99 matches
-
și omagiale. Texte ce merită a figura în edițiile ulterioare ale operei d-sale. La capătul unei serii ce începe cu Mihai Beniuc, D.R. Popescu o încunună în chip malefic, prin radicalizarea abuzului. Compromisul cel mai cras, minciuna sfruntată și adularea fără margini au constituit vectorii carierei acestui produs tipic al mediului totalitar, în perioada sa de disoluție, cînd o lume strîmbă ce sta să se prăbușească apela la josniciile cele mai calificate ale firii umane spre a mai supraviețui o
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
Camil Petrescu, Alexandru Paleologu, Alexandru George). Decăderea sa ni se înfățișează cu atît mai marcată cu cît inițial Barbu se manifestase împotriva regimului impus de soviete, după care i s-a raliat, prin 1953-1954, spre a deveni un corifeu al adulării acestuia. "în ce privește ideologia, este greu de susținut că Barbu ar fi avut una", precizează Dan Ciachir. Oportunismul său echivala cu un vacuum al convingerilor, în care se puteau instala toate atitudinile momentan profitabile, inclusiv cele ce se băteau cap în
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
elitist. Sunt și pasaje care "dramatizează" o anumită realitate socială, experiența autorului navetist, de exemplu (Picături din cer), prin care Gh. Ene devine mult mai simplu și mai uman, apropiindu-se de briza deschiderii, susținută de postmodernism, vindecat de patima adulării literelor-corpuri. Prin programul acestei destinderi, tensiunea acumulată din cauza brodării obsesive pe marginea valorii absolute de text se dizolvă, bule de aer oxigenând land-ul imaginar(t) al prozelor. Perspectiva scriptică, în care este solicitat mai mult ochiul (tip modernist de
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
într-un centru cultural. Pedepsit astfel pentru un anume spirit de independență și consecvență, pentru că nu am acceptat a cînta în struna partidului și a diriguitorilor și protejaților săi de diverse grade și căprării, pentru că am respins datul din coate, adularea și oportunismul, am devenit un iobag ideologic, legat de glia, e drept asfaltată, a Amarului Tîrg unde mă aflu și azi. Niciodată n-am avut o locuință satisfăcătoare spre a-mi adăposti biblioteca ce se distruge. Cum mi-aș putea
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
istorie. Percepem trecutul cu ochii cu care îl percepea și Eminescu (alt nume de care e bine să nu te atingi!), proiectând imagini edulcorate asupra unei realități care n-a fost aproape niciodată roză. Că nu există nici o logică în adularea moaștelor trecutului o dovedește antipatia cvasi-generală a românilor față de monarhie. Or, dacă ar trebui să ne mândrim cu vreo perioadă din istoria noastră, ar fi cei cam 40-45 de ani dintre 1875 și 1920, când s-a construit, dintr-un
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
am citit raportul la celălalt capăt al mesei, iar el atârna în ramă pe peretele lateral, echidistant între mine și ea. Mi-am început raportul cu o laudă la conducător, josnică și normală, întrebându-mă ce simțea ea când auzea adulări despre tatăl ei, îi plăceau, nu-i plăceau? Dacă el, plutind înrămat deasupra adunării, ar fi fost Atila, regele hunilor, și activiștii de la masă huni tineri, plesnind de hormoni, gata să se omoare între ei pentru mâna fiicei lui Atila
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ca niciun altul, gustul rușinii.) Poate că partidul comunist nimerise formula ingenioasă a cum să țină în frâu o nație ca a noastră. Ține-i pe români legați prizonieri cu ore și ore de plictiseală, cu luni și ani de adulare și rușine, și din când în când, în acel șuvoi gri de efort istovitor și plictiseală imbecilizantă, îngăduie-le câte-o mică trufanda - îngăduie-le o scurtă vacanță, un amor trupesc, grăbit și speriat, ori carne de Crăciun, ori un
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
lumini la casa muierilor Vor fi destine cu foile greșit numerotate Vor fi îngeri născuți cu malformații Vor fi morți ghiftuiți la morgă Vor fi vinovați pe banca inocenților Vor fi piciorușe de domnișoară alergând prin ploaie Vor fi reproșuri adulări muzici Vor fi bile rostogolite pe parchet la etaj Vor fi gândaci de bucătărie din Asia. Aproape O ajung din urmă și o întreb dacă este ea Eu sunt îmi răspunde eu în carne și oase Observând-o atent am
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
ne raportăm la un candidat la primărie, și altfel după ce l-am ajutat să se instaleze în fotoliul cel moale. Trecerea de la idealizare la disprețul agresiv se produce uneori în doar câteva secunde. Dacă nu mă credeți, puneți în contrast adularea fără limite a fotbalistului Mutu pe când naționala României lupta pentru calificare, și ura nemărginită care-l însoțește de când echipa a fost eliminată. În fața acestor realități incontestabile ale societății românești, majoritatea alegătorilor s-au lăsat copleșiți de sentimentul că voința, aspirațiile
