193 matches
-
limbă, măcară fie și cevași osebită în niște cuvinte den amestecarea altor limbi". Și mai cunoscut sună finalul frazei: "toți aceștea dintr-o fîntînă au izvorît și cură". Aici se opresc de obicei citările. Dar textul continuă, cu o structură adversativă: "Nu zic însă că toți, toți cîți astăzi să află lăcuitori într-aceste țări, că sînt toți rumâni, că aceaia nici au fost, nici iaste, nici nice într-o țară cîte putem ști că sînt în emisferul nostru, ce mai
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
în cazul elaborării unei cărți, regula s-ar traduce în epuizarea surselor documentare, sau măcar în acumularea unui volum de date capabil să asigure "masa critică" a decolării. Importantă e, apoi, filtrarea informației. După experiența mea, esențiale sînt trei filtre: adversativ, concesiv și extensiv. Fiecare idee din bibliografia problemei trebuie supusă acestor trei probe: dacă poate fi respinsă (da, dar); dacă poate fi admisă, însă cu prețul unor rezerve (totuși); dacă, în fine, poate fi lărgită (nu numai). Și tot astfel
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
anume libertate tematică, sub semnul integrator al unei metode și al unui stil personal. Volumele anterioare au adus puncte de vedere și teme extrem de interesante, puncte de referință în istoria gîndirii lingvistice românești: de la teorii despre obiectul direct prepozițional, raportul adversativ, mijloacele de afirmație, exprimarea politeții, partitivul, ordinea cuvintelor - pînă la "continuitatea mobilă", occidentalizarea romanică, cultura populară și cea pentru elite, adaptarea neologismelor, limbajul politic, limbajul religios etc. Și cartea recent apărută cuprinde unele observații gramaticale (asupra articolului, a analogiei etc.
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
prin plus că sînt considerate "subordonate cumulative"; idee discutabilă, dat fiindcă locuțiunea are un comportament sintactic mai curînd asemănător cu cel al conjuncției coordonatoare numai că (deosebirea dintre cele două constînd doar în faptul că prima este copulativă, iar cealaltă adversativă). Plus că nu poate apărea, în mod normal, în stilul standard; un caracter popular-familiar chiar mai accentuat îl are locuțiunea plus de asta: înregistrată în gramaticile noastre (Gramatica Academiei o consideră "complement cumulativ"), dar nerecomandată în limbajul cult. În registrul
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
apare destul de des și forma obiecțiuni: "este o obiecțiune de principiu, pe care o s-o manifestați doar prin vot" (10.02); " Dacă aveți obiecțiuni? Nu sunt" (14.04). În genere, selecția lexicală tinde către excesul de prețiozitate: "astfel de poziționări adversative nu fac decât să împiedice și mai mult dialogul politic" (29.09); o marcă de "limbaj ales" e și preferința pentru a cunoaște în contexte în care limbajul curent folosește verbul a ști: Se cunoaște faptul că, în județul Suceava
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
bucurie<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări la Praznice Împărătești..., p. 142. footnote>. Scopul suprem al operei de răscumpărare este fericirea umană, finalizată și împlinită prin învierea Sa din morți. Sfântul Ioan Gură de Aur pune în paralelă acțiunile adversative ale celor doi reprezentanți ai omenirii (Adam și Hristos): Luând chiar semnele aceluia, cu ele a atacat (...) Eva încă era fecioară, căci încă nu cunoscuse bărbat, lemn era pomul și moartea era pedeapsa lui Adam. Dar iată, iarăși Fecioara și
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
bucurie<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări la Praznice Împărătești..., p. 142. footnote>. Scopul suprem al operei de răscumpărare este fericirea umană, finalizată și împlinită prin învierea Sa din morți. Sfântul Ioan Gură de Aur pune în paralelă acțiunile adversative ale celor doi reprezentanți ai omenirii (Adam și Hristos): Luând chiar semnele aceluia, cu ele a atacat (...) Eva încă era fecioară, căci încă nu cunoscuse bărbat, lemn era pomul și moartea era pedeapsa lui Adam. Dar iată, iarăși Fecioara și
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
regimului criminal, de tristă amintire. Raportul dintre politică și artă au fost înlocuite de dispute aprige între neoconservatori și o tabără tot mai puțin numeroasă de intelectuali cu vederi liberale. Prin însăși ocupația lor, intelectualii au alcătuit întotdeauna o elită adversativă. Intelectualii de astăzi, tind să adere la ceea ce deține putere. Contracultura din timpul regimului trecut a discreditat vocația culturală. E.I: Am să revin asupra acestei idei sub un alt aspect. În secolul al XIX-lea, Ralf Waldo Emerson, cel
