50 matches
-
majoră egală cu 42,2429286 u.a. și de o excentricitate de 0,1029692, înclinată cu 23,93490° în raport cu ecliptica. Acest obiect ceresc parcurge orbita în circa 275 de ani. Periheliul său îl aduce la circa de unități astronomice, iar afeliul îl depărtează la circa u.a. de Soare. Este un cubewano. Salacia este un potențial candidat la statutul de planetă pitică. Salacia posedă un satelit natural denumit Actaea, care orbitează în 5,49380 ± 0,00016 de zile la 5619 ± 87
120347 Salacia () [Corola-website/Science/334609_a_335938]
-
interior” (în engleză: "«inner Oort cloud object»"), situat pe discul plasat între Centura Kuiper și partea sferică a norului. Oamenii de știință știau că mai multe comete au venit din aceeași regiune ca acest nor ipotetic de comete, cu un afeliu mai mare de 1.000 ua, provenind dintr-o zonă mai îndepărtată decât Centura Kuiper, dar mai mică de ua, prin urmare prea aproape de sistemul intern pentru a face parte din Norul lui Oort. Unele comete celebre ating distanțe atât
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
comete celebre ating distanțe atât de îndepărtate încât ele pot fi candidate serioase la titlul de corpuri din Norul lui Hills. Cometa Lovejoy, descoperită în emisfera sudică, la 15 martie 2007, de astronomul australian Terry Lovejoy, de exemplu, atinge, la afeliu, o distanță de ua. Cometa Hyakutake descoperită în 1996, de către un astronom amator japonez, Yuji Hyakutake, e îndepărtează până la ua de Soare. Cometa Machholz, descoperită la 27 august 2004 de astronomul amator Donald Edward Machholz, merge încă mai departe, până la
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
care îl aduce la fiecare de ani la doar 75 u.a. de Soare, la trecerea sa la periheliu (următoarea trecere va avea loc în anul 2076), și-l conduce la peste 987 u.a., în punctul cel mai îndepărtat (afeliu). Contrar cometelor, acest corp nu a fost descoperit în timpul trecerii sale în Sistemul intern. Cu un diametru mai mare decât acela al planetei pitice Ceres, Sedna este și mai mare decât cometele obișnuite. Dar Sedna nu poate fi considerat ca
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
W1 (Blanpain), este o cometă cu perioadă scurtă, care a fost descoperită de astronomul francez Jean-Jacques Blanpain la 28 noiembrie 1819, la observatorul astronomic din Marsilia. Semiaxa majoră a cometei este de 3,048 UA, periheliul la 0,961 UA, afeliul la 5,135 UA; cometa are perioada orbitală de 5,32 ani, înclinarea orbitală față de ecliptică este de 5,900°, iar excentricitatea este de 0,68468. Următoarele treceri la periheliu sunt prevăzute la 28 august 2014, iar apoi la 20
289P/Blanpain () [Corola-website/Science/332685_a_334014]
-
dintre poemele sale ("Nostalgie", "Chemare", "Tristețe", "Reverie", "Visare" etc.).” (Răzvan Codrescu, "Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor", Blogurile ROST, nr. 34, decembrie 2005). De asemenea, evocări sugestive la Ion Negreț-Dobridor, "Mitul lui Chiron" (Ed. Aramis,București, 2001) și "Catastrofa Pedagogică" (Ed. Afeliu, București, 1995). Frumusețea tainică a cătunului este însă surprinsă magistral de Ilariu Dobridor în volumul de versuri "Vocile singurătății" (București, 1937). "Istoria românilor", vol. I, Cap. ˝Dacoromanii apoi românii în timpul migrațiilor˝, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, 177-188; D. Macrea
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
I, Ed. Saeculum, București, 2005. Sitech, Craiova, 2004. Ion C. Vlăduț, "Dobridor: Istorie și continuitate", Ed. Alma, Craiova, 2004; Gheorghe Bulgăr și Gheorghe Constantinescu Dobridor, "Dictionar de arhaisme și regionalisme", vol. I, Ed. Saeculum, 2005; Ion Negreț-Dobridor, "Catastrofa pedagogică", Ed. Afeliu, București, 1995. "Monografia satului Castranova", Ed. Sitech, Craiova, 2007; Gh. Popilian, Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976; D. Tudor, "Oltenia romană", București, 1978 ș.a. citată, 33-130. Dunăre, pe care le moșteneau încă din vremea voievozilor Mircea cel Bătrân și Dan
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
pe orbită în jurul lui Jupiter este definit de sfera lui Hill a lui Jupiter (sau sfera lui Roche). Când cometa a trecut în proximitatea lui Jupiter la sfârșitul anilor 1960 sau la începutul anilor 1970, ea s-a găsit aproape de afeliul său și s-a situat atunci ușor în sfera lui Hill a lui Jupiter. Marea forță de gravitație a lui Jupiter a condus cometa spre planetă. Din cauza foarte slabei sale deplasări în raport cu Jupiter, cometa s-a îndreptat direct spre planetă
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
