19 matches
-
modul cel mai distins albastru regal din zile cubane plutind în rostul unui artificiu de calcul în închipuirea mea plină de nuduri am toate motivele să te iubesc lunea... Citește mai mult Îmi place pielea ta crudă,zăpada cruciadeloro preerie adulmecată de păsăriexpirate în vreme de război,citesc despre golul din umbreca despre insomniile talefurișate prin galaxii de uitaremă decupezi în lungi miresme de varăși mă mîntui cu totulca pe-o meduză leneșă cu gleznele udede dragoste cu tine într-o
LUMINIŢA CRISTINA PETCU by http://confluente.ro/articole/lumini%C5%A3a_cristina_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
murmurată șoapta dulce! De deasupra mării, culege-mi valul știi că el este tezaurul de semne al unei geometrii secrete ce poate să însemne nașterea/renașterea zbaterea, modelarea remodelarea... Apoi, mai caută prin păduri câteva suspine tremurate de fiorli vântului adulmecate iar în câmpii... din câmpii adună-mi așteptările lungi cu zvon de luceferi și risipă de lună plină pe lunci toate stropite cu un dor neînțeles de înfricoșată/neînfricoșată eliberare, libertate. Când bate vântul și te-mpresoară Dă-i fuga
ANOTIMPUL IUBIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 by http://confluente.ro/Anotimpul_iubirii_elena_armenescu_1339310855.html [Corola-blog/BlogPost/362018_a_363347]
-
Colosseum-ul celui mai legitim detaliu de apă nu există decît răspunsuri adecvate, oportune, răspunsurile juste din sfîntă Gertrude solitudinea devine sensibilă că durerea într-un spital de la capătul tuturor raționamentelor în care nimic nu egalează Azay-le-Rideau, poate doar zăpadă cruciadelor adulmecata de păsări în vreme de război. În închipuirea mea plină de soare am toate motivele să te iubesc lunea. Referință Bibliografica: Intaglio syndrome / Luminița Cristina Petcu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 351, Anul I, 17 decembrie 2011. Drepturi de
INTAGLIO SYNDROME de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Intaglio_syndrome.html [Corola-blog/BlogPost/351015_a_352344]
-
Miercurea Ciuc, la Urechești, variabilă în lumina de zi mărfarul cu ștersăturile șoselei prin el, schelărie de pod La Răsturnica, haltă în pantă, personaj barbian, liturghie de pe centura simțurilor feroviare, cele văzute, cele auzite rit de frîne, fîșîit de vînt, cele adulmecate rășina cale de munte, uscăciunea de buruiană linie de cîmp, gust îndepărtat, în contratimp la CFR instinctul distructiv care l-a izolat pe om ca făptură a lui, Căiuți să gust ceva, cenușa altui spațiu, mai suprimat ca viața în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
simplu, așa cum am aruncat casetele? Să-i rup foile, una câte una? Să-i dau foc și să-l văd mistuindu-se în fața mea? Mă uit la el nehotărâtă. Zace acolo tăcut și pânditor. Deschid fereastra larg și mă las adulmecată de aerul rece, care parcă așteaptă ceva de la mine. Știu ce așteaptă. Răsuflu adânc, din rărunchi. La ce mi-a folosit nelipsita mea emoție interioară, de care eram atât de mândră și atât de convinsă că poate schimba lumea - dacă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în liniște noaptea întreagă cantitatea de hrană adunată peste zi, Piazza Campidoglio, Via del Corso, aglomerată în acest început de aprilie, femeile parcă plutesc în hainele ușoare de primăvară, pantofii, ciorapii de mătase, părul străbătut de vântul blând, parfumul lor adulmecat de nările mele flămânde, vitrinele spălate de două ori pe zi, zumzetul inconfundabil al Romei, Piazza Navona, Fântâna Fluviilor, ceasul din piață, porumbeii, copiii alergând, terasa plină, abia de mai găsesc un singur loc la o masă, aș bea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Distih). Extazul nu e angelic, ci lasciv: "Erai atît de frumoasă! / Frîngeam pentru tine flori largi / Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi" (Caligrafiile acelorași cuvinte). Îngereasca simbologie trimite cu ușurință la o simbologie sexuală, ultima pofticios adulmecată prin intermediul celei dintîi: "Îngerii nu ne înțeleg pe deplin. Pe tine te confundă c-un crin // Cărnos cu petale pletoase / Fluturate în spatele pacinicei case. // Ei cred că fîntînile-s parte din noi. / Se-așează în ciuturi și, doi cîte doi, // Vor
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
mai e creator, ci mijlocitor. Un colportor docil, care, asemeni unui releu în care se strîng semnificațiile transcendente, întocmește stihuri în fața cărora gustul estetic e orb. Din acest motiv, poezia din Noduri și semne nu poate fi gustată, ci doar adulmecată. Intuind acuza de a-și fi proiectat obsesiile iconice asupra operei lui Nichita, Sorin Dumitrescu iese în întîmpinarea criticilor precizînd că însuși poetul, alegînd drept moto un pasaj din Exodul 32, și-a pus volumul sub spectrul cuvîntului divin. E
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
