanice și germanice, și relațiile dintre ele, s-ar putea afirma că influența limbilor germanice asupra celor romanice s-a exercitat îndeosebi la nivel popular, în vreme ce adstratul romanic al limbilor germanice este unul preponderent cult. La nivelul limbilor literare, s-a exercitat și influența latinei clasice în perioadele medievală și modernă, atît în idiomurile romanice, cît și în cele germanice, ceea ce reprezintă un important element unificator pentru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comunicare cu cele din domeniul lingvistic, atît sub aspectul focarelor de influențare, cît și sub cel al modalităților în care s-au produs înrîuririle. Dacă în cazul limbilor romanice și al celor germanice recurgerea la noțiunile de "strat", "substrat" și "adstrat" pare normală (în ciuda caracterului oarecum simplificator), s-ar părea că există situații, precum cel al limbii neogrecești, în care lucrurile se prezintă altfel. Neogreaca este singura urmașă ("fiică") a limbii vechi grecești, dar a cunoscut faza intermediară a limbii grecești
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de la minoici), iar aceste ele-mente reprezintă substratul limbii grecești în toate fazele existenței ei. Desigur, toate elementele pătrunse în greacă după faza bizantină din alte limbi (din turcă și din limbile occiden-tale, în special din italiană, franceză și engleză) alcătuiesc adstratul neogrecesc. Limba latină și limbile romanice Latina Prin sintagma numitoare limbi romanice se înțelege un grup de idiomuri europene care își au originea în limba latină populară și, prin aceasta, au o structură gramaticală provenită din cea latină, precum și elemente
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
origine și prin limbă s-au stabilit în diverse zone ale Italiei. În plus, în perioada medievală, au existat foarte multe orașe-stat, cu granițe închise, ceea ce nu a permis circulația oamenilor și a favorizat diferențierile locale. Dintre influențele germanice de adstrat, mai importante au fost cea ostrogotă, cea lombardă și cea francă. Italiana are trei grupe mari de dialecte: nordice (din care un subgrup îl reprezintă dialectele galo-italice, apropiate sub unele aspecte de limbile provensală și franceză), centrale (din care face
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]