21 matches
-
Că doare tare burta doar e ”constipat„! Nici chiar soția sau copilul, Nu-l poate scoate din a lui, E mult prea important acum, E grăbit rău că este ”constipat„! Chiar la o comedie de îl duci, E mult prea aferat sărmanul, Cum să se bucure, să râdă, N-ai înteles că este ”constipat„? Pe toti ar vrea să îi conducă. Să le dea ordine la toți, Că doar e șef ce mama naibi, N-ai priceput că-i ”constipat„? Stau
CONSTIPAT... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/neluta_staicut_1457778958.html [Corola-blog/BlogPost/352658_a_353987]
-
Gama și fără generator. Sunt nepresurizate funcționând aproape de presiunea atmosferică. Puterea debitată este mai mică de 1W și au doar rol demonstrativ. Se comercializează ca jucării. Un dispozitiv alternativ de obținere a energiei electrice din cea termică este termogeneratorul. Termogeneratoarele aferă o conversie mai puțin eficientă (5-10%), dar pot fi utile în situații în care produsul finit trebuie să fie electricitatea, și când mărimea cât mai mică a dispozitivului de conversie este un factor extrem de important.
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
aplauzele publicului, știe că acesta este un mare privilegiu. Nu fiindcă era inaccesibil, ci fiindcă era un om foarte ocupat. Asta sună banal, ocupați suntem toți, toți ne aflăm în treabă, toți împușcăm francu, toți vânăm atenția publică, toți ne aferăm. Oleg Danovski avea cu timpul un raport cu totul special. Era ca un gospodar care deschide zilnic unica rezervă din care poți doar să iei, fără să și pui ceva la loc, constată calm împuținarea ei și își reglează consumul
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Curtea. Cei mai mulți dintre ofițeri cu figuri consternate. La stânga ne-am așezat noi, miniștrii, după vechime, în frunte cu mine. Lângă masă, în mijloc, stătea patriarhul, în mare mantie violetă; președintele Lupu, în robă roșie; generalul Antonescu. Funcționarii de la radio se aferau așezând microfoanele. După oarecare forfoteală dezordonată se anunță sosirea regelui”. După ce fusese anunțat că trebuie să depună jurământul de încoronare, „încă amețit, Mihai sări din pat, se spălă și se îmbracă în grabă. Ieșind din Casa Nouă, traversă pajiștea din fața
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
discursul pentru publicul cu o cultură medie? D.H. Eu am un anume dispreț pentru afișarea calității de specialitate. Și nu numai eu. John Ruskin și alți mari reprezentanți ai breslei noastre trăiau același dispreț. Nu trebuie să te arăți niciodată aferat de prestigiile specializării, trebuie să intri de la început pe tărâmul unei comunicări, a unei planeități, dacă se poate spune, de nivele cu privitorul. Chiar dacă pot să-i rămână niște detalii de ordin tehnic ce nu-i sunt elucidate din prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
În principiu, nu-mi plac „precocitățile“. Cu rare excepții, ele nu exprimă decât un răsfăț mimetic, o curiozitate mai curând deviantă, cu consecințe, pe termen lung, deformatoare. Prefer copiii care citesc Andersen, frații Grimm, Creangă și Ispirescu. Cei care se aferează printre picioarele adulților răsfoind dialogurile lui Platon sau vreo pagină shakespeariană mă neliniștesc. Simt o adiere de nefiresc, de afectare și paradă (încurajată, vanitos, de surâsul exaltat și complice al părinților). În ce mă privește, mi-am făcut, nespectaculos, traseul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
proiectul unui volum de literatură neagră elaborat împreună cu futuristul Mériano avea să eșueze. Într-o scrisoare către Mériano, Tzara i-a împărtășit decepția sa în fața unei poezii care nu a reușit niciodată să depășească «momentul sentimental, sau etalarea romantică și aferată în diverse conjuncturi.» 17) Pe Tzara îl oboseau lirismul facil și spiritul dogmatic specifice lui Marinetti și discipolilor săi. În schimb, părea să fie fascinat de simțul spectacolului, de entuziasm și, mai ales, de confruntarea directă cu publicul. De aici
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