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
pildă cacofonii inevitabile, permise: Ion Luca Caragiale, biserica catolică, tactica cavalerească, Banca Comercială, poate și a cincea epocă capitalistă. Autorul explică pleonasmul, confuziile paronimice, oprindu-se la diferența dintre conjuncțiile ori/or, prima disjunctivă (ori plouă, ori ninge), a doua adversativă (cu sensul dar) Ex: S-a luat o hotărâre, or aceasta nu a fost respectată (sensul lui = dar nicidecum disjunctivul sau ). Greșeli în scrierea unor nume de localități, unor nume românești de scriitori, muzicieni, pictori, greșeli în scrierea unor adverbe
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
prezumtivului în diferite tipuri de enunțuri: de supoziție a locutorului - "M. V. (...) acum o fi radiată de prin toate hîrtiile și agendele de telefon" (EZ 2.06.2000) -, de relatare a opiniilor altora, cu marcarea unei distanțe, în construcții concesive sau adversative - "O fi vorba, așa cum zic ziarele voiculesciene, de un jaf la SNTR, dar..." (AC 23, 2000, 9) - sau pur și simplu de accentuare a dubiului presupus oricum de o întrebare - "oare dumnealui din ce categorie o fi?"; "O fi fost
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
al genului. O orchestră simfonică din SUA a concertat în Coreea de Nord, intonînd la început imnurile celor două țări. Comentatoarea evenimentului ne-a anunțat la momentul potrivit: "Ei bine, imnul național al Statelor Unite!" Și dacă, în exemplele anterioare, o vagă nuanță adversativă motiva cît de cît expresia, ultimul nu mai posedă nicio justificare, atestînd exclusiv forța copleșitoare a clișeului. De la micul ecran se contaminează treptat și oamenii scrisului; am adunat deja într-o mapă cîteva zeci de tăieturi din presă: "Ei bine
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
aparența lucrurilor, fiarele și templele, zeii și monștrii, râsul omenesc și surâsul inuman al olimpienilor sau al Sfinxului, preștiința destinului și experiențele pe care le stoarcem de toată seva lor: aceste bipolarități, și altele încă, sunt puse în conjuncții inițial adversative, treptat făcute posibile. Cultura însăși, opusă naturii, este integrată organic de natura umană, ce ajunge să se îmbogățească și chiar să respire prin ea. Autorul urmărește himerele Eladei cu tot freamătul sângelui și al vieții în trup. Melancolie, dar și
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
experienței" și "autenticității", cartea reconstituie atmosfera de tensiune și frămîntări din anii 1930-1933, dezvăluind efectele mutilante ale discriminării rasiale." (1935): "Apare romanul Orașul cu salcîmi. Tot acum M.S. publică Cum am devenit huligan. Texte, fapte, oameni - determinat de prefața brutal adversativă, sub raport uman, a lui Nae Ionescu la romanul său apărut cu un an înainte. Devenit, în urma publicării acestei cărți, obiectul celor mai felurite atacuri, M.S. se vede obligat să răspundă tuturor "trivialităților polemice". (1944): "1 martie - Se joacă în
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
de fals etc. Scenarii pe care le parcurgem cu discreție și pe care le regăsim uneori deturnate în spectacole de teatru. Logica expresivității lui Matei Vișniec se întemeiază în cadrele aceluiași algoritm pe care este construită etica oamenilor din Balcani: adversativul dar. În Femeia ca un câmp de luptă, o întreagă hartă etnică e schițată prin doar câteva cuvinte. Un discurs - numai în parte cârtitor și vitriolant - al balcanicilor despre balcanici. Al unor balcanici neidentificați asupra altora, gata stigmatizați. Să privim
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
instant, și-a desenat pe gât o linie punctată sub care a scris TĂIAȚI AICI." Însă, vă voi spune eu, acestea nu sunt scrise de Matei Vișniec. Ele provin din mărturiile unui militar angajat în războiul iugoslav. După atâtea conjuncții adversative de care ne izbim explicit sau implicit în cărțile lui, relativizând până și clasificările de gen, în sfârșit o frază care nu admite la capătul ei decât un punct categoric: Omul-pubelă. Femeia ca un câmp de luptă e de citit
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
avînd în vedere că aceasta apare la Asachi, e foarte probabilă o a doua sursă, italiana (cu dimissione). Frustrantă rămîne (dar nu e vina dicționarului !) și eticheta "etimologie necunoscută" aplicată unui cuvînt de mare importanță și frecvență cum este conjuncția adversativă dar. Și prin asemenea goluri ale informației noastre, dar în primul rînd prin materialul extrem de bogat pe care îl cuprinde, dicționarul academic stimulează în continuare cercetarea în domeniul limbii române.
