72 matches
-
o apariție concretă. Adică Diego n-a avut o "viziune", el nu era un mistic, nu era un contemplativ; n-a avut vreo "vedenie" în timp de rugăciune, el a avut parte de o apariție fizică! Episcopul l-a ascultat aferat (se înțelegeau prin translator), nu credea de fel că un indio sărman a avut parte de o apariție divină. Și l-a expediat repede. Juan Diego s-a întors la locul unde-i apăruse Fecioara, ca să raporteze eșecul său. Astfel
OCTAVIO OCAMPO de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350099_a_351428]
-
EI, LASĂ, NU-I CHIAR AȘA DE RĂU ! Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1234 din 18 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ea, între două vârste, frumoasă, ușor vulgară, elegantă (rochie Armani, geantă Vuiton, pantofi Gucci, inel Vanghelis...), ușor aferată. Înainte de lectură, pregătiți-vă, un minut, pentru a intra în rol. - N-ați văzut-o pe mama? Pe mama soacră! Cum, n-o cunoașteți? Se poate? Pe mama o cunoaște o țară! Păi, dacă nu era ea... cu mormolocul de
TABLETA DE WEEKEND (64): EI, LASĂ, NU-I CHIAR AŞA DE RĂU ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350532_a_351861]
-
gesticulând. Durează numai câteva secunde până când se așează senină pe scaunul său de la secretariat. Mai are timp totuși să se scoale încă o dată să șteargă praful de pe panoul cu fruntașii în producție, scuipă, șterge, lustruiește. Ia din nou loc. Intră aferat directorul. Costum sobru, geantă diplomat. Secretara se ridică în picioare. Binețe scurte și intră în biroul său. Se face comod, se întinde, sună secretara care apare imediat, îi arată un panou de la perete așezat într-un stativ de metal pe
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
frunte! Nu știu cum de vine asta, Își zâmbesc se gratulează, Mimează că se iubesc, Însă totu-i mascaradă, Toți îi critică pe toți, Parcă nimeni nu e bun, Când privesc ei un tablou, Poți că crezi că sunt nebuni! Privesc foarte aferați, Dându-și aer de experți, Nici nu văd care-i tabloul, Însă ei îl critică! Ba că tușa nu e bună, Ba culoarea e prea tare, Poate fi o capodoperă, Pentru ei e tot o schiță! Eu consider și o
LUMEA ARTEI, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380782_a_382111]
-
întregul ansamblu narativ pentru a-l integra singur într-o speculație epistemică. De altfel, Gh. Neagu este un scriitor de respirație largă, dilatată peste marginile realului constrângător, un scriitor de acțiune narativă complexă, în care epicul revărsat și lirismul cald, aferat coexistă armonios și se complinesc reciproc, ca-n „Templul iubirii”, bunăoară. Proza scurtă nu-i resoarbe întreaga capacitate de invenție și toată gama posibilităților sale de expresie, „Narațiunea” care dă și titlul volumului, de exemplu este povestea tragică a unui
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
lasă mut), Noapte de vară (sub al cărei cer înstelat „dorm fragile copile”), Ține-mi mâna (pseudo eminesciană), Mai vii? (titlu pastișat după romanța De ce nu-mi vii?), Nu-nțeleg (unde ne frapează versul: „trandafirii sunt toți o vrajă”). Bucolice, aferate, pășuniste - deși, paradoxal, fără turme de mioare, fără ciobănei ori păstori coborând din baladă - sunt creații de genul Pastel, Fior (în care umbra iubitului nu poate fi, evident, decât „dulce”), Vin la pieptul meu (vin ca verb, nu vin de
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
apropiindu-se cu gura deschisă spre el, G. Călinescu într-o căscătură uriașă, rezolvată cu o trosnitură de fălci. Pomponescu se deșteptă cu o impresie dureroasă. Prinsese oroare de muzica vocală și de solfegiu. În acest timp, Indolenta era din ce în ce mai aferată, ședea toată ziua la pian, își ținea gâtul învelit într-un fular și se trata cu chaudeau-uri, spre a-și menaja glasul. Era ca o atletă care-și raționează toate sforțările musculare. Pomponescu află din gazetă sensul acestei igiene. Indolenta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nou să se bărbierească singur înainte de a ieși din dormitor, să-și schimbe hainele, să fie ceva mai atent la masă și să privească la termometru și la barometru. Ieși o dată din casă, apoi zile întregi își petrecu timpul, foarte aferat, în birou. Părea că studiază ceva, căci madam Pomponescu găsi pe masă un tratat de chimie, deschis la un capitol ce se ocupa de nitrili. "Se numesc nitrili corpii care se nasc prin eliminarea a două molecule de apă din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apoi în trombă, împrăștiind frunzele și crengile pe străzile