3,871 matches
-
erau implicați În dezbaterile interne (care nu existau) și trebuiau să se mulțumească cu lectura ultimelor nouveaux romans de la Paris și cu participarea „prin procură” la o cultură franceză cosmopolită, cu care românii educați au pretins dintotdeauna că au o afinitate specială. Dar, În loc să-i condamne pe dictatorii români, guvernele occidentale i-au Încurajat frenetic. După ce România a Încălcat veto-ul sovietic, recunoscând oficial Republica Federală a Germaniei În ianuarie 1967, relațiile s-au ameliorat și mai mult: sosit la București
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și reveriile utopice, gândirea socială a vremii, ca și muzica, se plasa Într-un registru grandios, dar coerent și familiar. Dimensiunea comunitară era frapantă: se presupunea că studenții, ca și muncitorii, țăranii, negrii și alte categorii sociale, Împărtășesc interese și afinități care Îi leagă Între ei și Îi opun, ca grup, restului societății. Deși extravagante, proiectele anilor ’60 prezumau o relație Între individ și clasă, clasă și societate, societate și stat, bine cunoscută ca formă, dacă nu În conținut, tuturor gânditorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urma urmei, ambii erau identificați cu nazismul - Heidegger În mod explicit, fiindcă acceptase o catedră sub regimul național-socialist. Însă noua tendință de a critica optimismul ideii de progres, fundamentele raționalismului luminist și efectele sale politice și epistemologice a creat o afinitate Între criticii modernității și progresului tehnologic de la Începutul secolului XX, ca Heidegger, și scepticii blazați ai erei „postmoderne” (iar Heidegger și alții au fost „spălați” astfel de conotațiile anterioare). Când filosofia germană, după ce trecuse prin gândirea socială franceză, a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Logica politicii s-a schimbat așadar destul de puțin: ideea era În continuare mobilizarea persoanelor cu vederi similare În jurul unui program legislativ ce urma să fie aplicat de către stat. Nouă era premisa organizatoare. Până atunci (În Europa), bazele electorale rezultau din afinitățile elective ale unor mase de alegători din aceeași clasă sau profesie, uniți printr-un set comun, moștenit și mai degrabă abstract de principii și obiective. Măsurile politice concrete contau mai puțin decât apartenența la un grup. Dar În anii ’70
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunii Europene - era să permită Comisiei Europene de la Bruxelles să ignore guvernele naționale necooperante, tratând direct cu regiunile interesate din statele membre. Strategie extrem de reușită. Sentimentul regionalist crescuse pretutindeni (pe alocuri renăscuse) de la sfârșitul anilor ’60. Înlocuind dogma politică cu afinitatea regională, „șaișoptiștii” de altădată Încercau acum să reînvie și să folosească vechea limbă occitană În sud-vestul Franței. Ca și activiștii din Bretania, ei aveau puncte comune cu separatiștii catalani și basci, naționaliștii scoțieni și flamanzi, separatiștii din nordul Italiei și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
subnațional”, care lua locul națiunii și era cu atât mai legitimă cu cât purta pecetea aprobării oficiale de la Bruxelles și chiar (evident, cu mai puțin entuziasm) pe cea a capitalelor naționale. Locuitorii acestei Comunități tot mai parcelate aveau acum multiple afinități elective, variabile ca importanță cotidiană și rezonanță culturală. Ei erau mai puțin „italieni”, „britanici” sau „spanioli” decât În deceniile trecute, Însă nu se simțeau neapărat mai „europeni”, În ciuda proliferării etichetelor, alegerilor și instituțiilor „europene”. Multitudinea de agenții, mijloace de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la influența Occidentului decât orice altă regiune a Uniunii Sovietice. Estonii În special aveau contacte cu țările scandinave, prindeau televiziunea finlandeză Încă din anii ’70 și erau foarte conștienți de contrastul dintre ei și vecinii lor prosperi. Lituanienii, care aveau afinități istorice și geografice mai ales cu Polonia Învecinată, nu puteau să nu remarce că, până și sub comunism, polonezii erau mai liberi și mai Înstăriți decât ei. În al doilea rând și În pofida comparației deloc flatante cu vecinii lor, statele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și pe măsură ce au fost implementate reformele constituționale, problema separatistă a Încetat să mai fie urgentă. Vechii „stâlpi” comunitari (rețele sociale și politice dispuse ierarhic, care țineau locul statului-națiune) intraseră deja În declin. Belgienii mai tineri nu mai reacționau la stimulul afinității sectare, deși politicienii În vârstă nu au Înțeles imediat acest lucru. Declinul practicilor religioase, accesibilitatea Învățământului superior și migrația de la sat la oraș au slăbit influența partidelor tradiționale. Din motive evidente, acest lucru era și mai valabil pentru „noii” belgieni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
