76 matches
-
de azi s-au perindat multe trâmbe de migratori: goții, gepizii, avarii, pecenegii, cumanii, slavii etc., din care o bună parte au fost asimilați în vastul și complexul proces de formare a poporului și limbii române (la noi slavii reprezintă adstratul, după cum la celelalte popoare neolatine din vestul Europei superstratul este datorat elementului germanic), acest fapt demonstrează indubitabil că pe întinsul teritoriu din fosta Dacia Traiană exista o populație activă, sursă de hrană și bogății pentru năvălitori. Dar nu, d-l
ISTORIA ROMÂNILOR SCRISĂ PRIN PROCURĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354423_a_355752]
-
se întâlni și cu grecii-greci și, de ce nu, și cu pravoslavnicii-pravoslavnici la ei acasă întru dialog de așteptată unitate creștină! Cultura românească, așezată sub vremi pe tărâm de confluență, și-a înfrumusețat limba, patrie a spiritului, cu parfumul irepetabil al adstratului slavon. Mentalul, însăși ființa românească adună în cuprinsu-le reprezentări și caracteristici care le îmbogățesc, întreținându-ne astfel și mai viu conștiința de noi înșine. Toate acestea nu sunt un neajuns; ele constituie un fericit adaos la dăltuirea personalității colective
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
arhitectură și altele. Surplusul demografic din Ardeal a format primele migrații peste Ocean de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Până astăzi, în țară și în exil, ardelenii își manifestă identitatea etno-culturală prin inventivitatea deosebită pentru adaptarea la noile condiții. Peste adstratul dacic și daco-roman, folclorul autentic poartă într-însul inspirația creștină revărsată în spațiul danubiano-pontic odată cu apostolii și cu părinții apostolici din primele secole ale erei creștine din Europa, a eremiților și anahoreților ortodocși de la schiturile Prodromo și Lacu de pe Muntele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în mod diferit; dacoromâna de pildă s-a închegat prin închidere, adică prin materialul lingvistic originar, care a constituit fondul principal de cuvinte și structura gramaticală de bază, la care s-au putut adăuga și nesemnificative influențe ale populațiilor de adstrat în funcție de diferiți factori. Pornim de la o realitate demonstrată științific, pe baza unor cercetări ale unor savanți de prestigiu străini precum americanca specialistă în studii indo- europene, Marija Gimbutas, sumerologul , A.F Kifkin și nu numai, ca și a celor români
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
162 Particularități ale gramaticii limbilor germanice / 177 Aspecte ale determinării și ale topicii în limbile moderne / 205 Creativitate lexicală și tipologie / 219 Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice / 227 Partea a treia: Temeiuri ale unității culturale și lingvistice / 233 Adstratul germanic al limbilor romanice / 233 Adstratul latin al limbilor romanice / 238 Adstratul neolatin al limbilor romanice / 243 Comunicarea interromanică / 247 Comunicarea intergermanică / 253 Adstratul latin și romanic al limbilor germanice / 257 Aportul limbilor romanice la tezaurul lexical general european / 263
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
177 Aspecte ale determinării și ale topicii în limbile moderne / 205 Creativitate lexicală și tipologie / 219 Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice / 227 Partea a treia: Temeiuri ale unității culturale și lingvistice / 233 Adstratul germanic al limbilor romanice / 233 Adstratul latin al limbilor romanice / 238 Adstratul neolatin al limbilor romanice / 243 Comunicarea interromanică / 247 Comunicarea intergermanică / 253 Adstratul latin și romanic al limbilor germanice / 257 Aportul limbilor romanice la tezaurul lexical general european / 263 Convergențe romanice și germanice pe baza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
topicii în limbile moderne / 205 Creativitate lexicală și tipologie / 219 Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice / 227 Partea a treia: Temeiuri ale unității culturale și lingvistice / 233 Adstratul germanic al limbilor romanice / 233 Adstratul latin al limbilor romanice / 238 Adstratul neolatin al limbilor romanice / 243 Comunicarea interromanică / 247 Comunicarea intergermanică / 253 Adstratul latin și romanic al limbilor germanice / 257 Aportul limbilor romanice la tezaurul lexical general european / 263 Convergențe romanice și germanice pe baza împrumutului latin / 268 Interferența influențelor lingvistice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
expansiunii limbilor romanice și germanice / 227 Partea a treia: Temeiuri ale unității culturale și lingvistice / 233 Adstratul germanic al limbilor romanice / 233 Adstratul latin al limbilor romanice / 238 Adstratul neolatin al limbilor romanice / 243 Comunicarea interromanică / 247 Comunicarea intergermanică / 253 Adstratul latin și romanic al limbilor germanice / 257 Aportul limbilor romanice la tezaurul lexical general european / 263 Convergențe romanice și germanice pe baza împrumutului latin / 268 Interferența influențelor lingvistice în spațiul european / 275 Clasificarea tipologică a limbilor romanice și germanice / 283
