11 matches
-
și primul roman al ciclului. Ciclul romanesc al Hallipilor este o frescă socială privită din perspectiva unei familii, cu ramificațiile ei. El se situează în descendența ciclului "Les Rougon-Macquart" (1871-1893) al lui Émile Zola, care prezenta decăderea clasei boierești prin „adulterarea sângelui”, și care-și găsise ecou în literatura română în ciclul Comăneștenilor al lui Duiliu Zamfirescu. După o evoluție greoaie și îndelungată, romanul românesc a început să se dezvolte într-un ritm grăbit în perioada de după Primul Război Mondial, străduindu
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
clase sociale cu o cultură inferioară, dar mai lacomă și mai brutală. Autorul realizează o analiză fină a claselor sociale de la sfârșitul secolului al XIX-lea în stilul lui Émile Zola din ciclul "Les Rougon-Macquart", prezentând decăderea clasei boierești prin „adulterarea sângelui”. De asemenea, romanul surprinde atmosfera mondenă, conversațiile între îndrăgostiți, contradicțiile sufletești și o euforie lirică produsă de traiul în mijlocul naturii. Exprimându-și admirația față de autor, criticul Garabet Ibrăileanu scria că "Viața la țară" este „opera luminoasă, simpatică și încântătoare
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
ortografie care vine din partea unui spaniol, Uxbal (Javier Bardem), întrebat de fiica sa Ana (Hanaa Bouchaib) asupra corectitudinii transcrierii. Ce anume este „frumos” în filmul lui Alejandro González Iñárritu? Răspunsul la această întrebare ar reflecta mai degrabă jocul cu o adulterare facilă a frumosului recuperabilă din spațiul melodramei sub specia kitsch-ului. Dar nu numai atât. Acest frumos are o tangentă cu macabrul acumulat în straturi de diferite densități în ultimul film al lui Iñárritu. Intriga o constituie diagnosticul pus lui
Frumos-îngrozitorul Iñárritu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5547_a_6872]
-
care preconizează o revoluție politică sau socială există două trecuturi: unul relativ apropiat, „istoric” - timpul lui „ancien régime”. Filozoful revoluționar cere oamenilor să respingă și să recuze acest trecut ca fiind un timp malefic, al degradării politice, al coruperii și adulterării civilizației și chiar al alienării fundamentale a naturii umane. Cel de-al doilea trecut - contrapus primului - este cel îndepărtat, foarte-vechi, originar, benefic, situat dacă nu la începutul istoriei pur și simplu, măcar înaintea timpului degradării. (De fapt, putem, în unele
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca o construcție himerică și utopică, iar încercarea revoluționarilor de a-l restaura apare drept un experiment filozofico-politic hazardat, când nu chiar „satanic”, cum credea Joseph de Maistre în ceea ce privește Revoluția Franceză. Invers, filozoful revoluționar susține că trecutul apropiat a presupus adulterări, denaturări ale naturii originare, ale istoriei etc. în timp ce, iarăși invers, oponentul său ideologic „reacționar” crede a regăsi în trecutul apropiat o normalitate relativă pe care tocmai revoluția și filozofii revoluționari ar fi trădat-o în favoarea unei construcții artificiale, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unui climat fericit" (L. Ulici), "senzorialitatea este evidentă, ca și limbajul subtil, rafinat" (N. Manolescu). Din toate acestea n-a mai rămas decât prozaismul semnalat totuși de directorul R.L., ridicat la puterea polemicii, a smulgerii măștilor și reglării de conturi. Adulterarea tablei de valori umane și morale este cu atât mai scandaloasă în provincia "roșie", unde proliferează "tot mai cărunți plutonieri ai întâmplării, în uniforme de generali". Într-un Dialog, aide-mémoire pentru cititor, între IOANA și al său alterego ION, poeta
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
Angelo Mitchievici Numele Sergio Leone aduce imediat în discuție genul pe care l-a lansat, westernul spaghetti, adulterare parodică, de ironie și kitsch, destul de corozivă pentru ceea ce a fost mitul pionierului, a cowboyului rătăcitor pînă la el, dar și trilogia americană care cuprinde A Fistful of Dollars (1964), For a Few Dollars More (1965) și The Good, The
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
de miez și noimă. Sigur, există și gratuități digresive, exagerări fără acoperire, căderi în scheciuri ieftine și frivolitate. Autorul reușește mai ales acolo unde este rău, vitriolant, unde se dă-n vileag impostura, răutatea vindicativă, flagrantul între esență și aparență, adulterarea normelor etice și înlocuirea acestora cu voluptatea de a denigra și de a relativiza prin suspiciune generalizată. Toate formele cunoscute ale satirei sunt prezente, de la comicul onomastic (Familia Gulye) până la portretul caricatural și eșantioane de limbaj politic fibrolemnos. Ironia devine
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
surprins aici ochiul unui estet era intenția de a executa grandiosul clasic în materiale atât de nepotrivite. Pereții, care, spre a corespunde intenției clasice a scării de lemn, ale cărei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterări donatelliene, ar fi trebuit sa fie de marmură sau cel puțin de ștuc, erau grosolan tencuiți și zugrăviți cu șablonul și cu mâna, imitând picturile pompeiene, și îndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi și roșii. Însă sistemul de perspective și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cinci referințe - continuă lista sămănătoriștilor moldoveni, Lovinescu reproșându-i însă lipsa de compoziție și prolixitatea evidentă 18. Critica lui Călinescu este și mai acidă, considerând că Dragoslav e "departe de a fi un scriitor", cu nuvele ce reprezintă, de fapt, "adulterări limbute de teme caragialiene"19. Gavril Rotică se încadrează în același curent tradiționalist, denumit "imitator" al lui Octavian Goga, ce a produs totuși "surpriza unei evoluții spre poezia subiectivă"20. George Voevidca apare la categoria autorilor de sonete și miniaturi
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
e curat zolist. Obiectul observat nu e individul ci familia și prin ea națiunea. Ca și în seria Les Rougon-Macquart, indivizii sunt aparențele unor agenți din afara spiritului, morbiditatea atavică, alcoolul, mizeria, în cazul nostru mai ales surparea unei clase prin adulterarea sângelui. Pozitivismul în roman duce în mod fatal la idealism. Când cunoști cauzele răului, poți să-l eviți, și a arăta omenirii buna cauză finală este a o determina spre bine în marginile științei. În Viața la țară ne este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]