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
același lucru cu adoptarea unei linii politice pro-Băsescu de către unii intelectuali pe care nu-i numește, astăzi, O.H. trage concluzia că ne îndreptăm spre un nou proletcultism. Autorul articolului folosește cuvîntul din urmă într-o accepție proprie, limitată la adularea liderilor politici, ceea ce e departe de adevăr. Uită totodată să facă diferența dintre un regim totalitar care impunea scriitorilor encomiasticele lor opinii și un regim democratic în care scriitorul e liber să opteze politic. Nu-și dă seama că scriitorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
discreție decît din prudență - doar prudent nu e el însuși: ne scrie clar, de parcă n-ar exista cenzură. Cred că e singurul caz". E Purgatoriul nedrept al celor drepți. Regretabil, există și versantul infernal al compromisului, al adaptabilității culpabile, al adulării care semnifică decăderea cea mai joasă. Pactul cu diavolul se revarsă într-un belșug de roade sumbre. Să fie vorba de o genă națională? De o "tradiție"? În orice caz, nu e o inovație a regimului de după 1944, căci iată
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
de-a supraveghea organizarea și consolidarea Agitpropului de la București. Astfel începe cariera celui ce avea să fie numit "dictatorul culturii române" "groparul culturii", Malvolio etc. "Posedat al revoluției", Leonte Răutu nu omite a se arăta supus pînă la servilism și adulare față de superiorii săi în structurile politic-administrative, mai cu seamă față de "cei mai iubiți fii ai poporului" Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, și, concomitent, arogant, caustic, discreționar cu subordonații. Pentru a-și menține poziția, nu ezită a urma fără crîcnire virajele
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
Spinoza, care decreta ca virtute puterea și abilitatea de a își asigura satisfacerea dorințelor și a existenței. Spiritul creștinismului, în esența lui, e opus spiritului civilizației vestice actuale în care se promovează individualismul cu mirodeniile lui: egoism, apucare, trăirea clipei, adularea nimicului, fuga de responsabilitate, învinuirea celuilalt, confort cu orice preț, lipsa de orice griji. Geniul, în operă, ar avea capacitatea maximă de obiectivizare, de desprindere de vrere, care presupune egoism și individualism. După Schopenhauer, arta și religia ar face același
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
elegiace, fie refuzuri compacte și doctrinare. Ambele la fel de lipsite de detentă intelectuală. Ambele net tributare unor débris-uri de luciditate. Nu mă îndoiesc, de pildă, că un pasaj ca acesta ar putea fi supus deopotrivă de infructuos, blamării de dragul blamării și adulării de dragul insectarului: "Cultura înseamnă capacitatea de a recunoaște precedența și de a dansa, juca, conversa, a face prestidigitații cu ea. Cultura nu este o modalitate de a cunoaște, ci este modalitatea prin care oamenii își amenajează viața. Cultura nu epuizează
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
respingînd clișeele a căror elaborare dar și reluare se situează adesea pe direcția unor vanități culpabil împărtășite, cuceritoare instantanee ale recepției viului estetic împletit cu omenescul ce-l generează. Deschiderea magnanimă nu presupune flateria, aderența intuitivă nu se asociază cu adularea. Fraza are un regim dialectic special: nu e nici encomiu onctuos, nici contestare contondentă, ci tensiune reală a căutării, demnitate a exactității. Deslușim în asemenea linii un grad de "asceză" a moralistului care-și purifică astfel impresiile, desfăcîndu-le de scoriile
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Apare și noțiunea de sacru în legătură cu Mincu, la Mihail Gălățanu, în combinația "monstru sacru", e adevărat, exprimând însă și ea tot admirația, de bunăseamă: "Mincu este un monstru. Sacru. Negreșit că sacru". Până și sarcasticul, îndeobște, Luca Pițu intonează aria adulării când vorbește, încă din titlul intervenției sale, despre "energicul, supervirilul, mereu bătăiosul Marin Mincu". Ceva mai puțin înflăcărată este doar Irina Mavrodin care, nereferindu-se la om, ce e drept, scrie despre poet: "este unul dintre puținii poeți români care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
lucrurilor i se relevă, între alții, și ambasadorului american David B. Funderburk: „La întrunirile guvernamentale și la cele ale partidului comunist, Ceaușescu este venerat prin scandări prelungite. Înspăimîntător este însă faptul că el crede că aplauzele respective sunt adevărate.” vi Adularea excesivă a „conducătorului”, căruia i se atribuiau constant toate inițiativele și toate succesele, a alimentat de la o vreme și unele suspiciuni. Faptul „ar sugera poate - considera Vlad Georgescu în 1982 - că cei din jurul președintelui doresc în chip conștient să arunce