pe care a născocit-o instrumentează, ca-ntrun veritabil „proces”, trecerea. În viațaspre- moarte, „totul e să mergi în tine până dai de gol”. În forfota alterilor stârniți la vorbă, golul abia de se întrezărește. 3. Instalarea în trecere sau moartea adulmecată. „Disciplina finitudinii” ( G. Liiceanu) se impune de la sine prin înaintarea în vârstă. Legată de senectute, de crepuscular, această literatură a morții e o experimentare nu neapărat mentală a morții, cât una sentimentală. Un efort melancolic-elegiac al realizării iminenței sale. Acutele
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
s-a ocupat de acestea, astfel că tema morții și apetența pentru ea tind să se răspândească fractalic. Autoarea identifică cinci mari categorii ale reprezentării morții în literatură: moartea cugetată (meditativ filosofică), moartea degustată (privilegiul de a fi disperat), moartea adulmecată (instalarea în trecere), moartea parafină (sfidarea de la distanță) și moartea celuilalt (în proximitate). Felul în care sunt examinate componentele thanatice ale operelor literare este unul pe cât de atent, pe atât de alert, aflat parcă într-o urgență a mărturisirii. Cărțile
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru, în hârțoagele Arhivarului, păstrat ca plantele presate în ierbar, putea fi mirosit, adulmecat. După care cei care se învîrteau pe-acolo se duceau pe țărm, se uitau la stânci și la mare, înțelegînd probabil că n-aveau să mai regăsească niciodată trecutul întreg, cum nu mai puteau să fie o dată tineri. Pe de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un vis mai viu decît trezia, un vis pe care-l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care-ți razi barba, căci imediat țîșnește sîngele, căci tot ce faci e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un vis mai viu decât trezia, un vis pe care‑l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care‑ți razi barba, căci imediat țâșnește sângele, căci tot ce faci e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a lucrurilor. După o perioadă de stoică reverie, simți cum se redeșteaptă în sine, luând din nou în stăpânire multe din secundele ce-i aparținuseră altădată, amintindu-și cu surprindere și încântare până și de mirosul pur al zăpezii proaspete, adulmecate cândva în copilărie. Într-o noapte, visă cum se apropie de propria-i palmă, ca de o scară de palat regal, cum intră, îndemnat de sunete dulci de harfe și de timpane, prin labirintul liniilor ei întortocheate, cu râvna iscoditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru, în hârțoagele Arhivarului, păstrat ca plantele presate în ierbar, putea fi mirosit, adulmecat. După care cei care se învârteau pe-acolo se duceau pe țărm, se uitau la stânci și la mare, înțelegând probabil că n-aveau să mai regăsească niciodată trecutul întreg, cum nu mai puteau să fie o dată tineri. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curbura alcătuită de picioarele din spate și din când În când un oftat adânc Îi destinde coastele. Este atât de bătrân și somnul lui este atât de bine capitonat cu vise (visează niște papuci buni de ronțăit și ultimele mirosuri adulmecate), Încât nici nu tresare când de afară se aud vag zurgălăii. Apoi o ușă pneumatică geme și se trântește În vestibul. Ea a sosit În cele din urmă; și eu care sperasem atât că nu mai vine! 3 Un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Nici măcar nu-mi mai aminteam de jurămintele mele cu Ghidale, din anii prieteniei noastre. Uitasem cum mă podidea plânsul când intram în frizeria domnului Albrechtino? Uitasem de timbrul acela cu marele fluture tot străbătând văzduhuri spre înălțimi doar de el adulmecate? Nu cred. Nu uitasem nimic. Dar nici nu știu de ce vorbeam aiurea. Nu aveam nici un temei. Nimic rezonabil nu mă îndreptățea la astfel de extremisme. Decât să impresionez cercul meu din acele zile de cafenea și, târziu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca sub stăpânirea unui regizor capricios care strigă CUT ! când și cum îi vine : primul duș după venirea din maternitate e întrerupt la jumătate pentru că Eric începe să plângă. O prăjitură abia începută și lăsată. Sarmale aduse de mama, numai adulmecate. Propoziții începute și neterminate nicicând. Frânturi de gânduri aruncate cât colo, cu graba cu care împingi scaunul în spate ca să te ridici și să alergi la el că plânge. Noaptea, frântă și ea, brutal. Trezitul din 3 în 3 ore
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
taxi pe dinăuntru, umblam acum toată ziua bună ziua Într-o mașină cu șofer și că, deși Înainte nu cunoscusem niciodată pe cineva cât de cât faimos, stătusem o seară Întreagă În compania unor celebrități de la Hollywood, iar mâna mea fusese adulmecată - da, ăsta era cuvântul potrivit, mi-o adulmecase - de către cel mai râvnit burlac din New York City. Nu, nimic din toate astea nu contează, Îmi repetam eu Întruna. Toate astea fac parte dintr-o altă lume, o lume din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]