le fac scârboase, levantine temenele. Dacă tot e nevorbit, dl. Sereș ar fi putut, într-adevăr, să pună niște întrebări guvernanților. Și anume, în ce constă discuțiile lor cu Bruxelles-ul? Care e conținutul "capitolelor" despre care vorbesc atât de aferat? La ce obligații ne înhămăm și ce îndatoriri avem față de restul Europei? În ce măsură dosarele de aderare slujesc populației României și în ce măsură au în vedere doar afacerile celor din "topul 300 al miliardarilor"? Acestea sunt, într-adevăr, întrebări ce merită puse
Românul care se bagă în seamă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12595_a_13920]
-
de autodescoperire a propriului eu. Dacă acolo, povestea se face pe cont propriu, individual, aici personajele sînt aduse împreună, ca la exercițiile de terapie în grup. Căutarea este la comandă. Cu toate șabloanele și sloganurile cunoscute. Cineva bate din mîini aferat și noi ne despuiem sufletele, subconștientul, îi lăsăm pe ceilalți să ne cotrobăie în intimitate. Sau o expunem de bună voie. Sperînd ca asta să ne fie de folos. Să ne elibereze. Să ne ajute să ne cunoaștem și să
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
Istoria nu-i istorie a literaturii, ci a scriitorilor și a oamenilor din domeniu, completată cu citate din opere și observații - judicioase, e drept - asupra lor. Cu excepția lui Budai-Deleanu, nivelul autorilor justifică metoda. Ce rost ar fi avut să se afereze critic în legătură cu Hrisoverghi? Însă gheara leului se simte din loc în loc: „Monologul ce urmează, e somnoros, monoton ca un descântec, cavernos”. Cântarea României, înecăcioasă și nesuferită atâtor generații de școleri, este expediată pe drept cuvânt. Toată atenția revine memoralisticii lui
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
așteaptă pînă capăt - dacă voi căpăta! - pașaport. Încît i-am răspuns, calm și deschis, de ce sînt nevoit să-i refuz invitația, mai ales că eram cufundat adînc în scrierea unei cărți și n-aveam deloc răbdare și putere să mă aferez în așteptările, atunci inevitabile, ale obținerii aprobărilor de deplasare. Mi-a răspuns că îmi înțelege punctul de vedere. În 1989 m-am întîlnit, tot pe căi cărturărești, din nou cu dl Nemoianu. Dl Nicolae Manolescu îmi predase primul volum al
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
Nu are grețuri filosofice, dar iubește dezinteresat lâncezeala încruntată. Este dinamic, se agită și se frichinește bine, dar, în același timp, e statornic cu mare bucurie. Mobil până la amețeală, e degrabă promițător de fapte și mărețe împliniri în așezare. Este aferat, fiindcă are mereu ceva de făcut, dar singura soluție la care recurge e amânarea. De aceea, așa agitat peste măsură, are grijă să-i rămână un strop de voință ca să se retragă într-o resemnare superioară. Acest proteism șugubăț îi
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
recrea, fiind dezgustat de numeroasele intrigi ale coteriilor scriitoricești din capitală. Sper că va petrece clipe de reală destindere alături de mai tînărul său prieten, eruditul Mircea Vaida, spirit prob și dezinteresat". Ori, în aceeași notă, portretul lui Augustin Buzura: "Buzura, aferat ca de obicei, plin de sentimentul valorii sale, pe care îl refulează cu greu în așteptarea ceasului său de glorie și de consacrare oficială (prin-tr-un post aducător de recunoașteri)". Ori fizionomia suspectă a tînărului Adrian Păunescu: "L-am văzut pe
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
era și spațiu de depozitare (al unor și mai stranii butoaie puțind pururi a murături învechite) și loc obligat de trecere pentru cei câțiva mărunți funcționari bizari ce se ocupau tocmai de rândurile sau stivele de poloboace, când nu se aferau înnebuniți cu hârtii ștampilate în mână. Dar, așa cum era, curticica aceasta l-a adăpostit câtva timp pe Ionică, un câine de pripas cu blănița de un alb murdar scuturată vehement de puternice agitări din coadă. Îmi sărea în întâmpinare zilnic
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
