1,473 matches
-
și pulpa mea de smoală, șoldul cald caval și umerii lăute, m-aș da ție toată goală, fericită în rușinea coapselor durute. * Duce-te-oi în casa maicii mele, pat de mușchi ți-oi face, chiparoși și ierbi, te-oi adulmeca în sfiiciune și smerenii grele cum adulmeci sperioșii cerbi. ARON COTRUȘ Aron Cotruș e din familia poeților barocului giganticului, ai mesianismului apocaliptic (linia Walt Whitman, Verhaeren, Blok, Bjelyj, Esenin), dealtfel printr-un impuls organic: Daruri ce-n veci nu adorm
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
caval și umerii lăute, m-aș da ție toată goală, fericită în rușinea coapselor durute. * Duce-te-oi în casa maicii mele, pat de mușchi ți-oi face, chiparoși și ierbi, te-oi adulmeca în sfiiciune și smerenii grele cum adulmeci sperioșii cerbi. ARON COTRUȘ Aron Cotruș e din familia poeților barocului giganticului, ai mesianismului apocaliptic (linia Walt Whitman, Verhaeren, Blok, Bjelyj, Esenin), dealtfel printr-un impuls organic: Daruri ce-n veci nu adorm mă-ncing, nu mă lasă să dorm
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
formele pline, rotunde" n-avea cum să atingă și sufletul complicat al bărbatului. Rosina "nu era frumoasă" și, ca atare, nu putea deveni o "icoană", ca o anume "madam Trandafirescu", de pildă ("văduvă brună, frumușică, cu nas subțire și ascuțit, adulmecând idealul"), care îi apare lui Bizu sub chipul unei făpturi de vis, plăsmuite în mare măsură de imaginația sa febrilă și anticipând întâlniri mai durabile, mai esențiale. Întâlnirile cu adevărat importante se și produc, de altfel, curând. De la bun început
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vînători ca o zonă deosebit de prielnică expedițiilor - pe măsură ce se apropie de Capul Iavei, străjile din vîrful catargelor noastre erau chemate să fie cu ochii în patru. Dar, deși falezele verzi, străjuite de palmieri, se zăreau la tribord, iar nările noastre adulmecau cu plăcere mirosul proaspăt al scorțișoarei, nu era semnalat nici măcar un singur jet. Aproape renunțînd la ideea de a întîlni vreun vînat pe acele meleaguri, corabia ajunsese în strîmtoare, cînd de sus se auzi deodată cunoscutul strigăt și, nu peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scena de vînătoare evocată mai înainte, în vreme ce lunecam încet pe o mare parcă adormită în plină amiază și învăluită în aburi, multe nasuri de pe puntea vasului Pequod se dovediră mai vigilente decît cele trei perechi de ochi“ din vîrfurile catargelor. Adulmecaseră, pasămite, o mireasmă stranie și nu prea plăcută. Ă Pun rămășag că, undeva pe aproape, se află niscaiva cașaloți dintre ăi pe care i-am gîdilat deunăzi cu drugii, spuse Stubb. Eram sigur c-au să-și arate coada pînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
corabia luneca lin, cu pînzele leneșe - îmi scăldam mîinile în materia moale și unsuroasă a acestor globule gingașe, mătăsoase, coagulate abia de-o oră; ele mi se spărgeau între degete, deșertîndu-și întreaga sevă, întocmai cum strugurii copți își lasă mustul; adulmecînd acea aromă neprihănită, ce-mi amintea de parfumul violetelor primăvara, vă mărturisesc că mă simțeam ca într-o pajiște înmiresmată; uitasem cu totul de înfricoșătorul nostru jurămînt - inefabilul spermanțet îmi spălase mîinile și inima de acest jurămînt. Aproape că-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
simți nevoia să-ți pleci capul ca în fața fermecătorului zeu Pan. Dar în creierul lui Ahab nu prea încolțeau asemenea gânduri despre Pan, în clipa cînd, stînd ca o statuie de fier în obișnuitul său loc de lîngă arborele artimon, adulmeca distrat dulcea mireasmă de mosc a insulelor Bashee îîn ale căror încîntătoare păduri se plimbau de bună seamă perechi de îndrăgostiți), iar cu cealaltă nară adulmeca, foarte conștient, aerul sărat al mărilor proaspăt găsite, al acestor mări în care înota
