291 matches
-
ale tectonicii muzicale. Ovidiu Bălan are o dispoziție particulară, naturală de a reuși, refuzând repaosul pentru că nu suportă senzația de a fi purtat de pământul în mișcare, adorând acțiunea pentru că aceasta îi conferă șansa să poarte el însuși pământul. Întotdeauna afabil, dar "prins", exuberant, dar "orientat", Ovidiu Bălan pare un năvalnic și vârtos mecanism învârtit de o cheie fermecată, fără rest disponibilă. Poate și de aceea, simfoniile sau concertele instrumentale născute sub bagheta sa împrăștie energii torențiale, răspândesc furtuni magnetice, topesc
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
Guardian” - „reproduce articole de critică și textele unor conferințe și se termină cu o conversație animată între mai multe personaje pe nume Dickens, James, Forster, Waugh, Updike, Roth și Amis (sr. și jr.) - toți convocați la un examen confratern de către afabilul David Lodge. La un capăt al mesei stă Kierkegaard, unul din eroii textuali ai romanului Terapie, iar într-un colț, Lodge însuși află de la ziaristul care-l intervievează ce a vrut cu adevărat să spună în ultimul său roman, Gînduri
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
lumea iconoclastă și atît de mustoasă a gîndirii lui Petre Țuțea: „«Marx era un onanist» - au fost cuvintele rostite înainte de a se întrerupe o clipă, ca să dea mîna cu mine, care îi eram prezentat de gazdă. Mi-a întins-o afabil, dar fără să mă ia în seamă, preocupat să își continue gîndul care se torcea cu repeziciune, impetuos" ( pp. 35-36). Cu emoția unui discipol care intră pentru prima oară în cabinetului magistrului adorat descrie Dan Ciachir prima sa participare la
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
Oricâte tatuaje i-ar pune și oricât i-ar poci mâinile, cu greu îți vine a crede... La care se adaugă faptul că Roth e un romancier acru și acut, pe când regizorul Robert Benton vede lumea într-un fel mai afabil și îngăduitor. Roth aruncă săgeți în toate părțile, iar în film supraviețuiește doar una: cea care țintește corectitudinea politică, în general un concept relativ plictisitor și oprimant pentru scriitori. În plus, mediul academic e cel ce exacerbează până la absurd corectitudinea
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
l-am abordat întrebându-l dacă îmi permite să asist la ședințele Cenaclului "Sburătorul". I-am comunicat interlocutorului meu că, fără a-i fi fost elev, trecusem vremelnic pe la "Mihai Viteazul" și că rămăsesem foarte impresionat de prezența lui. Extrem de afabil, Lovinescu a dat curs fără ezitare dorinței mele și astfel, începând cu primul sfert al lui ianuarie 1940, am asistat, ori de câte ori împrejurările mi-au permis, la manifestările cenaclului. Nu aveam decât nouăsprezece ani. Am fost în Cenaclul "Sburătorul" numai un
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
numerele caselor nu erau 16 peste drum de 17, ci 16 peste drum de 43, după regulile edililor bucureșteni din vremea lui Caragiale. Agitați, în întîrziere, am găsit imobilul unde locuiește gazda noastră de astăzi. Dl Djuvara ne-a întămpinat afabil, cu bunăvoință, elegant în toate privințele : "Eu cred că pe măsură ce îmbătrînești devii mai cochet, fiindcă îți dai seama că trebuie să te aranjezi puțin, pentru ca să nu fii șleampăt...Dar am fost întotdeauna destul de cochet și urmez moda...". - Aș vrea să
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
acestea, răspundem unei nevoi umane reale, împlinim porunca de a iubi după cum am fost iubiți și bucurăm inima părintească a unui Dumnezeu Care alege să sufere împreună cu cei pe care i-a creat și-i iubește. Bunul creștin ia parte, afabil, la suferințele și bucuriile celorlalți, manifestându-se întotdeauna cu solicitudine, fiind dispus să ajute efectiv și din toată inima, bine știind că religia creștină nu se reduce la simple formulări teoretice sau complicate înșiruiri de construcții ideologice, ci recomandă întruparea
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
pe relația maestru-discipol. Elementul de noutate constă în situația dilematică a unuia dintre personajele din planul principal, prințul Calimachi, adus să opteze, ca discipol, între două modele aflate la antipozi. Unul, profesorul Martinetti, omul de lume și de succes, elegant, afabil, monden, primitor și îndatoritor, reprezintă diurnul. Iar celălalt, Jiquidi, bătrânul posac, singuratic și inospitalier, exercitând totuși o stranie fascinație, reprezintă nocturnul, închiderea în sine și retragerea din lume. Unul ar fi maestrul de zi, celălalt maestrul de noapte. Eroul oscilează
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