altminteri curățele; toată lumea a văzut aceleași străzi scormonite în fiecare vară, pentru turnarea unui asfalt care vara viitoare trebuie jupuit din nou; șantiere abandonate cu săptămânile și pline brusc de muncitori aferați ca niște furnicuțe harnice mai ales în zilele când plouă cu găleata, sau duminicile, etc. etc. În cartierul bucureștean de blocuri unde locuiesc, trăim, de câteva zile, o adevărată invazie. Oamenii primăriei, cu zecile, smulg de sub mașinile parcate cu chiu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Rolls, sucind volanul în dreapta și-n stânga; se ridicase ca să-l urmărească pe George, se așezase din nou să se mai joace, apoi ieșise afară, unde-l găsise pe Zet așteptându-l, după care inspectase colonia de rândunele de sub streșini, aferate să-și renoveze cuiburile de anul trecut. Mai târziu, în vară, vor putea fi văzuți puișorii, scoțându-și căpșoarele peste marginea cuiburilor, ca niște păpuși cu fețișoare albe. Brian și Gabriel veniră să-l caute, iar el îi însoțise, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcut foame și de bună seamă că și nouă. Ne Înfierbântasem cât de cât. N-am mai fi avut mult până să uităm Încotro plecasem cu noaptea-n cap. Tot foindu-se și zbuciumându-se printre noi, În entuziasmul ei aferat, Motănica Își pierduse brâul chimonoului și poalele bluzei Îi fluturau ca o cortină deschisă pe lângă sânii ce-și bălăngăneau pe sub nasurile noastre semeția lor apusă. Se uita atât de strâmb, de-ai fi zis că nu ne mai deosebește, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
amândoi, porumb din lanul ceapeului Glina și pâine și ouă pe care părințelul le sparge peste salamul din tigaie. Ca să fii fericit trebuie să mănânci de toate. Iar e bine, părințelul arată eliberat de gânduri, Înveselit dintr-o dată de fojgăiala aferată a mâinilor sale printre bucate, dacă nu cumva Îl Înveselește tocmai latura bună a acestei afaceri pe care dau să i-o Înfățișez și-mi ia vorba din gură. — Ei ne iau pe Încredere, Relule, da’ nu te gândi, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
imens serviciu ar face el societății! Statul! Ce este? Unde este? Ce face? Ce ar trebui sa facă? Tot ce știm despre el este că e un personaj misterios, și cu siguranță cel mai solicitat, cel mai turmentat, cel mai aferat, cel mai sfătuit, cel mai acuzat, cel mai invocat și cel mai provocat din câte sunt pe lume! Căci, Domnule, nu am onoarea de a vă cunoaște, dar pun pariu zece la unu că de șase luni faceți utopii; și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
normală. Așa era munca noastră, și nu altfel. Am avut totuși parte și de răsturnări de senzație, cum a fost când cu fuga lui Petru Dumitriu în Occident. Gazeta era calandrată și urma să plece la rotativă când au apărut aferați Paul Georgescu și Mihai Gafița, pe atunci secretar al Uniunii Scriitorilor. Aveau dispoziție să elimine de oriunde din pagini numele fugarului blestemat, al trădătorului de țară care-i fusese până ieri lui Paul unul dintre prietenii cei mai buni. Au
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
trecerea războiului, continuând pe calea apucată a publicisticii și tiparului, printr-o participare mai activă la Întreprinderi de editură și de tipografie, În tovărășia plăcută a câtorva oameni de gândire și de condei, m-am găsit, prin 1919, cel mai aferat și mai aplicat spre realizări de ordin, oricum, mai Îngust decât ale prietenilor mei de pe atunci, cu vocații, ambițiuni sau veleități altfel afirmate și mai cu spor, pentru persoana lor, realizate. Emanoil Bucuța, Nae lonescu, Virgil Madgearu, Dim. Gusti, Ion
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
binefăcătoare de după dragostele voastre și somnul adânc al recuperației sexuale, „dulce dar al zeilor“? Unde, foa mea ca de lup care ne incita spre bunătățurile de pe masă, repa ratoare? Vă ridicați amândoi de pe patul dragostelor voastre glorioase de odinioară parcă aferați sau prea grijulii după toaleta intimă. Până În ziua când te pomenești persiflat, ușor și În glumă, pentru cutezanța ta de a mai fi amintit, cu aceeași evlavie din trecut, de dragoste: „Li-te-ra-tu-ră!