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stînd ca o statuie de fier în obișnuitul său loc de lîngă arborele artimon, adulmeca distrat dulcea mireasmă de mosc a insulelor Bashee îîn ale căror încîntătoare păduri se plimbau de bună seamă perechi de îndrăgostiți), iar cu cealaltă nară adulmeca, foarte conștient, aerul sărat al mărilor proaspăt găsite, al acestor mări în care înota desigur, chiar în clipa asta, mult-urîta Balenă Albă. Ajuns în sfîrșit în aceste mări fatidice și îndreptîndu-se către zona de vânătoare din preajma Japoniei, bătrînul se simțea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
PRIMA ZI în timpul cartului de la miezul nopții aceleia, bătrînul ieși din spiraiul pe care se rezema și merse la gaura lui de pivot, așa cum obișnuia să facă din cînd în cînd; deodată însă își înălță fața cu o tresărire sălbatică, adulmecînd aerul mării întocmai ca un cîine de bord, cînd simte pe-aproape țărmul vreunei insule barbare. Și își spuse numaidecît că trebuie să fie balene în preajmă. în curînd, mirosul acela specific, pe care-l emană, uneori de la mare distanță
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în exformații. Filmele mele de până acum se rostuiesc în ANA. În aceasta naratiune pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel... În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație...Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar spovedania ca identitate... Biserica este o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acum se rostuiesc în ANA. În acest perimetru fascinant și trist pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel cum spuneam cândva. În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație... Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar sufletul ca identitate... Ana singură spune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
marea peluză de sub ziduri, cerul e din nou el însuși, cel din veacul trecut, statuia lui Carol I, prințul întemeietor, e scoasă din beciuri cu lilieci și așezată pe soclul ei, în soare (pentru vecie?), cine e ăsta?, ei mișună, adulmecă, întreabă, calcă, cine mai e și ăsta? hooo! nu! aici, nu! fii civilizat, domnule! trăiască regele! ce te-a apucat? încă nu! întreabă, mișună, ce-a fost aici? întîi Ferdinand? nu, întîi Carol! aha! ce vrei, ignoranță, a trecut jumătate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
brună. Părelnic, pentru că mărturia fostului student Mihai Șora explică enigma acestei priviri: magistrul era ceacîr, unul din ochi era albastru, celălalt verzui. 18 decembrie E înduioșător cît talent avem în a ne dezavua, cîtă vocație (nou descoperită) în a ne adulmeca vintrele și a exulta în descrierea minuțioasă a zemurilor fetide. Nu știu alții cum sînt bulgarii, albanezii, rușii, sîrbii, care, probabil, nu stau nici ei strălucit în privința asta dar cu noi se petrece ceva cu totul aparte: suferim conștient?, inconștient
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cățelușa albă a donei Goya, de cîinii savanți ai lui Tiepolo, de năstrușnicul cîine al lui Giacomo Balla... Sîntem puternici și am uitat de cîini. Am crezut că dacă ne descotorosim de cîini, dacă nu-i mai lăsăm să ne adulmece mîinile și picioarele, devenim dintr-o dată curajoși și puternici. Din ce în ce mai rar, deschidem cărți vechi și ascultăm cornul de vînătoare și zărim în fugă imagini superbe, în care se gudură cîinii. Noi am uitat de cîini. 2004. Nu, n-am uitat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și, dacă venea la școală, o făcea ca să n-o necăjească pe mama lui. Întotdeauna în întârziere, fără să ia în seamă ocheadele disprețuitoare ale viitorilor adulți, traversa clasa și se strecura în banca lui, chiar în fund. Elevii îl adulmecau cu ostentație când trecea pe lângă ei, profesoara suspina dând ochii peste cap. Mirosul de zăpadă și de pământ reavăn umplea încet clasa. Statutul nostru de paria în societatea clasei a sfârșit prin ne uni. Fără să devenim chiar prieteni, ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Neptun, minunăție de corali pastelați, peștișori exotici, pești săritori, albatroși ce plutesc elegant În aer Împrejurul vasului, uneori cârduri de delfini jucăuși ce fac acrobații ingenioase deasupra apelor Înspumate, capul unui rechin ce-și cască fălcile Înspăimântătoare În căutarea prăzii... Adulmec vântul fără a simți nici un iz de pământ, cercetez oceanul, dar este Întunecat și mânios, nici un firicel de algă, nici o pată de culoare, nu indică apropierea unui țărm nisipos...Valurile sunt Înalte, vântul puternic, culoarea oceanului gri-verde Întunecat de nu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
