1,473 matches
-
să ajungă la colțul celălalt, dinspre Moșilor Vechi, și apoi printre gangurile clădirilor părăsite. — Mai repede, gâfâi Costică Ologu, dar știa și el că mai repede nu se poate. În față mergea orbul, cu pas măsurat și fruntea ridicată de parcă adulmeca aerul pâclos. Cu o mână ținea măciulia bastonului cu care își vestea pașii, lovind în caldarâm, cu cealaltă trăgea de frânghia căruțului. În urma orbului venea așadar trupul lui Coltuc, lipsit de alte încheieturi decât a gâtului, pe care-l răsucea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prindă în jocul ei. Melania clătină din cap, sugerând dezamăgirea. — O fi mazăre ? Sau varză ? se prefăcu el că se încurcă din nou. Ea clătină din cap cu și mai multă putere. Atunci el își îngustă ochii și ridică nările, adulmecând : — Te pomenești că e... Și apoi împreună : Praz cu măsline ! Melania bătu din palme și râseră amândoi. El nu știa ce înseamnă să iubești pe altcineva. O făcea să sufere și îi era rușine. Era o suferință mai mare pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ciorile. Deodată, Ologu, care era cel mai înalt dintre ei și vedea până departe, țopăi, lovind cu cârjele în pavaj. — Vine mașina Jandarmeriei ! strigă. Hai s-o ștergem de-aici ! — Jandarmii nu s-au luat niciodată de noi, spuse orbul, adulmecând aerul în căutarea primejdiei. Crezi că n-or fi având și ei podele de spălat ? — S-au oprit... observă Coltuc. Oricum, n-am putea să fugim, ar trebui să trecem pe lângă ei, în vale. Că de urcat, să scăpăm pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul până ajunse cu fruntea între sânii Marchizei, îl podidi plânsul de-a binelea, iar mângâierile femeii nu făcură decât să i-l întețească. După ce adulmecă aerul cu botul lui lung, Calu spuse, pe limba lui : — S-a oprit vântu’... N-o să plouă la noapte. Apoi către Pârnaie : Auzi, ia fă-te-ncoa’ ! Stai aicea, pe coaja asta. Care-i treaba cu voi, de unde veniți ? Pârnaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am face, ne va fi la fel de greu să-l auzim. Se uitară unii la alții. Ca să nu fie silit să vorbească el primul, Jenică alese o altă cale, așa că întinse mâna spre bucata de cârnat ce-i fusese păstrată. O adulmecă și aroma fu cât se poate de convingătoare. Deschise gura, dar tot atunci îi sună telefonul mobil. Își șterse degetele, apăsă tasta și vorbi. — Da, mămică, spuse, fără să ia în seamă zâmbetele celorlalți. Tocmai plecam, mămică... Nici vorbă, n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se coagulă în mogâldețe care începură să-i danseze în jur. Privi, indiferent, jocul de umbre. Începeau să prindă contur, trăsăturile li se alungeau, când se întorceau una spre alta, le putea vedea profilurile, fruntea teșită, bărbia ascuțită, nasul lacom, adulmecând, ca nevăstuicile. El e, înțelese Maca, ghemuindu-se lângă perete, el și ai lui. Multiplicat, urcând din podea și coborând din tavan. Simți dintr- odată că e închis într-o imensă gură, iar întunericul îl mestecă și îl înghite. Sări
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nefericită să fiu eu. În următoarele câteva zile, îngrijorarea lui crește. Devine melodramatic pînă la limita prostiei. — Fiecare zi ar putea fi ultima zi a Domniei Voastre, bălmăjește el într-o dimineață. Mă servește cu atenție, observându-mi fiecare mișcare. Adulmecă aerul precum un câine și noaptea refuză să închidă ochii. Când trag câte un pui de somn, el pleacă din Orașul Interzis și se întoarce să-mi raporteze că și-a petrecut timpul cu burlacii mai în vârstă din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Din întâmplare, prilejul unei aventuri se ivește foarte curând. Tânărul remarcă o doamnă care venise singură la Semmering, însoțindu-și copilul aflat în convalescență. "Era o femeie foarte îngrijită, a cărei înfățișare exprima o eleganță căutată", înaltă și trupeșă. Baronul adulmecă imediat în ea o pradă, simte că femeia respectivă i-ar fi putut ceda. Înțelege că în sufletul ei se duce o luptă aprigă și dureroasă între dorință și teamă, între setea de aventură și scrupulul moral. Se afla, observă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