membri din Scandinavia (Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia), trei țări baltice din fosta URSS (Estonia, Letonia și Lituania), la care se adaugă Germania, Polonia, Rusia (și din 1995, contrar geografiei, dar la insistența scandinavilor, Islanda). Această reafirmare simbolică a vechilor afinități comerciale a fost apreciată de vechile orașe hanseatice precum Hamburg sau Lübeck și chiar mai lăudată de orașe ca Tallinn sau Gdañsk, dornice să se plaseze În centrul unei comunități baltice reinventate (acum cu accente occidentale), distanțându-se de patria-mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din estul Europei. Nu-i vorbă, și englezii erau periferici În felul lor - de aceea Europa rămânea pentru mulți dintre ei un obiectiv exotic. În 1991, săptămânalul Kultura tipărit la Sofia Îi Întreba pe bulgari cu ce cultură străină au afinități: 18% au răspuns „franceză”, 11% „germană” (și 15% „americană”). Dar numai 1,3% mărturiseau o apropiere de „cultura engleză”. Centrul necontroversat al Europei, cu toate necazurile de după unificare, era În continuare Germania: cel mai mare stat din UE ca populație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La sfârșitul Războiului Rece, poziția aparte a Turciei a primit o altă semnificație. țara nu mai era un avanpost și un stat-barieră Într-o confruntare geopolitică internațională. Era acum un culoar, o punte Între Europa și Asia, cu legături și afinități În ambele direcții. Deși Turcia era oficial o republică laică, cele 70 de milioane de cetățeni erau În marea lor majoritate musulmani. Turcii mai În vârstă nu erau practicanți foarte stricți, dar apariția islamismului radical a stârnit temeri că nici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că În fiecare sferă a vieții umane au loc evoluții transnaționale similare. Privită numai prin prisma schimbului și a producției, Europa devenise, Într-adevăr, o diagramă fluidă a tendințelor transnaționale. Dar, ca spațiu al puterii și legitimității politice sau al afinităților culturale, Europa a rămas ce era de atâta vreme: o acumulare bine cunoscută de particule statale distincte. În linii mari, naționalismul venise și trecuse 12; statele și națiunile au rămas. Lucru remarcabil, dacă ne gândim la ce-și făcuseră europenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contemporanii săi, Editura Casă Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007. SORA, Mariana, Cunoaștere poetica și mit în opera lui Lucian Blaga, Minerva, București, 1970. TĂNASE, Alexandru, Lucian Blaga filosoful poet, poetul filosof, Editura Cartea Românească, București, 1977. VAIDA, Mircea, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, Editura Minerva, București, 1975. VAIDA, Mircea, Pe urmele lui Lucian Blaga, Editura Sport-Turism, București, 1982. VALERIAN, V. I., Cu scriitorii prin veac, Editura Pentru Literatură, București, 1967. VATAMANIUC, Dimitrie, Lucian Blaga. Bibliografie, Editura Științifică și enciclopedica, București, 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traduire Blaga ", în Leș marches insoupçonnées, op. cît., p. 59. 875 Îl y a des exégètes de Blaga qui considèrent qu'entre să poésie et son système philosophique îl y a une différence de valeur. V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, Editura Minerva, București, 1975 : " Lucrările sale filosofice intersează, în afară importanței pur istorice în cronologia gândirii românești, mai ales în măsura în care ele îl relevă pe marele poet. " (p. 8) (" Șes travaux philosophiques nous intéressent, à part leur importance purement
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
est nous qui soulignons. 880 Mircea Vaida voit dans leș écrits philosophiques de Blaga l'expression d'un " instinct patriotique ", considérant qu'entre să métaphysique et să poésie îl y a une différence de degré. V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op. cît., p. 22-24 et 28 : " În genere, toți cei care s-au apropiat de creația teoretică a lui Blaga au sesizat prezenta lirismului care impregnează structura cugetării. " (" En général, tous ceux qui ont approfondi leș ouvrages théoriques
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cette opinion : en effet, leș preuves apportées par Blaga șont scientifiques, même și, dans le travail de conceptualisation, l'auteur joue parfois sur des métaphores (comme le " Grand Anonyme ", la connaissance luciférienne ou paradisiaque, etc.) V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op. cît., p. 40: " Blaga pune la temelia universului metafizic nu filosofia, nici știință, ci viața sensibilă, lumea afectiva, cu alte cuvinte poezia. " (" Blaga ne met à la base de l'univers métaphysique ni la philosophie, ni la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