Orbita sa este înclinată ușor, cu aproape 12°, față de ecliptică, dar are o excentricitate foarte mare, mai mare chiar decât Pluto. Această excentricitate îl aduce pe Juno mai aproape de Soare la periheliu decât ajunge Vesta și mult mai departe la afeliu decât ajunge Ceres. Juno a fost apreciat ca având cea mai excentrică orbită dintre toate corpurile necunoscute până când, în 1854, a fost descoperit asteroidul 33 Polyhymnia. Dintre asteroizii care au peste 200 km în diametru, numai 324 Bamberga are o
3 Juno () [Corola-website/Science/320715_a_322044]
-
este o posibilă planetă pitică din Sistemul Solar. Se pare că este cel mai îndepărtat obiect de Soare cunoscut din Sistemul Solar. Când este la periheliu, se află la o distanță de 72 unități astronomice. La afeliu, Sedna este la 532 unități astronomice depărtare de Soare. Acest obiect transneptunian face o rotație în jurul Soarelui o dată la de ani și este ultima planetă pitică descoperită (în 2003) după Ceres (1801), Pluton (1929), Eris (2003), Haumea (2004) și Makemake
Sedna () [Corola-website/Science/316078_a_317407]
-
cunoscute din Sistemul Solar, cu excepția câtorva comete. Aceste valori corespund celei mai bune soluții prin metoda ajustării curbei, întrucât, pentru moment, Sedna nu a fost observată decât pe o parte foarte restrânsă a orbitei sale. Orbita sa este extrem de eliptică, afeliul său fiind estimat la , iar periheliul său la . În momentul descoperirii sale, Sedna era situată la o distanță de de Soare și se apropia de periheliu: era atunci obiectul cel mai îndepărtat din Sistemul nostru Solar observat vreodată. Aceeași campanie
Sedna () [Corola-website/Science/316078_a_317407]
-
și Neptun. Atâta timp cât Jupiter și Saturn nu sunt în rezonanță orbitală, configurația este într-o stare relativ staționară. În momentul trecerii în rezonanță 2:1 a lui Saturn, acesta a primit o excentricitate orbitală importantă, permițându-i să atingă la afeliul orbitei sale regiuni îndepărtate ale Sistemului Solar. Devine susceptibil să interacționeze cu Uranus și Neptun, care se găsesc foarte perturbați. Îndeosebi Neptun cunoaște o foarte bruscă variație a razei sale orbitale (variație explicată prin Modelul de la Nisa), aceasta nu numai
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
ale acesteia din urmă, astronomii s-au arătat mai prudenți în privința cometei West. După trecerea prea aproape de Soare, nucleul cometei s-a spart în patru bucăți la sfârșitul lunii martie. Această cometă are o perioadă orbitală estimată la ani. La afeliu, ea poate atinge distanța de ua, ceea ce poate să o așeze în categoria cometelor din Norul lui Oort.
Cometa West () [Corola-website/Science/325975_a_327304]
-
în raport cu planul eclipticii. Sunt caracterizați de un fenomen al rezonanței orbitale cu Jupiter și realizează trei orbite în jurul Soarelui în timp ce Jupiter parcurge două. Pe de altă parte, membrii familiei Hilda se deplasează pe orbita lor eliptică în așa fel încât afeliul lor este întotdeauna opus celui al lui Jupiter în raport cu Soarele, sau cu 60° în avans sau în întârziere față de Jupiter pe o orbită mai mică decât orbita acestuia. În cursul a trei orbite succesive fiecare asteroid Hilda trece succesiv prin
Familia Hilda () [Corola-website/Science/335422_a_336751]
-
a parcurge distanța de 30 de miliarde de kilometri care o separă de Terra, pentru un survol în 2085. Însă dacă planeta a cărei revoluție este între și de ani, este la punctul său cel mai îndepărtat de Soare, la afeliu, sonda nu va putea să o survoleze decât după 343 de ani. Perioada sa de revoluție ar fi cuprinsă între zece mii și douăzeci de mii de ani, planeta fiind situată între 30 și 180 de miliarde de kilometri de Soare
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
Soarelui. Pe o orbită eliptică, distanța unui corp față de Soare variază de-a lungul perioadei sale de revoluție (denumită „an”). Cel mai apropiat punct față de Soare de pe orbita unui obiect este numit "periheliu", în timp ce punctul cel mai îndepărtat se numește "afeliu". Orbitele planetelor sunt aproape circulare, dar multe comete, asteroizi și obiecte din cadrul centurii Kuiper au orbite foarte eliptice. Pozițiile corpurilor în sistemul solar pot fi prezise folosindu-se modele numerice. Deși Soarele domină sistemul prin masa sa, el măsoară doar
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
de Soare. Cometele sunt obiecte mici din sistemul solar, de obicei cu dimensiuni de doar câțiva kilometri, compuse în mare parte din gheață volatilă. Au orbite puternic excentrice și în general periheliul lor se află între orbitele planetelor interioare iar afeliul, la mare distanță dincolo de planeta pitică Pluto. Când o cometă intră în sistemul solar interior, apropierea sa de Soare cauzează sublimarea și ionizarea suprafeței sale înghețate, creându-se astfel o coamă, urmată de o coadă lungă de gaz și praf