de final...), și dacă nu te conving, tot te fac să zîmbești. Sau te îndeamnă să ripostezi pe-aceeași gamă, și asta e ceva. Comédii la Porțile Orientului e-o carte de survol. Un fel de-a apărea, spilcuit și afabil, în toiul unei încăierări de stradă, în calitate de... curios. Și de-a purta, firește, grija cum să scapi nebătut. De-a tălmăci, precum școlerii urechiști, castigat ridendo mores (care nu mai are, oricum, însemnătatea de-altădată) prin cîștigă cine rîde mai
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
ori: "Seară la Mircea Eliade" (p. 298), "La Mircea Eliade" (p. 281) etc. Paginile sînt antologice și pot interesa istoria literară (în orice caz, pe cei care studiază viața și opera celebrului scriitor român): "candoare de savant", "mereu prietenos, precis, afabil", "timid și ușor ireal", într-o "sinceră și discretă solidaritate", stil "confrate", fără "superioritate". Întîlnirile au loc înainte ca Adrian Marino să fi scris Hermeneutica lui Mircea Eliade (apărută la Cluj, Dacia, 1980 și la Paris, Gallimard, 1981) - în 1976
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
Russel Square, Școala de Studii Slavonice și Est-Europene, University College London. O clădire veche, cu coridoare întortocheate și stucatură demodată. Undeva la etaj, la capătul unei scări în spirală se află biroul Profesorului Deletant. Cunoscutul românist mă întâmpînă zâmbitor și afabil. Acceptă să vorbim, în limba română, despre cărți, despre România, despre cartea românească în general și, inevitabil, discuția pornește de la obsesia de toate zilele, dacă nu a românului de rând, atunci cel puțin a politicianului român postdecembrist - imaginea României. Irina
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
pentru a parveni - dar loviturile îi reușesc mai ales datorită unei inteligente tactici: aceea de a se lăsa mereu subestimat. * "24 ianuarie. Întâlnesc în capul Podului pe Brederode; fanfaronul e în ținută, dar miroase ca o damă ieftină. Mă îmbrățișează afabil, însă îl cunosc bine, e un parșiv. Zice că vrea să combinăm din nou împreună, îl ascult, dar sunt convins: il me met dans une sale affaire. Într-adevăr, în câteva minute mă ia părtaș într-o speculare a leului
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
să le aplice cu asprime, apreciind natura păcatelor, consecințele lor mai mici sau mai mari și intensitatea pocăinței celui căzut În diverse păcate sau patimi ucigătoare de suflet. Cu iubire și duioșie părintească se adresează Sfântul Grigorie penitenților, lansându-le afabile exortații la mărturisire verbală și chemându-i sub tratamentul său duhovnicesc: „Vărsați Înaintea mea lacrimi amare și multe și voi vărsa și eu cu voi. Alipiți-vă cu tristețe de un slujitor al Bisericii și Încredeți-vă În el ca
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
a fost ridicată la standarde înalte, dovedind o binevenită schimbare a sentimentalismului muzical din Hymns Ancient and Modern, compozitorul englez Charles Villiers Stanford (1852-1924) a transformat serviciul liturgic deprimant, apăsător și trist din Biserica Anglicană într-unul plăcut, luminos și afabil. Compozitorii englezi au compus conform cerințelor moderne de tehnică componistică, cu siguranță ei fiind cei mai valoroși compozitori care au scris pentru Biserica Anglicană. Melodiile lor amintesc de stilul pleni song în modalitatea și flexibilitatea lui ritmică, dar ele se
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
unor accidente biografice, așa cum avusesem și eu, în primul an de studii, la Școala de literatură, unde fusesem coleg cu Paul Goma. Dar ce ivire! Era unul din tinerii cei mai înzestrați ce se puteau imagina: scînteietor de elocinta, cultivat, afabil și curtenitor, doldora de visuri creatoare, un ins înalt, de-o constituție de atlet, cu o mască în care trăsăturile energiei virile se îngînau cu un serafism al unei juneți privilegiate. Egolatria îi era încă amabil-colegială, mătăsoasa. Artiștii l-ar
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
sa președinție la Palat... Politica externă o conducea aproape singur regele Carol II". Și, iată, opinia despre personalitatea succesorului său, regele Ferdinand: "Cu totul opus unchiului era nepotul, regele Ferdinand I, în fața căruia uitai pe suveran, descoperind pe omul blînd, afabil, mulțumit să lese pe alții să vorbească, repetîndu-le chiar ultimele cuvinte, pare-se spre o tragere aminte asupra celor spuse, avînd aerul că-i aprobă, chiar cînd nu era de aceeași părere. Avea parcă pudoarea de a nu etala cunoștințele
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
a lucra la ziar ar fi fost luat drept afront la adresa partidului și tratat în consecință". Muncă propriu-zisă în redacție nu i-a displăcut, era destul de comoda, iar șefii - Nestor Ignat, Sorin Toma, Andrei Băleanu, Sergiu Fărcăsanu - îl tratau bine, afabil. Fiecăruia din acești renumiți dogmatici proletcultiști, care aplicau plini de zel directivele partinice, li se face cîte un portret binevoitor, prin ochii tînărului Dumitru Micu de atunci. De exemplu: "La începutul deceniului al șaselea, Sorin Toma trona asupra întregii prese