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
particularizarea lor accentuată datorată îndeosebi acțiunii substratului, s-au exercitat o serie de influențe, unele destul de intense, din partea unor limbi străine, fiecare limbă nouă receptînd elemente din aceste limbi, mai ales lexicale (dar uneori și de altă natură), care alcătuiesc adstratul lor35. Aceste influențe sînt diferite de la un idiom la altul sub aspectul sursei, al intensității și al consecințelor și au un aspect foarte eterogen chiar în cazul aceleiași limbi. Ele rămîn însă și în aceste circumstanțe reprezentative și definitorii, imprimînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
clare și sigure sînt uneori imposibile. Avînd în vedere cele două familii de limbi, romanice și germanice, și relațiile dintre ele, s-ar putea afirma că influența limbilor germanice asupra celor romanice s-a exercitat îndeosebi la nivel popular, în vreme ce adstratul romanic al limbilor germanice este unul preponderent cult. La nivelul limbilor literare, s-a exercitat și influența latinei clasice în perioadele medievală și modernă, atît în idiomurile romanice, cît și în cele germanice, ceea ce reprezintă un important element unificator pentru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comunicare cu cele din domeniul lingvistic, atît sub aspectul focarelor de influențare, cît și sub cel al modalităților în care s-au produs înrîuririle. Dacă în cazul limbilor romanice și al celor germanice recurgerea la noțiunile de "strat", "substrat" și "adstrat" pare normală (în ciuda caracterului oarecum simplificator), s-ar părea că există situații, precum cel al limbii neogrecești, în care lucrurile se prezintă altfel. Neogreaca este singura urmașă ("fiică") a limbii vechi grecești, dar a cunoscut faza intermediară a limbii grecești
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de la minoici), iar aceste ele-mente reprezintă substratul limbii grecești în toate fazele existenței ei. Desigur, toate elementele pătrunse în greacă după faza bizantină din alte limbi (din turcă și din limbile occiden-tale, în special din italiană, franceză și engleză) alcătuiesc adstratul neogrecesc. Limba latină și limbile romanice Latina Prin sintagma numitoare limbi romanice se înțelege un grup de idiomuri europene care își au originea în limba latină populară și, prin aceasta, au o structură gramaticală provenită din cea latină, precum și elemente
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
origine și prin limbă s-au stabilit în diverse zone ale Italiei. În plus, în perioada medievală, au existat foarte multe orașe-stat, cu granițe închise, ceea ce nu a permis circulația oamenilor și a favorizat diferențierile locale. Dintre influențele germanice de adstrat, mai importante au fost cea ostrogotă, cea lombardă și cea francă. Italiana are trei grupe mari de dialecte: nordice (din care un subgrup îl reprezintă dialectele galo-italice, apropiate sub unele aspecte de limbile provensală și franceză), centrale (din care face
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
andare !), ca în limba română. În domeniul lexicului, italiana se caracterizează, la fel ca toate limbile romanice sudice, printr-o mare productivitate a sufixelor diminutivale, augmentative și peiorative. Unele cuvinte latinești au fost moștenite numai de italiană, iar, la nivelul adstratului, există elemente de origine germanică, pătrunse în epoci diferite (bando, fiasco, rocca etc.), de origine arabă (ammiraglio, azzuro, dogana, limone etc.) și de origine greacă bizantină (ancona, gondola). Primele texte în italiană datează din secolul al X-lea, ulterior folosindu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latinei sau a limbilor regionale în redactarea actelor oficiale și impunîndu-se franceza ca limbă oficială unică. Deși dialectele franceze se deosebesc foarte mult între ele, trăsăturile lor de bază le unesc, aceste trăsături fiind de obicei atribuite substratului celtic și adstratului germanic. Franceza are un sistem vocalic bogat cu patru grade de apertură, cu opoziții bazate pe cantitatea vocalică. O caracteristică a limbii franceze sînt vocalele nazale, care se regăsesc și în limba portugheză. Unul dintre fenomenele importante pe care le-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbi, fiindcă sînt de fapt numai două variante, în ciuda unor tradiții locale în parte diferite în ceea ce privește normele limbii scrise 47. De fapt, atît dialectele flamande cît și cele olandeze au stratul alcătuit din limba francilor, care reprezintă principalul element de adstrat pentru franceză, iar substratul este alcătuit în principal din insule celte și latine, la fel ca în cazul limbii engleze. Toate aceste dialecte au, la rîndul lor, mari afinități cu grupul de dialecte germane care alcătuiesc germana de jos, fenomen
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a luat naștere o limbă germanică cu pronunțate trăsături particulare. Invazia vikingilor, din secolul al IX-lea, și îndelungata ocupație normandă de peste 200 de ani (după anul 1066, cînd normanzii vorbeau un dialect al limbii franceze) au adus elemente de adstrat numeroase și importante. Limba engleză veche avea o structură gramaticală preponderent sintetică, cu un sistem flexionar foarte bogat, care însă, începînd cu epoca medie, a fost treptat înlocuit de construcții analitice, încît faza modernă este caracterizată toc-mai printr-o accentuată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