flirturile acelea, de zbaterile acelea amoroase în cursul cărora sinistrul se întâlnea cu ridicolul. Într-o seară reușise, în urma unor asalturi eroice și cu inima bubuindu-i năvalnic, să "atingă câteva secunde ceea ce se numea "țâță goală"". Însă altă dată, "adulmecând triumful" și simțindu-se "gata să leșine de efort", n-a descoperit sub sutienul cu armătură pe care abia reușise să-l smulgă decât o "pereche de sâni falși, pe un piept ca de băiat, plat ca o paletă de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se simți îngrozitor de singur și avu senzația că este, cine știe de ce, alungat încă o dată din Calabria. Se oprea în poieni să doarmă, înfășurat în vechea și uzata sa manta. Mârțoaga, priponită cu hățurile de copac, își vedea de treabă adulmecând văzduhul și cercetând iarba care nu-i prea era pe plac. Se odihnea cât putea, își dezmorțea oasele când soarele era deja sus, pe cer, căuta un pârâu să bea oleacă de apă și să adape animalul. Din nou la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mod similar, Manet, în gravura sa Rendez-vous-ul pisicilor (figura 85), a separat prin coșul din centru pe pur tătorul întunecimii de acela al luminozității, dar neutralizând separarea prin coada pisicii albe, care mătură hornul, și capul pisicii negre, care o adulmecă pe cea dintâi. Ce modalitate mai bună s-ar fi putut găsi pentru a prezenta relația ambivalentă dintre suspiciune și atracție și, în ecoul ei simbolic, relația tot atât de ambivalentă dintre viciu și virtute? Figura 83 Fra Angelico, Buna Vestire, 1439
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu frigul." Pe poet îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului care caută prin umbra sfântă de ulcele sufletul celui bătut de dor, sufletul răzbunat. "Ca lutul, viitorului din blidul feței mele,/ întinde apă proaspătă la călători!" Fântâna, care apare simbolic de-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neajungând a se satisface decât pe ele înseși, se afundă fără perspectivă într-un univers osteologic, astfel: "un os curge frumos peste Siret", osul lui Ion curge la vale, apa este de vertebre argintii, poetul însuși este pește în Siret, adulmecând ciolanul lui Ion. Strofa devine gratuită, și cele nouă poeme, deși se vor moderne în construcție și în expresie, nu reușesc să se impună: "Am vrut să nu mai fim/ Iată-ne. Suntem/ și am găsit pentru suntem/ cele șase
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gospodărești; apoi a apărut îndoiala: „Iar ne dau ăștia piure cu vițel la tavă și salată bulgărească... o fi bine, o fi rău?“; intuiția mea gospodărească, ieșită pe nesimțite din starea de letargie și cuprinsă de o neliniște creatoare, a adulmecat dincolo de cortina de fier a meniurilor fixe și a deslușit terra incognita pe care s-ar putea afla comori minunate. După o perioadă de zbucium intens am hotărât: gata, de acum preiau frâiele domeniului culinar! Intru în bucătăria mea și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
chinul de a curăța vietățile minuscule exact după indicațiile manualului Piscicultura pentru toți, Anexa II - „Preparate din pește“, ori de a găti ciorba după o carte de bucate foarte veche... Cel mai rău a fost când a ajuns acasă. A adulmecat nedumerit aroma din bucătărie și nici măcar nu m-a sărutat: s-a dus glonț la aragaz, a ridicat capacul și a plimbat polonicul prin oală... Cearta a fost cumplită: nu m-a crezut pe cuvânt când i-am zis că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
îngrețoșată: erau miasme brute, care te duceau cu gândul la dinozauri, Cretacic, Homo pitecantropus... Am făcut legătura între toate aceste lucruri abia când l-am prins lângă mașina de spălat, la coșul de rufe. Își mirosea hainele de sâmbătă seara, adulmeca cu nesaț duhoarea furată de la oamenii grotei... Eu comandam pentru acasă cele mai fine specialități, ajunsesem să primesc mâncare par avion de la firme pariziene de catering, doar-doar va fi mulțumit, iar el tot la mâncare de cazan tânjea. Cine să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