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
și două documentare. Primul, despre ultimii ani ai lui Ceaușescu și al doilea, despre vizita Regelui în România. Cele două documentare nu au produs efectul scontat. S-a făcut constatarea că, în pofida a ceea ce și-au propus realizatorii, scenele de adulare, care abundă, le fac să semene unul cu celălalt și să lase impresia că nevoia asta de supunere oarbă în fața cuiva ar ține de specificul nostru național. În contextul dat, însuși Gabriel Liiceanu începuse să se îndoiască de comentariul său
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
frapante și, cu toate că se orientează categoric într-o direcție precisă, conduita omului se află veșnic sub semnul contrastului. Se înfruntă în erou două suflete - unul grav, năzuind spre absolut, liber de patimi, despovărat de dorințe, altul vijelios, neastâmpărat, sensibil la adulări banale, accesibil micilor vanități, dăruindu-se clipei cu înfrigurare, iradiind de plăceri trecătoare, dar mai adesea crispîndu-se de durerea jignirilor îndurate. Un demon lăuntric ațâță necontenit facultățile personajului, îi zgîndără îndeosebi vanitatea și arhitectul se mistifică deliberat - dar numai până la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și două documentare. Primul, despre ultimii ani ai lui Ceaușescu, iar al doilea, despre vizita regelui în România. Cele două documentare nu au produs efectul scontat. S-a făcut constatarea că, în pofida a ceea ce și-au propus realizatorii, scenele de adulare, care abundă, le fac să semene unul cu celălalt și să lase impresia că nevoia asta de supunere oarbă în fața cuiva ar ține de specificul nostru național. În contextul dat, însuși Gabriel Liiceanu începuse să se îndoiască de comentariul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
avut mai multe ocazii să vorbesc cu Matsumoto. Încrederea în Aum și în Matsumoto scădea treptat. După aceea am făcut diverse treburi mărunte, până când Asahara Shōkō mi-a ordonat să mă ocup de antrenament. Asta însemna meditație și poziția de adulare. Mediatația îmi dădea o oarecare satisfacție, dar nu pot spune că nu era greu. În afară de masă și mersul la toaletă restul zilei stăteam. Trebuia să dormim tot în poziția asta. Studiam un anumit număr de ore și apoi dădeam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la Îndoială) se găsesc, de altfel, În ficțiunea epică și Își au rolul lor În acutizarea atmosferei tenebroase și opresive a cărții. Faptul că apăruse Într-o revistă ca Flacăra (probabil singurul loc În care putea apare, dat fiind jocul adulărilor și sfidărilor, specific acestei publicații) și faptul că era semnat de un jurnalist care mă atacase cu oarbă violență xenofobă În aceeași revistă se adăugau, bănuiesc, motivelor pentru care strecurasem hârtia printre lucrurile din valiză. Acum, jumătatea de pagină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mergeam sâmbetele Ia "consfătuiri". O spun cu mâna pe inimă: semidoctism mai mare decât al profesorilor de română întîlniți acolo nu exista poate decât în lumea fotbaliștilor. Ce "lucrări științifice" am auzit atunci, ce păreri despre autori, ce ifose, ce adulări reciproce! Plecam de-acolo râzând și plângând, întrebîndu-mă la ce bun să mai scrii literatură. Slavă Domnului că am cunoscut în cele din urmă și câțiva profesori de liceu care fac cinste catedrei lor. Dar ei nu se prea arătau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am așteptat în zadar...) să vină Diavolul și la mine pentru cunoscutul pact. N-am fost atunci sensibil nici la avertismentele bătrânului și bunului Serenus Zeitblom, nici la ironia lui Thomas Mann. Cred că același lucru se-ntîmplă azi și cu adularea lui Cioran de către adolescenți, de exemplu. Nu vreau să zic că oricare dintre acești autori nu merită admirat, ci doar că, spre deosebire de admirație, idolatrizarea în cultură are ceva specios și imatur. Este motivul pentru care îmi repugnă ceremoniile misticoide în jurul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
La "marea sărbătoare" era obligată să participe toată suflarea românească, cu mic cu mare... pe străzi, în piețe și pe stadioane, slăvind ore întregi, pe "conducătorul iubit". Nu se admitea nici o absență, își aminti Iorgu cu groază, cine lipsea de la adularea conducătorului, era considerat dușman al poporului. A stins televizorul, cu o tristete în suflet, si cu un gust amar nemărginit, în amintirea acelor, vremuri, pe care le-a trăit în toată urâțenia lor. Ca în fiecare noapte, si în noaptea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]