no. 7/2005, p. 5-11, consulté le 12 avril 2010, URL : http://facultateadefilosofie.files.wordpress.com/2010/05/studii-de-filosofie-2005.pdf. 936 Jean Poncet, " Oser traduire Blaga ", în Leș marches insoupçonnées, op. cît., p. 58. 937 V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op. cît., p. 59: Poate că în lirica noastră, de la Eminescu încoace, nu există poet cu o autohtonie mai accentuată, încadrându-se mai organic decât Blaga în ceea ce tot el numește "matrice stilistica românească". Peut-être que dans notre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
du régime politique. " Notre traduction. 1037 Dans le Chapitre ÎI de notre thèse, nous avons désigné cette " région d'interférence " entre la poétique source et la poétique du traducteur par le terme " poétique inverse ". 1038 V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op. cît. L'auteur critique l'empreinte trop personnelle de Blaga dans leș traductions qu'il a réalisées : În genere, Blaga nu poate fi un foarte bun traducător, deoarece e un prea mare poet. Pretutindeni în versurile românești
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
op. cît., p. 61. 1564 Paul Miclău, " Avant-propos du traducteur (La transposition de la poésie de Lucian Blaga en français) ", în Lucian Blaga, Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 114. 1565 V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op.cit., p. 175 : " Dacă Faust se declară "om al faptei", fiind măcinat de febră cunoașterii, a dezlegării misterelor, Blaga e în mod vădit antipodul sau [...]. El declară fără înconjur : "Fiu al faptei nu sunt". " (" Și Faust se déclare
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ECPĂ, un complex proteic (EDN-EPXĂ și peroxidaza eozinofilică (EPDĂ (Tabel 2.6Ă. MBP - proteină bazica majoră - este bogată în arginina. Ar fi responsabilă de liza celulelor epiteliului traheal în fenomenele de astm. ECP - proteină cationica eozinofila - este o ribonucleaza cu afinitate pentru Zn. Complexul EDN-EPX este o ribonucleaza de 50-100 ori mai activă decât ECP. Ar avea efect asupra celulelor tecii lui Schwann. EPD - peroxidaza eozinofilică - este situată la periferia granulațiilor, în asociație cu ionii de clor și apa oxigenata. Este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
stimulare al celulelor Ț (TMF/TSFĂ, factorul de înlocuire a celulelor Ț (TRFĂ etc. Este produsă de celulele Th (CD4+A activate, posibil și de celulele Ț supresoare și Ț citolitice (CD8+A și chiar NK. Are receptori de înaltă afinitate trimerii alfa (CD25Ă, beta (CD122Ă și gamma (CD132Ă. Receptorii alfa și beta sunt de legare, iar beta și gamma sunt semnalizatori. ÎL-2 produce proliferarea și diferențierea celulelor B activate în direcție plasmocitară; creșterea celulelor Ț activate și producerea de limfokine
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CD15. Un complex molecular numit Lewis- X, care se găsește pe multe celule și în special pe granulocite. Formă sialilată, sialyl Lewis este caracteristică celulelor NK. Ligandul sau este selectina CD62. CD16. Numit și FcyR III este receptor de joasă afinitate pentru Ig G și pentru CD4. Se găsește pe celulele NK, granulocite și macrofage. CDw17 Lactosilceramidă exprimată pe granulocite, monocite și trombocite. Este o moleculă de adeziune. CD18 Este un lant al integrinei Beta 2, prezent pe toate leucocitele. Este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Ț și B activate . Marker pentru boala lui Hodgkin de la om. CD31 Glicoproteine transmembranare care mediază specific interacțiunile celulelor cu endoteliul vascular. Reglează fagocitoza celulelor moarte și muribunde. Abreviate sunt menționate când endoCAM, cănd TECAM. CD32 Receptor Ig G cu afinitate medie numit și Fcy RII. Diferite forme de CD32 sunt expresate pe macrofage, granulocite și celulele B. CD33 Numit și siglec-3 este o moleculă expresată de celulele stem hematopoietice. Are proprietatea de a lega hidrocarbonați. CD34 Numită și sialomucină, este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CD15Ă sialil Lewis pe neutrofile. Constituie familia selectinelor formată din CD62E, CD62L și CD62P. CD63 O glicoproteină puternic exprimată pe trombocite, monocite și slab pe celulele Ț, B și pe granulocite. CD64 Numit și FcyRI este receptor IgG de înaltă afinitate expresat pe monocite și granulocite stimulate de interferon. Joacă rol cheie în citotoxicitatea celulară dependența de anticorpi. CD65 Ceramid-dodecazaharid exprimat pe granulocite și monocite. CD66 O fosfoproteină puternic exprimată pe granulocite după activare. CD66e Numit și antigen carcinoembrionic este expresată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și CD79beta Sunt denumiri alternative pentru BCR signaltransducting a peptidelor Ig alfa și Ig beta. CD80 Numit și B7-1 este membru al superfamiliei de imunoglobuline expresat pe subsetul celulelor B prezentatoare de antigen și pe macrofage. Este receptor de mare afinitate pentru CD28 și CD152 (CTLA-4Ă. Interacțiunea lui CD80 cu liganzii lui este crucială pentru comunicarea celulelor prezentatoare de antigen (CPAĂ. CD81 Numit și TAPA-1 și este o proteină de suprafață a celulelor care reglează răspunsurile celulelor B și Ț. Pe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]