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
mai riguroasă a unei planete. Pluto are o orbită relativ excentrică, înclinată la 17 grade față de planul eclipticei, iar distanța sa față de Soare variază între 29,7 UA la periheliu (situat în interiorul orbitei lui Neptun) și 49,5 UA la afeliu. Charon, cel mai mare satelit al lui Pluto, este câteodată descris ca alcătuind un sistem binar cu Pluto, deoarece cele două corpuri orbitează în jurul unui baricentru gravitațional comun situat deasupra suprafețelor lor (aceasta înseamnă că ele par a se „orbita
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
posibila sursă a cometelor de perioadă scurtă. Se crede că obiectele din discul împrăștiat au fost transformate în obiecte neregulate datorită influenței gravitaționale a migrației timpurii a lui Neptun. Multe astfel de obiecte au periheliul undeva în centura Kuiper dar afeliul mult în afara sa (unele obiecte au afeliul și la 150 UA depărtare de Soare). Orbitele obiectelor din discul împrăștiat sunt de asemenea foarte înclinate față de planul eclipticei, și adesea sunt chiar perpendiculare pe acesta. Unii astronomi consideră discul împrăștiat a
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
Se crede că obiectele din discul împrăștiat au fost transformate în obiecte neregulate datorită influenței gravitaționale a migrației timpurii a lui Neptun. Multe astfel de obiecte au periheliul undeva în centura Kuiper dar afeliul mult în afara sa (unele obiecte au afeliul și la 150 UA depărtare de Soare). Orbitele obiectelor din discul împrăștiat sunt de asemenea foarte înclinate față de planul eclipticei, și adesea sunt chiar perpendiculare pe acesta. Unii astronomi consideră discul împrăștiat a fi pur și simplu o altă regiune
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
același diametru. Este cea mai masivă dintre planetele pitice cunoscute. Are un singur satelit, Dysnomia. Ca și în cazul lui Pluto, orbita sa este foarte excentrică, cu periheliul situat la 38,2 UA (aproximativ distanța de la Pluto la Soare) și afeliul la 97,6 UA, fiind de asemenea puternic înclinată față de planul eclipticei. Punctul în care se încheie sistemul solar și începe spațiul interstelar nu este definit cu precizie, deoarece granițele sale exterioare sunt modelate de două forțe distincte: vântul solar
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
de „Misiune Viziune”, care are scopul de a trimite o sondă spre heliosferă. 90377 Sedna (525,86 UA mediu) eu un obiect mare, roșiatic, cu o orbită eliptică care este de aproximativ 76 UA la periheliu și 928 UA la afeliu și care durează 12.050 de ani. Mike Brown, omul care a descoperit acest obiect în 2003, afirmă că aceast obiect nu poate face parte din discul împrăștiat sau centura Kuiper astfel cum periheliu este prea îndepărtat ca să poată fi
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
îndepărtat ca să poată fi afectat de migrațiea lui Neptun. El și alți astronomi consideră că acest obiect este de un tip cu totul nou, în care mai poate fi inclus obiectul , care are un periheliu de 45 UA și un afeliu de 415 UA, și o perioadă orbitală de 3.420 de ani. Brown denumește această populație ca „norul lui Oort interior”, așa cum este posibil să se fi format printr-un proces similar, deși este mult mai aproape de Soare. Sedna este
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
fost atinsă la 12 iulie 2011. Orbita eliptică a lui Neptun este înclinată la 1,77° în raport cu orbita Pământului. Deoarece are o excentricitate de 0,011, distanța dintre Neptun și Soare variază cu 101 milioane de km între periheliu și afeliu, cel mai apropiat și respectiv cel mai îndepărtat punct față de Soare, de-a lungul orbitei sale. Înclinarea axei de rotație a lui Neptun este de 28,32°, similară cu cea a Pământului (23°) și cea a lui Marte (25°). Datorită
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
este linia apsidelor. Pentru anumite obiecte astronomice există denumiri specifice pentru "periapsis" și "apoapsis", formate din prefixul peri-, respectiv apo- și următoarele sufixe: Cei mai utilizați termeni sunt perigeu si apogeu, care se referă la orbitele din jurul Pământului și respectiv "afeliu" (punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete, a unei comete etc.) și "periheliu" (punctul în care o planetă sau o cometă, aflate în mișcare în jurul Soarelui, se găsesc cel mai aproape de acesta), care se referă la orbitele
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]