186 matches
-
Am dedus totuși, din versurile � culese pe calculator), altfel gingaș articulate, că este vorba de o autoare � " Am fugit de soare/ ca de un coșmar eliberată"). Transcriindu-i aici strofa finală din Milenii, spre recunoaștere, � S-au adumbrit salcâmii de prea-plinul florii/ s-au adumbrit/ s-au aplecat miratele dumbrăvi de meri roșii/ s-au aplecat -/ nu s-au stins") ne-am amintit că le-am mai avut nu demult în fața ochilor, și că le-am acordat atunci
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
pe calculator), altfel gingaș articulate, că este vorba de o autoare � " Am fugit de soare/ ca de un coșmar eliberată"). Transcriindu-i aici strofa finală din Milenii, spre recunoaștere, � S-au adumbrit salcâmii de prea-plinul florii/ s-au adumbrit/ s-au aplecat miratele dumbrăvi de meri roșii/ s-au aplecat -/ nu s-au stins") ne-am amintit că le-am mai avut nu demult în fața ochilor, și că le-am acordat atunci un răspuns la post-restant. * Vedeți dumneavoastră cum
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
acest volum se înscrie în seria cărților de factură religioasă semnate de Adrian Georgescu: „Cartea care vi se deschide să o luați în inimi este închinată strălucirii de nemurire a Părintelui nostru harismatic, Cuviosul Sofronie de la Essex, a cărui înluminare adumbrește și pe scriitorul acestor pagini ce se succed urmând gingașele bătăi de clopot ale iubirii Maicii Domnului întru dragostea lui Iisus Hristos.” Scriitor prolific, Adrian Georgescu s-a născut la Pitești, în 4 decembrie 1952, debutează cu poezie în 1968
Prozatorul Adrian Georgescu va fi din nou în Caraş-Severin [Corola-blog/BlogPost/94309_a_95601]
-
demonstrații strînse, perfect logice (vezi argumentul tomist al existenței îngerilor). Nu de puține ori splendide formulări aforistice articulează cîte o idee: “Ești ceea ce știi să-ți adaugi”; “Boala demonică prin excelență este fascinația de sine”; “Intelectul omenesc e intelect angelic adumbrit de trup”; “Departele e materia primă a tuturor utopiilor, dar e și intuiția cea mai la îndemînă a transcendenței”;”Cultivi sublimul și abisalul și ratezi întîlnirea cu imediatul”. Nu de puține ori cititorul e îndemnat să surîdă, ca la această
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
nestemata barocă din extremul occident al europei persoana-filtru pentru lacrimile preschimbate'n mare persoana-filtru pentru sublimarea portugaliei în cuvânt persoana-pessoa disipată'n personaje conferind personalitate tragediilor și fericirilor altminteri anodine elanurilor și speranțelor altminteri tăcute ocultei glorii lusitane frumuseții lisboete adumbrind timp de o carte surparea din naștere către moarte Des, cântarea României. Literare port în mine istoria revistei românia literară împlinisem 17 ani când într'un interviu matinal la radio geo dumitrescu anunța apariția primului număr toamna 1968 avea fragranța
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
nu-i voi fi dedicat poeme. Îi cer, pe-această cale, scuze!) - Cu o roza "a vînturilor" la butoniera, poetul e un matroz cosmic (de pe Planetă Roz). Dvs. ce/cine sunteți? - În zilele când rozul este maț, matrozul, vrând-nevrând, se adumbrește, iar rozmarinul bate-n bleu-marine.... - (Ceva despre) genială "incoerenta"; cum prinde la publicul mediu pregătit? mai are timp să facă efortul de a pricepe? Ce zice cititorul modern: decât să mă forțez cu Foartă, mai bine o citesc pe Sandra
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
joc de-a mitologia care se regăsește pe un palier inferior, pentru a se pierde în criza ce pare fără capăt a inadaptării, reprezintă filonul indiscutabil cel mai bogat al producției în chestiune. De fapt, sub aspectul unui joc infantil, adumbrit de tristețe, actul mitologic este întors pe dos. Dacă, în plan grav, acesta indică originea fabuloasă a ființelor și lucrurilor, aci, în plan antifrastic, indică decăderea și pieirea lor. Avem a face cu un carnavalesc ce ia în derîdre nu
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
le fixează, se încheagă icoana clară a ființei așteptate. E, firește, numai un punct de plecare, dar, pentru individ, identic așa-zisului "fenomen originar", întrucît din minusculul lui sîmbure ca din inima sultanului eminescian, se poate revărsa copacul ce a adumbrit toate hotarele pămîntului. Lucrul, de altfel, nu e nou, și în procesul creației el constituie ceea ce numesc unii esteticieni elementul "mistic", pe care îl afirm însă și la critică, firește cu rezerva aceleiași experiențe personale și, din necesitatea proiectării de
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
uimiți abia de poți să-i prinzi Rătăcitor sub luna schimbătoare, Mă-ntreb, azi, ce hazard al soartei oare Făcut-a să mă sperii de oglinzi. Metalică oglindă, ori mascată Oglindă de mahon, înnegurată De-un roșu asfințit ce-a adumbrit |st chip, care privește și-i privit. Sînt nesfîrșite și elementare Și strașnic împlinesc cuvîntul vechi De a spori natura, în perechi Nesățioase, treze și fatale. Această lume vană și incertă O prelungesc în mreaja lor alertă, Și vezi spre
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Plămânii istoriei nu sunt scutiți de caverne. Multe din poamele vieții sunt amare. Drumul spre stele ne obligă, uneori, să trecem prin mai mulți nori. Numai tinzând către ceva dăm de necunoscut. Și pe drumul iubirii există multe alunecușuri. Ne adumbrim viața cu propriile noastre iluzii. Indulgenta se plătește scump. În știință, din pași mici se naște pasul mare. Tăciunii iubirii nu fac fum.
