193 matches
-
ucisă Cristina de soțul ei Alexandru?"), iar în enunțurile în care pentru concizie este omis verbul, lipsa acestuia nu este marcată cu o virgulă, așa cum ar trebui ("România în finala Eurovision"). O altă greșeală este cînd virgula lipsește înaintea conjuncțiilor adversative "dar", "iar", "ci". În schimb se întîmplă ca virgula să fie folosită acolo unde nu trebuie, de exemplu între subiect și predicat ("Jucătorii de la Rapid, vor și ei salarii mai mari?"), între verb și complementul său prepozițional ("Au participat, la
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
o afirmație care nu e "pe linie". Căuta cu disperare privirile liniștitoare ale unui matematician de încredere, care să-i dea asigurările necesare. Altă dată, Barbilian a ridicat bastonul pentru a propune să nu se mai folosească "or" cu sens adversativ, deoarece a fost introdus în limba română de ministrul conservator Alexandru Marghiloman. Scrisoarea merită un comentariu mai amplu, de exemplu în legătură cu acele "mari surse franceze, inaccesibile" cărora le este tributară literatura lui Ion Barbu. A scris întâi "poezia, dar a
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
de a ști", convenția responsabilității colective a Cabinetului care necesită ca discuțiile la nivel de departament și de Cabinet să rămână confidențiale, puternica moștenire a unei Administrații publice omogene și ,,manierate" din punct de vedere cultural, și un sistem politic adversativ ce încurajează tăinuirea informațiilor ce pot fi stânjenitoare (Pyper 1995: 145-146). În anii 1980, confidențialitatea a creat probleme politice majore. Inițial, acestea s-au manifestat sub forma efectului secundar în urma impopularei acuzări penale (separate) a trei whistleblower-i din Administrația publică
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
Lungimea medie a c. este între 4 și 14 versuri, trohaice de obicei, din câte 5-6 sau 7-8 silabe. Un procedeu artistic ce caracterizează întreaga poezie populară, dar mai frecvent lirica, este paralelismul, cu principalele tipuri: tautologic sau de sinonimie, adversativ, contrastant sau de opoziție, cumulativ sau de enumerație și progresiv sau de gradație. În transfigurarea poetică sunt prezente diferite trepte, de la simpla relatare până la alegorie. Metaforele cele mai frecvent întâlnite sunt de tip onomastic (mândra - iederă, badea - trandafir) și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
bucurie<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări la Praznice Împărătești..., p. 142. footnote>. Scopul suprem al operei de răscumpărare este fericirea umană, finalizată și împlinită prin învierea Sa din morți. Sfântul Ioan Gură de Aur pune în paralelă acțiunile adversative ale celor doi reprezentanți ai omenirii (Adam și Hristos): Luând chiar semnele aceluia, cu ele a atacat (...) Eva încă era fecioară, căci încă nu cunoscuse bărbat, lemn era pomul și moartea era pedeapsa lui Adam. Dar iată, iarăși Fecioara și
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
a ironizat îndelung pe primarul Vanghelie: „Domnul care este”. Folosirea excesivă sau nepotrivită a conjuncției care devine semn indubitabil al lipsei de instrucție intelectuală. O grijă aparte trebuie să acordăm conjuncției dar. De multe ori, nu este folosită cu valoare adversativă: „Dar cine te crezi tu?”. Sfatul nostru este să evităm această conjuncție (mai ales în textele descriptive și narative) și astfel vom fi la adăpost de greșeli de exprimare extrem de grave - anacolutul, de pildă: „Fusese la mare, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
TATIANA, Metoda dinamic contextuală de analiză a textului și aplicarea ei în școală, BulIȘD - Constanța, 1, 1988, p. 11-20. [153] STAMP, HANS OTTO, Unele concepte privind accesibilitatea textelor didactice, LL, nr. l l, 1988, 111 115 [154] STAN, CAMELIA, Construcții adversative cu inversiune sintactică în limba română contemporană, SCL, 39, nr. 2, 1988, p. 151-155. [155] STANCA, FLORICA, Structura lecțiilor de citire cu conținut literar în ciclul primar, ProDid, 4, (1986-1988), 1988, 155-159 [M. Sadoveanu, Panciuc; Al. Vlahuță, Giurgiu - Călugărenii; B.