mult. N-a fost devastat secolul XX de dictaturi? Umanismul, ideea de progres sunt moderne. Vor fi fiind. Tragicul, negativitatea, negarea de sine, nu? Tot mai mult mă conving că metalimbajul e un hobby (unul lucrativ). Îți construiești jucării, te aferezi cu ele. Spui, cum spun copiii, ziceam că... Viața, dar și limbajul al gândirii, al literaturii -, sunt cu totul altceva. Originea gândirii moderne - în înțelesul ei tare - este pierderea încrederii în Sens, Adevăr, Transcendent. Hybris-ul modern, despre care pe
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6328_a_7653]
-
soi de agora a imigranților români din capitală Franței, îi înlesnesc înțelegerea acestei lumi dure în care, sub îmbrățișarea privirii suzerane a celui din spatele camerei de filmat, se consumă, de fapt, un joc al puterii. „În lumea filmului toți sunt aferați. Nu există formule de politețe, nici minciuni convenționale. Oamenii sunt înnebuniți de zgomot, de căldură, de muncă trepidanta. E un fel de iureș că pe puntea unui vas înainte de a se scufundă” (121). De remarcat că unele scene de film
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
tămîia măcar puțin perechea prezidențială. În ianuarie, toată Casa Scînteii căpăta un aer lugubru. Ziarele, revistele înmormîntau număr după număr, iar întrebarea care se auzea pe culoare era “Voi ați mai băgat și altceva?” Chiar și tovarășii de nădejde se aferau cu o gravitate chinuită, de parcă treceau printr-o criză de indigestie. Cînd ziarele apăreau “la roșu” pînă și cerneala tipografică putea fi bănuită de intenții subversive. Titlurile nu erau niciodată suficient de mari și nici destul de “angajante”. Și nu vibrau
Independenții teleghidați și Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14344_a_15669]
-
protocol lăsat acolo devreme, de nu se știe cine. Maestrul de ceremonii funerare - care se ocupa de înmormîntările celor din C.C., ale lumii artistice ori ale "foștilor" de oarecare faimă cîndva, în felul său un clasic al sumbrei meserii, trecea aferat de la catafalcul doamnei Logadi la supravegherea atentă a pregătirilor pentru altă înmormîntare; de zidul capelei stătea sprijinit capacul unui sicriu fastuos îmbrăcat în mătase roșie. Murise o activistă a mișcării sindicale internaționale, soția unui scriitor suprarealist cîndva, ajuns, cu vremea
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
și la orișice întrebare va răspunde monosilabic, ca să nu i se poată ghici nesiguranța și încântarea. În câteva săptămâni numai, a încetat să mai fie copil, dar se înverșunează prea tare în nimicuri ca să fi devenit bărbat, nu, nu se aferează, chiar este grăbit, chiar este presat, și de bani, și de timp, deopotrivă. De aceea, doar atunci când lacrimi de oboseală îi umplu bieții lui ochi miopi, lasă deoparte cartea. Așezat turcește între cearșafurile reci, cu părul ieșind vâlvoi din nesuferita
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al lui Gauguin "D'où venons-nous? Que sommes-nous? Où allons-nous?" să conțină răspunsul. Un altul a întrebat-o dacă e adevărat că poate înțelege limbajul oricărui animal. "Doar dacă animalul este destul de evoluat" a fost răspunsul prompt al maimuțoiului, vizibil aferat de întrebare. "Eu înțeleg ce vor ele să exprime, deși ele nu comunică cu mine, de vreme ce nu mă înrudesc cu ele." "Dar celelalte maimuțe? Cu ele comunici așa cum vorbești cu noi?" A rezultat că M.M. era tare solitar, că celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a-l vedea căzând pe jos. Când ieși din birou, trebui să-și sprijine fruntea de una dintre coloanele de marmură și să stea câteva minute, pentru că nu se simțea în stare să coboare sub privirile a douăzeci de funcționari aferați maiestuoasa scară de marmură, fără să se rostogolească până în grădină, în straturile de flori. Unul dintre funcționari trecu în tăcere prin spatele lui, bătu de trei ori în ușa biroului și intră, închizând-o în urma lui. Guvernatorul, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]