Taciunii iubirii nu fac fum, dar fac foc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19788_a_21113]
-
idei, din rima mea. EU Eu sunt Puterea!... Eu sunt Gândul!... Eu sunt poetul altei ere. Eu?... Sunt ideea remușcării În ale minții emisfere. Poate sunt toamnă ori amurgul Răsfrânt din florile de șoapte... Eu?... Sunt pocalul cu iubire, Stea adumbrind în miez de noapte. Eu sunt poetul remușcării, Eu sunt și Gândul și Puterea!... Uneori toamnă... Multă toamnă... Sunt melodramă, sunt Ideea! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) ( vol. " Rug de stele ") Referință Bibliografică: IRONIE... EU / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare
IRONIE... EU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377142_a_378471]
-
stau tot mereu să cadă, Chipuri umane prind a se-nnegri, Orașul are-n gri a lui arcadă... Octombrie-și cade ploaia... gri în stradă ! Aer îngreunat de-atâta gri. Topirea plumbului apasă greu pe noi, Privirea noastră-ncepe-a adumbri De-atâta gri de plumb, griul de ploi... Octombrie-și cade ploaia... rece sloi . În zare, vârf de munte e în gri . Coroană de oțel duce pe a sa frunte. Roca mângâie brazii-ncepând a aburi, Dantela Geei fiind zeilor punte
OCTOMBRIE-ŞI CADE PLOAIA... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382305_a_383634]
-
așa-zișii "demolatori" Gh. Grigurcu și Alexandru George. Un alt articol substanțial din volumul despre care scriu este acela consacrat lui Gabriel Dimisianu, ca memorialist, pe care-l surprinde foarte bine în această postură: spirit echilibrat, ca și criticul, acum adumbrit de o discretă melancolie. Evocarea anilor de boemă literară din strada Naipu, 20, din mahalaua Rahovei, a copilăriei petrecute la Brăila, pasiunea lecturii, apoi, portretele unor colegi scriitori, ca și al unora din vechile generații, se bucură de pagini pline
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
Memoriilor de cea de-a doua aduce o altă viziune și un alt ritm. Simțul pentru detalii subtile scade, semn că memoria scriitorului și-a pierdut prospețimea, în schimb crește receptivitatea față de răul îndurat de la alții. Un iz de răfuială adumbrește capitolele din a doua parte, Anania căzînd în greșeala adversarilor săi: le consemnează cusururile și le enumeră viciile. Aerul de distincție se stinge și în locul ei apare încrîncenarea cu rol defensiv. Dar, dincolo de această scădere, Memoriile au, în zgomotul lor
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
se întîmplă de obicei în cazul celor care își ascund sfiiciunea în spatele unei măști de intransigență crispată, i-a dăruit o bună-dispoziție netulburată. Șora e mereu senin și cu fruntea descrețită, și nu-mi amintesc să-l fi simțit vreodată adumbrit de vreo supărare. Și chiar dacă nu are firea bătăioasă a omului hotărît să-și impună mereu punctul de vedere, Șora nu are nimic din placiditatea lîncezitoare a nonagenarilor atinși de senilitate. E lucid și deplin luminat, cu o memorie pentru
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
fragmentez chipul, să o pângăresc pe nedrept, dacă totuși, n-aș spune prea mult. Doream ca Iozefina să-mi rămână în suflet așa, în plină glorie, cum o întâlnisem de atâtea ori în bibliotecă, pe parcursul dactilografierii piesei și, ori de câte ori mă adumbreau amintirile urâte, cum era ultima întâlnire - cea mai mare pată pe o armă de viteaz încercam să mi le scot repede din minte. Eram conștient în același timp, că nu mai puteam trăi așa, fără să mă destăinui cuiva în legătură cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lumea lor. Simțeai parcă nevoia să strigi: „E doar propagandă! Omul ăsta n-ar fi În stare să...“. Lui Rowe i se păru că Hilfe avea trăsături frumoase, mai frumoase decît ale soră-si, a cărei față angelică era adesea adumbrită de tristețe sau de milă. Privindu-l pe adormit, Începu să Înțeleagă farmecul și puterea de atracție a nihilismului, care nu respectă nici o lege și nu se sinchisește de nimic, nici măcar de iubire. Cu asemenea principii, viața devenea foarte simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și ele în felul lor, în anumite ceasuri cînd sufletul și-aduce aminte. Cuvinte de vis a căutat, vorbe ce fac drumuri de catifea, anume pentru pașii de fantomă. Tonuri crepusculare a împrăștiat, imagini îndoliate a găsit, sclipirile le-a adumbrit și voi ați venit cu drag să-i țineți tovărășie". În proza din Fantome, pornirea paseistă a lui Anghel se accentuează și duce la disperare; proustianismul instinctiv al tînărului format la Paris s-a fortificat odată cu trecerea anilor și a