orgolioaselor Scrieri alese (Editura Pan, Iași, 1992), tahigrafiile de început, semnate cu cernelurile nevrozelor postmoderne de Ovidiu Nimigean, ne par rupte dintr-o uriașă suferință declanșată de pierderea încrederii în literatură: "ajuns la marginile literaturii urlu ca un câine/ ce adulmecă moartea". Și încă: "moartea mea este sfiala/ cu care spun nu/ este o policioară de cărți/ pe care le citesc și le scriu/ este mai nimic/ este mai nimic/ este mai nimic// este cea mai mică stea de pe cer". Fantasmele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acestuia într-un univers maculat chiar atunci când e lipsit de prezența umanului: "în cetatea de cuarț/ toamna a răstignit/ răsăritul/ până i s-au nisipit falangele/ izvorâtor cearcăn de lumină/ îmbrățișează somnul canarului/ nerostită poveste a nestatorniciei,/ tăvălugul fluxului/ îți adulmecă sarea/ înrourată pe trup". Când actantul uman își face simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca pentru prima oară, mă opream în fața lui cu plăcere. Ehei, mi-a spus gazda mea citind în ochii mei una dintre acele dorințe scînteietoare, exprimate totdeauna cu atîta naivitate la vîrsta mea simți de departe o femeie frumoasă, așa cum adulmecă ogarul vînatul. Nu mi-a plăcut acest ultim cuvînt, dar am întrebat care era numele castelului și cel al proprietarului. E Clochegourde, mi-a răspuns el, o casă frumoasă care îi aparține contelui de Mortsauf, reprezentantul unei familii istorice din
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mulțimi larvare în stațiile autobuzelor, frigul, foamea, „porția/ gramajul dresajului”, întunericul, frica, pânda „gardienilor”, „servitutea continuă a uralelor și aplauzelor”, „eczema abdicărilor fără număr”, căderea în subdemnitate, ca a popicelor mecanice, ca a saltimbancilor ratați, duplicitatea, lipsa solidarității, așteptarea colectivă adulmecând „o furtună, un trăsnet”, protestatarul solitar care se autoincendiază pe o pârtie, „aparteul” sugrumat al poemului însuși. Într-o antologie a expresiilor revoltei care au putut fi tipărite sub dictatură, destule texte semnate de V. și trecute fatal sub tăcere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
și a schimbărilor (evenimentelor). Animalul acționează ca și cum ar cunoaște cauzalitatea. De exemplu, atunci cînd iese din vizuina sa, el este sigur că va regăsi aceeași pădure neschimbată cu toate detaliile ei cunoscute, iar atunci cînd constată o schimbare, atunci cînd adulmecă, de pildă, un anumit miros, devine temător sau agresiv, caută inconștient cauza acestei schimbări. În ceea ce privește căutarea cauzelor, omul primitiv se deosebește de animal prin faptul că el nu mai trăiește din excitație în excitație; el își dă seama că fiecare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de plajă neamenajată, ignorând panourile de pe malul mării care interziceau înotul și avertizau asupra pericolului de înec și, din cauza curenților și a terenului accidentat, doi dintre ei își pierd viața. O tragedie pentru familii, mană cerească pentru uliii mass-media, care adulmecă imediat drama aducătoare de audiență, încurcături și remușcări pentru organizatori. Spre cinstea ei, directoarea școlii din Ciortești, organizatoarea deplasării, își prezintă demisia, salvându-i elegant, de la coresponsabilitate, pe șefii ei de la Învățământ și de la Ministerul Tineretului. Țap ispășitor pentru jurnaliștii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
A chiștoace stinse. Era ciudat, fiindcă ferestrele erau deschise, iar Faulques golise, Înainte de plecare, borcanul de muștar pe care vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și s-a Încruntat. Chiștoace recente. Alarma i s-a intensificat În creier. S-a mișcat cu grijă, molcom, de parcă Markovic ar fi putut să se ascundă acolo. N-avea sens, s-a gândit, urcând alertat pe scara În spirală
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea rădică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi." (Ion Creangă, Ursul păcălit de vulpe) (b) "...în mijlocul odăii se oprește, adulmecă lacom mirosul de cașcaval, apoi, zărind motanul, se repede și latră cu înverșunare" (Emil Gârleanu, Când stăpânul nu-i acasă) Formulați două enunțuri în care prepoziția înaintea să preceadă un numeral colectiv cu funcția sintactică de complement circumstanțial de loc
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
e o relatare fierbinte a evenimentelor cunoscute, ci o proiecție înapoi în timp, un timp vag mitologic, precum cel cîntat de "griots" acești trubaduri africani la curțile regilor -, o retrospecție care încearcă să urce spre rădăcinile unui conflict violent, să adulmece începutul unei sfîșieri aparent de neînțeles. Acțiunea romanului Notre-Dame du Nil se situează pe la începutul anilor 1970, în atmosfera catifelată dintr-o mânăstire pentru tinere de familie bună, situată într-un cadru feeric, pe o creastă muntoasă ce separă bazinele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]