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
seninul pierdut al verii”; complementele directe, indirecte și de agent așezate după predicat: ,,Câmpul îmbracă o haină argintie și săgeți frânte de cârduri de cocori străpung cerul”. În frază, se pune virgulă între propozițiile coordonate prin juxtapunere, precum și în fața conjuncțiilor adversative: dar, iar, disjunctive: ba, fie, ori, sau conclusive: deci, așadar. Se despart obligatoriu prin virgulă următoarele tipuri de subordonate: atributiva explicativă, completiva directă și indirectă, circumstanțiala de loc și de timp așezate înaintea regentei, cauzala, finala, modala, concesiva, condiționala și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
e totuși posibil să existe și exemple mai timpurii, care să nu fi intrat în corpusul folosit pentru dicționar și care să ateste evoluția internă. În limba veche și în cea populară mai există o construcție, în care decât este adversativ (având valoarea lui „dar”); aceasta nu are limitări dialectale și e destul de stabilă în timp (se găsește la Miron Costin, Alecsandri, Nicolae Filimon etc.): „Mergea ai noștri o samă mai bine, departe asupra taberii, decât tătarii și săimeanii îi bătea
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
nu are limitări dialectale și e destul de stabilă în timp (se găsește la Miron Costin, Alecsandri, Nicolae Filimon etc.): „Mergea ai noștri o samă mai bine, departe asupra taberii, decât tătarii și săimeanii îi bătea den sineațe” (M. Costin). Decât adversativ are altă valoare decât cel restrictiv plasat în fața unei propoziții, dar între opoziție și restricție există o evidentă legătură. Explicațiile nu schimbă, desigur, statutul sociolingvistic al construcției: oricât ar fi de motivată prin analogie sau prin alte tendințe din evoluția
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
unui băiețel de 9 ani trimisă din tabără: "Dragă mămică " am sosit în tabără bine , sănătos. Mămică , dar să știi că n-am plâns. Aici e departe , dar e frumos. Mămică , îți dau telefon , dar cu taxă inversă" (n.n.). Numai adversative , scurte , ca viața trăită ,... dar pline de amor. De unul disperat. Chiar și în cazul copiiilor; când sunt părăsiți de adevărații lor genitori. Copii părăsiți , adoptați. Făcând parte dintr-o singură și mare familie. Sunt , pe toată țara " 170. (în
Cu taxă inversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10679_a_12004]
-
an, președintele Poloniei, am auzit la televizor: „E un spațiu în fața catedralei, care comprimă nu știu cîtă lume.”. (Poate cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greșită „fără doar și poate”, care e de fapt „fără dar și poate”? Adică adversativ și dubitativ. Lucruri analizate logic, ca de exemplu „mai exact și mai corect”. Le-am întîlnit si la persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la „unșpe trecute fix”?” S-a gîndit, Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un roman? Nu
„CÂND BORDELUL E O MĂNĂSTIRE” – Interviu cu Ileana Vulpescu [Corola-blog/BlogPost/92815_a_94107]
-
mai presus de toate, a promovării drepturilor și libertăților fundamentale, ceea ce înseamnă acceptarea opiniei celuilalt, nu întâmplător, ”Ultima oră” fiind una dintre ultimele redute ale păstrării unor asemenea principii gazetărești, etice, în care sunt găzduite cele mai diverse opinii, contrare, adversative, deseori, respectând libertatea de expresie a semnatarului, desigur și cu respectarea deontologiei ce implică inclusiv civilitatea limbajului, respectul interlocutorului și, cu atât mai mult, a colegului de rubrică. Altmineri nu mai vorbim de nișă publicistică, fiindcă o nișă este o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92883_a_94175]
-
regimului criminal, de tristă amintire. Raporturile dintre politică și artă au fost înlocuite de dispute aprige între neoconservatori și o tabără tor mai puțin numeroasă de intelectuali cu vederi liberale. Prin însăși ocupația lor, intelectualii au alcătuit întotdeauna o elită adversativă. Intelectualii de astăzi tind să adere la ceea ce deține putere. Contracultura din timpul regimului trecut a discreditat vocația culturală“, spune el. Amărăciunea îi este cu atât mai mare, cu cât se poate constata că intelectualul de azi, scriitorul de azi
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
regimului criminal, de tristă amintire. Raportul dintre politică și arta au fost înlocuite de dispute aprige între neoconservatori și o tabără tot mai puțin numeroasă de intelectuali cu vederi liberale. Prin însăși ocupația lor, intelectualii au alcătuit întotdeauna o elită adversativa. Intelectualii de astăzi, tind să adere la ceea ce deține putere. Contracultura din timpul regimului trecut a discreditat vocația culturală. Elisabeta Iosif: Am să revin asupra acestei idei sub un alt aspect. În secolul al XIX-lea, Ralf Waldo Emerson, cel
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
an, președintele Poloniei, am auzit la televizor: „E un spațiu în fața catedralei, care comprimă nu știu cîtă lume.". (Poate cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greșită „fără doar și poate", care e de fapt „fără dar și poate"? Adică adversativ și dubitativ. Lucruri analizate logic, ca de exemplu „mai exact și mai corect". Le-am întîlnit si la persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la „unșpe trecute fix"?" S-a gîndit, Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un roman? Nu
CÂND BORDELUL E O MÂNĂSTIRE de ILEANA VULPESCU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356718_a_358047]