“ Atunci veți Înțelege, domnule sau doamnă, ceea ce n-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu de teamă. Domnișoara Mica a fost și a rămas legionară convinsă. În timpul rebeliunii din ianuarie 1941, unchiul, fratele mai mic al mamei, tânăr inginer pe atunci, a văzut-o în zona Palatului Telefoanelor, cu un pistol la brâu, foarte aferată, dând dispoziții, făcând „ordine”. După 1948 a făcut, în mai multe rânduri, ani grei de pușcărie, a suferit mult. Nu și-a schimbat însă convingerile. Vroia oare să mă convertească la ideile ei? Aveam, uneori, această bănuială. Poate că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Prelipceanu), îmi dau seama de importanța evenimentului la care particip după numărul mare de ziariști care au invadat vagoanele. Sunt de la diverse ziare, posturi de radio și TV portugheze, franceze, spaniole, germane. O reporteră de la un post de televiziune portughez, aferată și entuziastă, foarte conectată la secvențele pe care le filmează și comentează, îmi pune câteva întrebări destul de banale și convenționale: cum mi s-a părut orașul Lisabona? cum a demarat călătoria pentru mine? ce genuri literare practic? câte cărți am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu i-am mai văzut pe reprezentanții acestei specii din neuitatul tren Lisabona-Madrid. E un bărbat de statură și vârstă mijlocie, un francez tipic, proaspăt ras, într-un sacou cenușiu, în carouri, secondat de un tehnician. Ne întreabă, surâzător și aferat, dacă suntem dispuși să-i acordăm un scurt interviu „la cald”. Nici o problemă. Ce poți să spui abia sosit la Paris, în Gara Montparnasse, asaltat de mulțimea de zgomote și de forfota umană din jurul tău? Că ești, firește, fericit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
totuși nedrept ca acest erzaț ideologic să prevaleze acum și scot capul pe geam. De pe peronul zugrăvit ca o amprentă artistică a Parisului, lumea ne face cu mâna semne de adio: muzicienii din fanfară, în livrelele lor colorate, oficialii, ziariștii aferați, fetele prevenitoare din comitetul organizatoric din rue d’Opera - toate se îndepărtează de noi cu iuțeala crescândă a trenului. Și odată cu ele, cele trei zile pline în capitala Franței. 15 iunie, joi Lille VASILE GÂRNEȚ: Pierdut printre alte sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un frig afară de trosneau pietrele caldarâmului, dar în localul pustiu, căldura însuflețea pereții. De undeva de la subsol, răzbăteau valuri de muzică violentă amestecate cu hohotele de râs ale clientelei... Pe o scară, aproape de ușa de la intrare, dispar la subsol chelnerii aferați, cu câte șase halbe de bere în mâini: se grăbesc să astâmpere setea mușteriilor. În prima zi, nu puteai arunca un ac de câtă lume se adunase, când am găsit cu mare greu o măsuță chiar lângă șemineul fierbinte. Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tras un glonț în viața lui. L-am întrebat: aveți pistol, dom’le? Vai de mine! Și e încărcat? Merge? Piedica aia, dacă se descarcă piedica? Un dialog absurd, care l-a flatat cu asupra de măsură. Mi-a răspuns, aferat, ceva de genul: măi, țâcă, atunci când io trăgeam cu pistolul, tu te jucai cu puța prin țărână. Io nu cred că mai există bărbat adevărat. De fapt, lumea asta e condusă de femei. Lumii noastre nu-i rămân decât proiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prima zi de Paști, ce aude Cronicarul la altminteri cuviosul post de televiziune Antena 1 ? Prima știre istorisește pe larg cum un descreierat și-a înjunghiat părinții. Iar imaginile prezintă victimele așezate în sicriu. După care, același post de televiziune, aferat, prezintă știrea că o fată a fost lăsată să înghețe la Arad, pe malul Mureșului, de autori necunoscuți. Indiferent cum am întoarce lucrurile, aceste două știri nu făceau parte din categoria celor de interes maxim. În ambele cazuri autorii par
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
să cânte, tibiaaa..." (aveam să-l mai aud peste ani, acest tibia, era parcă un laitmotiv al vieții ei care apărea când te așteptai mai puțin, n-am avut niciodată timp s-o întreb ce dracii însemna...). Petrică o ajuta aferat, cu o expresie pe care o bănuisem de ieri, când ea îmi spusese că nu e supărat pe mine, umanistă, dar mult mai accentuată ca în alte dăți, aș putea să spun hiperumanistă... Numita Tasia, o doamnă grasă, tip gospodină
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mușchi de vacă ("să fie mare, zise ea, și multă salată verde"). În schimb, eu nu mâncai nimic. După friptură, mai ceru un mic. "Unul singur?", întrebă cârciumarul mirat: Da, numai unul și încă un ardei iute". Îl mâncă foarte aferată și se uita la mine într-un fel care se vroia elocvent, asemeni unui copil care s-ar fi lăudat altuia că iată ce mănâncă el și celălalt n-are. "La urmă de tot, îmi explică, se simte gustul micului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]