le Înțelege și, mai ales, de a retrăi acele clipe de revelație cu pasiune și nobil simțământ. Modul ei de a se exterioriza devine exemplu și pentru alții, căci Îi Învață să călătorească cu rost și Înțelepciune, să știe să adulmece farmecul vieții. În această revelație a bucuriei intelectuale de a descoperi o lume mirifică a departelui, distinsa scriitoare a Înțeles că Mama India e o zeitate cosmopolită și rafinată deopotrivă cu lumini și umbre, dar mereu captivantă și atractivă, plină
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ai viitor în față, nu mai ai decât "un trecut glorios în urmă". E o mare curiozitate să vedem ce anume va găsi Pinter de cuviință să spună la Stockholm, dar un lucru e sigur: teoreticienii literari ar trebui să adulmece dâra noii literaturi. Oricât am încerca să glosăm pe tema Postmodernitatea a murit, trăiască postmodernintatea, istoria nu ne va ierta dacă nu recunoaștem, în al doisprezecela ceas, sămânța noii generații încă nebotezate. * * * Harold Pinter s-a născut la 10 octombrie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dovedește acest pasaj din Scrisoare către actorii atelierului volant (Lettre aux acteurs de l'atelier volant, 1989). "Trebuie actori de intensitate, nu actori de intenție. Să fie pus trupul la treabă. Și mai întâi, din punct de vedere materialist, să adulmeci, să mesteci, să respiri textul. Plecând de la litere, împiedicându-te de consoane, răsuflând la vocale, mestecând, marșând foarte tare la asta, găsești cum respiră acest lucru și cât este de ritmat. Se pare chiar că îți găsești ritmul și respirația
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
e greu de explicat în cuvinte omenești. Credința Legionară se cucerește pas cu pas, treaptă cu treaptă, căderi și înălțări, mormânt lângă mormânt. Legionarul chinuit de toate frământările și greutățile omenești, lovit de toate mișeliile dușmanului, în anevoiosul său drum adulmecă înălțimile și azurul cerului și urcă către Dumnezeu, Golgota dată lui. Mișcarea Legionară e armonie de suflete. Tot legionarul se împlinește numai în cadrul acestei armonii. El merge pe linia onoarei, a trăirii aspre și severe. El este omul măsurii, bunului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Voluptatea frenetică potolită temporal, permite trupului splendid al femeii o atitudine de intimitate nesupravegheată. Faunul aplecat peste bustul de o carnație impecabilă, așa cum numai nimfele o au, caută parcă să liniștească prin sunetul dublului său flaut vibrația sensuală a nervilor, adulmecând apropiatul nou delir" 213. Istoricii consideră că sursa de inspirație ar constitui-o pictorii flamanzi ai secolului XVII-lea, în special Iordaens. Avem, într-adevăr, un tablou al senzualității, pictat după toate convențiile academice. La picioarele Bacantei se mai află
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
singurătate când cad de pe mine cuvintele când mă simt fericită un val mă absoarbe dintre muritorii de rând mă învață a apune Tăcerea semnului Prea multă rostire vorbe sălbatice culori la care nu ajung nici văzul nici timpanele șubrede ochii adulmecă alte înțelesuri vocale pun o peliculă peste lucruri și taine adulmecă miezul ființei dar nu îl ating o, nu îl ating niciodată luminos ca zăpada doar semnul tăcerii Dincolo Ce sunt acești nori păguboși ce-mi leagănă gândul până departe
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
val mă absoarbe dintre muritorii de rând mă învață a apune Tăcerea semnului Prea multă rostire vorbe sălbatice culori la care nu ajung nici văzul nici timpanele șubrede ochii adulmecă alte înțelesuri vocale pun o peliculă peste lucruri și taine adulmecă miezul ființei dar nu îl ating o, nu îl ating niciodată luminos ca zăpada doar semnul tăcerii Dincolo Ce sunt acești nori păguboși ce-mi leagănă gândul până departe încât pot vedea marginea marginei adâncul de acolo de sus lăcrimos
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]