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
în toamna lui 1927, a lui Ionel Brătianu a fost efectiv în centrul vieții noastre politice. Fusese o ființă distinsa, inteligență, poliglota (vorbea și scria în cel puțin trei limbi străine a franceză, engleza și germană), știind, ca o gazdă afabila, să primească mai tot ceea ce avea mai distins lumea politică românească, fiind prietena a prietenilor lui Ionel Brătianu. Casele din strada Biserică Amzei, construite, probabil, între 1910-1914, devenite, după moartea soțului ei Așezămintele Brătianu, apoi Bibliotecă Centrală de Stat (cîte
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
corespunde originii cuvintelor și sensului lor în franceză, limba din care au fost preluate. Aici condescendent e cel "care se coboară (cu bunăvoință) spre altul inferior lui că rang, ca situație socială, ca stare de cultură etc.; p. ext. apropiat, afabil, binevoitor", condescendenta fiind "luare în seamă (cu bunăvoință) a persoanei altuia ". Sensurile sînt motivate de o origine destul de transparență (elemente latine, con "cu" și descendere "a coborî"), în franceză definiția fiind clar centrată pe componentă lor negativă, de politețe ofensatoare
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
demisie iremediabilă din fața istoriei. Să fie și din cauza personajului care nu e așa de ușor de confiscat liric? Pentru că în Walesa, parcursul revoluționar al liderului Solidarității este remarcabil prin aceea că nu este și obligatoriu eroic. Wajda alege un mod afabil și speculativ de a-l introduce în scenă, asemeni unui actor, și anume un interviu realizat de o reporteriță italiană într-un moment în care Walesa (Robert Wieckiewicz) se bucura pe deplin de recunoașterea internațională ca laureat al Premiului Nobel
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
pană de poeme, suprasolicitat de reviste în 1990, Andriana Fianu prezentă cu scrisori personale sau în scrisorile celorlalți, întotdeauna simpatică și simpatizată, un Marian Papahagi tulburător ("Dante? Vine de la Roma." - și n-a mai venit), un Livius Ciocârlie rafinat și afabil ca întotdeauna. Scrise între 1990 și 1998, scrisorile conturează și un fel de istorie în fărâme a acestor ani postdecembriști, începând cu lipsa plicurilor din librării în 1990 până la febra alegerilor din 1996. Cartea se încheie cu un neprețuit dosar
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
a născut Mihai. A fost, în familia regală a României, o mare bucurie, succesiunea firească la tron, potrivit legii salice, fiind asigurată. Elena era mai mult singură iar Carol nu era un soț agreabil și iubitor. Noroc de grija protector afabilă a reginei Maria și de blîndețea cărturărească a regelui Ferdinand. Îi plăcea țara și o îndrăgise. În septembrie 1922 tatăl ei e din nou nevoit să abdice, stabilindu-se, în exil, la Palermo, murind, repede, în mai 1923. N-a
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
palentinianului "nostru": perfecta bonomie în relațiile cu semenii și liniștea desăvârșită de pe chip. Atunci când se întâmpla să n-avem timp de "temele" lui, se retrăgea tăcut, dar revenea de câte ori era necesar - adică până când își atingea scopul. Vorbea cu un fanatism afabil - ca și cum ar fi vorbit despre vreme - despre datoria lui față de Islam și de Arafat, spunând că n-ar ezita nici o clipă să-și dea viața pentru credința lui. în acele vremi de anti-patriotism generalizat, evident că vorbele lui mi se
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
am făcut imediat legătura de nume cu redactorul șef (între 1939 și 1944) al cotidianului Timpul, de sub direcția lui Grigore Gafencu, a cărui colecție o răsfoisem în căutarea debutului lui Marin Preda. Mi-am dat seama mai tîrziu că sexagenarul afabil, spiritual, bine clădit, chiar voluminos, cu sprîncene rebele, ca ale profesorului Dan Setlacec, cu ochi rotunzi, proeminenți și foarte vii, era unul și același cu faimosul gazetar și, în anii războiului, șef al cenzurii antonesciene. Mircea Grigorescu era o legendă
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
caldă. Sfântul Pavel scrie corintenilor: Căci de ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți, căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos (I Cor., 4, 15). Ceva mai didactic și nu atât de afabil, Sfântul Irineu vorbește aproximativ în același sens: Cine a primit învățătura de la cineva e numit <<fiu>> al celui care-l învață, iar acesta din urmă e numit <<tatăl său>> (Adversus haeres., IV, 41, 2). Clement Alexandrinul precizează, la rându-i
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]