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
cei treji, spune poetul, deoarece cei treji „nu trăiesc în ei înșiși” și nici „nu-și locuiesc tot trupul deodată.” Între unii și alții se cască o prăpastie a somnului. „Ei trăiau în vis/ și chiar și arborii/ ca să-i adumbrească trebuiau/ mai întîi să adoarmă...”. O atmosferă similară, dar mult mai angoasantă, întîlnim și în altă poezie, Somnul cu ferăstraie-n el: „Somnul cu ferăstraie-n el/ taie capetele cailor/ și caii aleargă nechezînd cu sînge,/ ca niște mese roșii
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
ce face, nu realiza cît de frumoasă era în timp ce, fără nici un gînd premeditat, săvîrșea gestul acela copilăresc, și tocmai amănuntul acesta o făcea cu adevărat frumoasă, conferindu-i un nimb estetic pe care nici o intenție ascunsă nu i-l putea adumbri. Mai mult, gestul ei nu avea nimic vulgar în sine, fiind mai curînd un tic inocent menit a omorî mai repede timpul, și tocmai pentru că un asemnea tic era săvîrșit de o femeie a cărei grosolănie și lipsă de pudoare
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
îndrăgite. Astfel încît a fost o noutate surprinzătoare și minunată noaptea aceea de furtună cînd bărbatul care deschisese de atîtea ori grilajul de fier păși pe cărarea pietruită, tuși în prag și bătu de două ori în ușă. Cu chipul adumbrit de o tulburare de neînvins, ea făcu un ușor gest cu mîna, își întoarse privirea spre locul unde se afla cealaltă femeie și spuse: - a venit. Cealaltă stătea la masă, cu coatele sprijinite de scîndurile de stejar, groase, negeluite. Cînd
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
apoi, vocea stelei desparte zgura de aramă. Despre visul lui Cyrus Din vis în vis trece cel cu aripi pe umeri: cu una acoperă răsăritul, cu cealaltă descoperă apusul, în fâlfâitul lor acoperă și descoperă pe rând răsăritul și apusul, adumbrește și luminează - să fii sigur că îți va ajunge capul într-un burduf plin de sânge; făptura jumătate om, jumătate pasăre va alege un altul să-i apară în vis, să-i fâlfâie pe dinaintea ochilor, lumină în umbră. La început
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
Aș vrea sufletul să mi-l simt Ingenuu, de copil... Doar ei au suflet lud, curat, Prodig, viu, versantil. Fecioara-n alb m-a părăsit Iar timpul a-nnoptat - Copilărie, tu ai fost Fecioara ce-a plecat. Lacrimi de dor mă adumbresc Când mă gândesc la ea Păcat că te-am pierdut... Ești vis, Copilăria mea. Întoarce-mi, Doamne, suflet dalb, Empatic, de copil... Doar ei au suflet lud, curat, Înălțător! Sublim! Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: SUFLET DE
SUFLET DE COPIL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385303_a_386632]
-
mierea.De-ar mai putea măcar să mai respire,Când îi apasă ura și cu fierea,Dar li se scurge-ncet toată putereași li se taie ultimele fire.Iar când se schimbă zilele și aniiși fiecare se destramă-n ghemuri,Ne adumbresc și brazii și castanii,Nu ne mai încălzim deloc prin vremuri,Doar trec stingher prin iarnă, ca sărmanii, Când stai la ușă, singură și tremuri.Leonte PetreSursa foto: Internet... CREPUSCULCând vine toamna, într-o zi de joi,Pădurea-i mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385026_a_386355]
-
vindecarea unor ieri și-un azi. Îmi hrănesc speranța cu amfibii. Piatra se transformă în oțel. Îmi răstoarnă marea amfiteatre-n tibii. Știuci de alabastru-mi ronțăie-un cercel. Mă trezesc iar snoabă, visu-l las în somn. Văd silabe stranii, adumbrindu-mi pasul. Mă topesc ca ceara, mult stimare domn și măsor distanța dintre noi cu ceasul. Eu nu pot întoarce circumstanțe. Ne-am pierdut definitiv de noi. Să lăsăm completele instanțe, SĂ decidă pentru amândoi. Referință Bibliografică: VERDICT / Marioara Nedea
VERDICT de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382474_a_383803]