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
plină cu de ce-uri, la care așteaptă răspunsuri. În ochii ageri ai micilor școlari joacă lumini de tărie, de iscodire, de acceptare sau de respingere. Te șochează cu răspunsuri de o sinceritete directă nu pot, nu vreau sau comunică adversativ nonconvențional, prin gest. Ne privesc, pe noi, educatorii, cu reținere sau cu iubire, cu Încredere sau dezamăgire. Se știe că ființa umană este foarte complexă, că este unică și irepetabilă, și nu În ultimul rând că e de-a dreptul
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Nana POPESCU, Marcela ȚÎRU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2170]
-
justă arpentare a istoriei problematicii filosofiei occidentale. Trilema pare să fi anticipat chiar succesiunea marilor tematizări din istoria filosofiei. Căci, în istoria ei, filosofia occidentală s-a comportat de parcă prin problematica ei ar fi încercat, rând pe rând, să răspundă adversativ alternativelor trilemei: ba există ceva, ba putem cunoaște, ba putem comunica. Mai întîi filosofia greacă, care a tematizat "ceea ce este", pare că vrea să susțină: ba există ceva ce merită cu adevărat numele de "ceea ce este" și anume temeiul, arhe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Circumstanțialul de mod are o componentă semantică negativă, mascată de prepoziția fără (de): „Cât e întinsul și-naltul luminii, / Dumnezeu singur arde suav câteodată prin tufe / fără de-a mistui.” (L. Blaga) Construcția maschează adesea o relație sintactică de coordonare adversativă: Citește fără a reține nimic. = Citește dar nu reține nimic. În același mod, în anumite enunțuri, structurile cu infinitiv precedat de prepoziția spre sau pentru nu exprimă finalitatea unei acțiuni, ci maschează o relație de coordonare copulativă/adversativă: A intrat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de coordonare adversativă: Citește fără a reține nimic. = Citește dar nu reține nimic. În același mod, în anumite enunțuri, structurile cu infinitiv precedat de prepoziția spre sau pentru nu exprimă finalitatea unei acțiuni, ci maschează o relație de coordonare copulativă/adversativă: A intrat pe ușă spre a ieși/și a ieșit pe fereastră. Complementul semantic principal al infinitivului precedat de aceste prepoziții rămâne în mod curent inclus în planul său semantic, atunci când este coreferențial cu subiectul verbului-predicat: Înainte de a pleca spre
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în cap, zicând:” (I. Creangă) În textele comentative, gerunziul maschează relații de coordonare și în afara trăsăturii semantice ‘simultaneitate’: „A plecat imediat în munți, revenind $și a revenit$$ după trei ani.” Această poziție sintactică a gerunziului poate fi întărită de conjuncții adversative, când relația sintactică mascată este de coordonare adversativă: „A încercat mai multe soluții, eșuând $... dar a eșuat$$ însă de fiecare dată.” SINTAXA PARTICIPIULUITC "SINTAXA PARTICIPIULUI" Dimensiunea adjectivală din planul semantic al participiului (nedevenit adjectiv, întrucât acțiunea exprimată de verbul în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gerunziul maschează relații de coordonare și în afara trăsăturii semantice ‘simultaneitate’: „A plecat imediat în munți, revenind $și a revenit$$ după trei ani.” Această poziție sintactică a gerunziului poate fi întărită de conjuncții adversative, când relația sintactică mascată este de coordonare adversativă: „A încercat mai multe soluții, eșuând $... dar a eșuat$$ însă de fiecare dată.” SINTAXA PARTICIPIULUITC "SINTAXA PARTICIPIULUI" Dimensiunea adjectivală din planul semantic al participiului (nedevenit adjectiv, întrucât acțiunea exprimată de verbul în care își are originea nu se transformă în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțului determină diferențierea conjuncțiilor de coordonare, în interdependență cu identitatea semantică a variantelor relațiilor de coordonare, în cinci subclase: • conjuncții coordonatoare copulative: și, precum și, nici, nu numai... ci (dar) și • conjuncții coordonatoare disjunctive: sau, ori, fie, fie că • conjuncții coordonatoare adversative: dar, iar, însă, numai că • conjuncții coordonatoare opozitive: ci, și (+nu) Nu a venit Tudor, ci Ion./ A venit Ion, și nu Tudor. • conjuncții coordonatoare concluzive: așadar, deci, prin urmare, va să zică b. Conjuncțiile subordonatoare asigură și marchează dezvoltarea unor relații
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și realizarea funcțiilor sintactice prin doi sau mai mulți termeni dezvoltând între ei relații de coordonare disjunctivă sau opozitivă. Realizarea funcțiilor sintactice prin constituenți multipli reprezintă multiplicarea planului semantic al funcției, asigurată de instituirea unei relații de coordonare copulativă sau adversativă, prin care se dezvoltă sensul de ‘pluralitate’ în simultaneitate: Andra și Cristina au plecat la Cernăuți Când termenii reprezentând aceeași funcție sintactică dezvoltă între ei o relație de coordonare disjunctivă sau opozitivă (prin conjuncția ci), se multiplică, nu planul semantic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și planul semantic al relațiilor sintactice există un raport de interdependență; în consecință, clasele de conjuncții coordonatoare corespund, în mare, tipurilor de relații de coordonare: • copulative: și, nici, precum și, nu numai...ci (dar) și • disjunctive: sau, ori, fie, fie că • adversative: dar, iar, însă, numai că • opozitive: ci și (+nu) • concluzive: așadar, deci, prin urmare etc. Conjuncțiile subordonatoare marchează în primul rând dezvoltarea propozițională a unei funcții sintactice. Ele realizează și exprimă cu preponderență relații de dependență, dar intervin și în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doilea verb (din structura predicatului multiplu) nu este posibilă: * Cine (cel ce) știe și (cine/cel ce) tace este la fel de vinovat. Predicatul sintetic (verbal) multiplu este alcătuit din două sau mai multe verbe diferite, în relație de coordonare copulativă sau adversativă (cu excluderea conjuncției ci, care, de fapt, nu exprimă o relație de coordonare adversativă, ci opozitivă): Cine cade trântit prin ticăloșie dar/și se ridică singur de jos poate înainta cu capul sus. Dacă între verbe se instituie o relație
