13 matches
-
Acasa > Stihuri > Momente > MAI VIN Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 630 din 21 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mai vin Se zbate-n ochi nebuna îndepărtare Și simt că-n munții tăi din suflet se ascund Feline vărgate, adulmecătoare, Și întrebări la care nu pot să răspund. Cad stelele prelungi boabe de lumină Par strigăte uitate de blânzii cocori Luna plutitoare-i singura regină A unui cer caustic căptușit cu nori. Și îmbătrânim ca dintr-o azvârlire, Candíde șoapte
MAI VIN de STELIAN PLATON în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Mai_vin_stelian_platon_1348289423.html [Corola-blog/BlogPost/344467_a_345796]
-
fostului regim ne-au constrâns să tăinuim originile familiei noastre. După 1989, însă, am decis sa excludem definitiv substituirea de nume și să revenim la numele nostru real: Boerescu". Mihnea Boerescu dovedește că melcul din omul care se crede stăpân, adulmecător al hătișului, spre deosebire de păsări, își poate și trebuie să își mai și retragă coarnele...! Mihnea Boerescu nu provoacă reacții înfierbântate, nici nu are mină marmureană în relația profesională cu clienții săi. Dimpotrivă, abordează o linie agreabila. E o mirare! Sau
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Intr_o_lume_a_melcului_civili_aurel_v_zgheran_1376399814.html [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
foarte îndepărtat, nici foarte asemănător cu al lor. Și când au comparat aceste secvențe preferate cu cele ale părinților femeilor, și-au dat seama că cu cât CMH-ul era mai apreciat, cu atât era mai asemănător cu al tatălui „adulmecătoarei”... Preferința femeilor pentru bărbații care aveau asemănări genetice cu tații lor ne arată că se aflau în căutarea unui bărbat cu un profil genetic apropiat celui patern. Și acest lucru nu are nimic în comun cu Freud! În concluzie, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Cine a trecut pe la Uniunea Scriitorilor în primele zile după revoluție, sau chiar și în primele două-trei săptămâni, își amintește, desigur, ce atmosferă însuflețită domnea atunci în instituția noastră. Era pe holuri un necurmat du-te-vino de delegații străine, de gazetari adulmecători, de ofertanți sau de solicitanți de ajutoare, de scriitori foști exilați reveniți în patria izbăvită de dictatură, iar în sala mare de ședințe reactivatul Consiliu, acel Consiliu căruia Ceaușescu îi interzisese de câțiva ani să se întrunească, lucra cu toate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
le aruncă sexului frumos nefiind decît rodul imaginației prodigioase. Pe scurt, Nietzsche e un personaj construit de sine însuși, detaliu care nu-i micșorează cu nimic meritul de a fi un uriaș scriitor și, mai presus de toate, un fin adulmecător al subtilităților psihice. Delicat, visător și lipsit de apetențe virile, Nietzsche e cu totul altul în paginile scrise: aspru, tonic și mereu pus pe hiperbole înfiorătoare: un „om-dinamită“, după propria sa vorbă, dar o dinamită de hîrtie, iar dovada cea
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
virtuți teologice e o scrîșnire amară de paradoxuri cioplite în gol. Căci, fără metafizică, filozofia ajunge o analiză a limbii, adică forma cea mai degradată pe care o poate lua lipsa harului speculativ. Bogdan Mincă se numără printre acei rari adulmecători ai lui Heidegger care nu-i fac un deserviciu comentîndu-l. Arta lui se recunoaște după flerul cu care, aplicînd metode de cercetare lingvistică, nu-i fură germanului timbrul incantației discursive. Mincă e un batiscaf de esență filologică, coborînd la rădăcinile
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
o parte sunt folositoare (semnalul), celelalte sunt zgomotul care ne împiedică să „ghicim” corect ce urmează să se întâmple. Cu cât avem mai multe date, cu atât crește volumul zgomotului, și statistica bayesiană nu mai face față. Cel mai fin adulmecător al întâmplărilor viitoare n-are motive de optimism.
Prezicătorul () [Corola-journal/Journalistic/4021_a_5346]
-
tu știi cine-s eu. Te deranjează dacă-mi spui cine ești? Se pare că ar trebui să te cunosc. — Rienacker, Wolf Rienacker. De la Gestapo. Ai fost cândva polițist, nu-i așa? La Alex. — Așa e. — Iar acum ești un adulmecător de urme. Ce te-a adus aici? Îl căutam pe Herr Von Greis. M-am uitat de jur-Împrejur prin cameră. Era o adevărată harababură, dar nu părea să lipsească nimic. Pe o comodă ale cărei sertare goale zăceau pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bivolii, zise Pascalopol, și opri brișca lângă marginea drumului. Cum Otilia se îngrijora, o asigură: Nu fac nici un rău. Colbul crescu ca o furtună și înnegri totul, în inima lui se zărise întîile vite lungi, bituminoase, cu capul aplecat și adulmecător, ca al unor rinoceri, mergând ondulat, ca o barcă infernală pe Styx. Apoi veniră mai multe laolaltă plutind, îndesate unele într-altele, pline de nămoale încrustate, bărboase și, în sfârșit, invazia fu atât de generală, încît brișca fu înconjurată de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sfârșitul sec. al XIX-lea, și în senzația de déja-vu din zona Arcului de Triumf de pe Dâmbovița. "Le Petit Paris" rămâne însă o formă mimetică, pe când eseurile Simonei Modreanu creează o altă dimen siune francofonă, ad usum delphini și pentru adulmecătorii de esen țe fine. Regăsești în paginile de față ceva din subțirimea de spirit cordială a lui Paul Zarifopol, chit că, măcar în parte, temperamentul acestui prieten al lui Caragiale s-a împlinit în promenade berlineze cu marele clasic, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și te luminezi cam ce vor de la aceștia (vor, de altfel, răspunsurile pe care le-ar da ei, întrebați). Ce seară de... visul unei nopți de vară! de data asta cu un fost demnitar asezonat, rămas același jovial corpolent, nas adulmecător, ochi de păsăroi la pîndă. Și cu... și cu... un pictor, "maestrul", apelativ producînd, de fiecare dată, celor doi moderatori aferenta humectare extatică. Subiectul? Dărîmarea statuilor. E bine, adică, de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase? E de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și Ileana Cosînzeana -, coboară de undeva, dintr-un eden potopit de flori, spre noi, aducîndu-ne, adicătelea, și nouă, ceva din paradisul acela. De ce, dom'le? Chiar de ce? par a bilabia, nu numai noi, naivii secolului, nu numai păsăroiul cu nas adulmecător, ci și cei doi ingenui moderatori de la 7 Păcate. 25 iunie Mă aflu, întîmplător, în compania cîtorva medici eminenți, ieșiți la o țigară, din agapa de mare ștaif, pe holul cu mochete pe care calci ca pe nori de vată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Aristide. Cum să prinzi în cîteva linii dementul antren modern, păstrînd, revuistic, numere din secolul celălalt al localului, dar semănînd mai degrabă cu Mulenrujul recent al superbei Nicole Kidman, frenetic-americănesc! Iluzie! Pînă în secunda în care se opri lîngă nasu-mi adulmecător una din frumoasele nopții, lăsînd să aterizeze pe carnet o pană smulsă din parfumatul panaș roșu. Fusese chiar La Goulue? Îmbătat de sublimul clipei, am părăsit localul, Parisul, Franța și m-am întors în iadul ca atare din țară. Care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]