v(re din daneză. Situația urmează același model în cazul limbilor franceză și italiană din familia romanică, care uzează de aceleași auxiliare și la aceleași timpuri, acestea fiind și limbile neolatine ce atestă la nivelul lexicului o însemnată pondere a adstratului germanic. Pentru redarea timpului viitor, idiomurile germanice prezintă mai multe tipuri, uneori cu situații complexe în interiorul aceleiași limbi. Germana prezintă sub acest aspect situația cea mai simplă, deoarece uzează de prezentul auxiliarului werden "a deveni" urmat de infinitivul verbului de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
εt], care are în compunere tjugo [΄ç(:gu] "douăzeci" și en [en:], ett [εt:] "unu", aceste două forme fiind numeralele pentru genul comun și pentru neutru. Modelul descendent în cazul numeralului compus din norvegiană, dar și importantul compartiment francez al adstratului, explică de ce engleza se depărtează de tipul germanic, căci numeralul în discuție are aici expresia twenty-one [΄twenti-wan], cu aceeași structură din nynorsk și din suedeză, iar nu pe cea din franceză care conține conjuncția "și" (vingt et un66), dar este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și Solomon și ca limbă oficială în Vanuatu. În epoca actuală, pe măsură ce limbile de comunicare internațională (în primul rînd engleza) sînt folosite în aspectul lor autentic, folosirea pidginurilor se reduce mereu. Partea a treia Temeiuri ale unității culturale și lingvistice Adstratul germanic al limbilor romanice În urma expansiunii din patria lor primitivă aflată în zona Mării Nordului și Mării Baltice, o parte dintre triburile germanice s-au stabilit la est de Rin și la nord de Dunăre, ajungînd astfel în vecinătatea unora dintre provinciile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice au cunoscut, pe lîngă influența veche germanică, a unor limbi germanice astăzi dispărute, și influen-ța limbilor germanice moderne, îndeosebi a limbilor germani-ce de vest, căci din grupul celor nordice au pătruns puține elemente. Desigur, și acestea sînt elemente de adstrat, dar cu alt statut decît cele vechi și repartizate pe cele două niveluri ale fiecărei limbi romanice: nivelul popular și nivelul literar, căci, de data aceasta, la nivel popular, influența germanică a fost exclusiv regională și exercitată în zone restrînse
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alt statut decît cele vechi și repartizate pe cele două niveluri ale fiecărei limbi romanice: nivelul popular și nivelul literar, căci, de data aceasta, la nivel popular, influența germanică a fost exclusiv regională și exercitată în zone restrînse ale romanității. Adstratul latin al limbilor romanice După constituirea lor, limbile romanice au cunoscut, în diferite faze ale evoluției, influența limbii latine literare, care reprezenta corespondentul cult al aceluiași idiom pe care îl moșteniseră în elementele lui de bază la nivel popular, corespondent
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latinei și mîndria originii romane au generat, pe terenul culturilor reprezentate de toate limbile romanice, curente latiniste, cărora li s-au opus apoi orientări ce vizau temperarea receptării elementelor din latină sau reîntoarcerea la formele latine în cazul elementelor moștenite. Adstratul neolatin al limbilor romanice Lexicul limbilor romanice s-a îmbogățit și prin împrumuturi de la una la alta, atît la nivel popular, prin contactul dintre populații (în cazul celor occidentale), cît și la nivel literar. Importanță deosebită are împrumutul realizat pe cale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
originea în portugheză sînt de același tip: autodafé, baiadera, caravella, marmelatta etc. Desigur, influențele reciproce sau univoce exercitate de limbile romanice unele asupra altora contribuie la întărirea apropierii dintre ele, alături de influența latină pe care au cunoscut-o la nivelul adstratului, întregind concordanțele conferite de originea comună. Pe de altă parte, prin manifestarea unei intense înrîuriri a limbilor romanice occidentale asupra limbilor europene din alte familii, romanitatea contribuie la desăvîrșirea unui proces de comunicare internațională fundamentat statornic de limba latină. Comunicarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
influențeze constant și intens toate celelalte limbi din familia germanică, precum și celelalte limbi europene. Engleza a devenit astfel, precum altădată latina și, mai tîrziu, franceza, un element unificator în cadrul familiei limbilor germanice și, în același timp, pentru toate idiomurile europene. Adstratul latin și romanic al limbilor germanice Elementele latine au pătruns în limbile germanice în mai multe epoci și în mai multe moduri, cel mai vechi strat fiind din primele secole ale erei creștine, cînd, pe cale vorbită, în germana de sus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]