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cine/cel ce) tace este la fel de vinovat. Predicatul sintetic (verbal) multiplu este alcătuit din două sau mai multe verbe diferite, în relație de coordonare copulativă sau adversativă (cu excluderea conjuncției ci, care, de fapt, nu exprimă o relație de coordonare adversativă, ci opozitivă): Cine cade trântit prin ticăloșie dar/și se ridică singur de jos poate înainta cu capul sus. Dacă între verbe se instituie o relație de coordonare disjunctivă sau opozitivă (prin conjuncția ci), acestea nu mai participă la structura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
introduc, în planul semantic al predicației, dimensiuni aspectuale (continuitatea etc.) sau dimensiuni modale: El a fost, este și va fi în orice situație un om de cuvânt. Constituentul predicatului multiplu se organizează pe baza unei relații de coordonare copulativă sau adversativă între două verbe copulative; numele predicativ poate fi același sau poate fi diferit. Omul acesta a fost și a rămas cinstit. Cine a fost și a rămas om cinstit are bucuria de a putea privi lumea cu ochii deschiși. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Când verbele intră în relație de coordonare opozitivă, al cărei plan semantic implică în mod curent un termen negativ, relația de coordonare se stabilește între două predicate reprezentând două propoziții: Ioana nu pare ci chiar este neliniștită. Relația de coordonare adversativă se stabilește tot între două propoziții, când unul din termeni are formă negativă: Toți am fost atunci solidari dar nu mai suntem de mult. Nu-i încă destul de înțelept dar cu timpul va fi. 2. La cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a planului semantic al nucleului predicațional al propoziției-nume predicativ: „Am rămas ce-am fost... romantic.” (M. Eminescu) f. Numele predicativ multiplu este alcătuit din mai mulți componenți (unități lexicale autonome sau unități propoziționale), intrați în relație de coordonare copulativă sau adversativă: „Mândră și vitează erai în bătaie, o țară română...” (Al. Russo) „Dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui podesta din acest oraș, că duelurile sunt oprite și că poți ajunge la spânzurătoare.” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
uită când la Doina, când la Ion/ când la Ion, când la Doina/ la Ion/ la Doina. Nu a studiat filozofia ci dreptul/ A studiat dreptul, nu filozofia/ A studiat dreptul/ Nu a studiat filozofia. Pentru celelalte relații de coordonare (adversativă și concluzivă) este absolută numai libertatea privind prezența sau nu a tuturor termenilor implicați în relație; se înțelege că, dacă relația cuprinde numai doi termeni, absența unuia înseamnă anularea relației de coordonare dar nu duce la destrămarea autonomiei enunțului sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu duce la destrămarea autonomiei enunțului sintactic: El este isteț, dar obraznic / isteț/ obraznic. Este ora nouă, deci, foarte târziu/ ora nouă/ foarte târziu. Libertatea privind ordinea termenilor în desfășurarea acestor relații, în schimb, este relativă. În relația de coordonare adversativă, schimbarea ordinii termenilor depinde de poziția conținutului lor semantic în raportul dintre enunțul lingvistic și realitatea extralingvistică. Când conținutul lor semantic se articulează în simultaneitate, schimbarea ordinii termenilor nu are consecințe asupra planului semantic al relației de coordonare ci poate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și, prin urmare, a trebuit să plec cu trenul. Observații: Imposibilitatea sau libertatea doar relativă de schimbare reciprocă a ordinii termenilor determină pe autorii G.A. (II, p. 249) și pe alți lingviști să vorbească de o apropiere a coordonării adversative (la care se include și coordonarea prin conjuncția ci) și concluzive de subordonare. Că aceste relații sintactice rămân în esența lor relații de coordonare o demonstrează absența oricăror constrângeri categoriale pe care un termen să le impună altuia (altora) precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mult avânt de la început.” (M.Eminescu, Despre cultură, 204). Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" G.A. distinge patru „raporturi”: „După natura logică a raportului dintre elementele pe care le leagă, coordonarea în frază (ca și în propoziție) poate fi copulativă, disjunctivă, adversativă și concluzivă.” (II, p. 241). Aceleași patru variante ale raportului de coordonare, numit și relație de nondependență, se regăsesc și în noua ediție a Gramaticii Academiei (vo.II, pp. 19-24). Prin planul lor logico-semantic, însă, precum și prin specificul manifestării în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]