66 matches
-
de limbi. s-a născut la data de 25 iulie 1958, în Craiova, într-o familie de etnie armeană, supraviețuitoare a Genocidului comis împotriva armenilor din Imperiul Otoman între anii 1915-1923. Bunicii după tată, Garabet și Arșaluis Vosganian proveneau din Afion Karahisar, respectiv Constantinopol (Istanbulul de astăzi din Turcia, de unde a pornit planul Genocidului: în 24 aprilie 1915, au fost arestați și mai târziu uciși sute de intelectuali armeni), un oraș cu o comunitate armeană numeroasă și importantă. Familia bunicului după
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
Minerva, București, 1989 (prima ediție, 1933). 457. Ion Creangă, „Moș Nichifor Coțcariul”, În vol. Ion Creangă, Povești, Amintiri, Povestiri, Editura Eminescu, București, 1980. 458. Constantin Racoviță-Cehan, domnitor În Țările Române la jumătatea secolului al XVIII-lea, care se droga cu afion și vin pelin (139, p. 66), a murit pentru că, „În fierbințeala boalei - zice cronicarul -, a băut vreo trei-patru sticle de spirt de melisă ; peste șase ceasuri a murit”. 459. Nicolae Iorga, O gospodărie moldovenească la 1777 după socotelile cronicarului Ioniță
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
piciorul. Buba-i aici, Sihastre! spune și își înșurubează un deget în tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea? Afion ... Îți alină durerile toate ... Toate?! Toate! Fantastic! Ia ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O sucește.... O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă doară! Ale mele-s! Le merit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
odihnă, loc de verdeață, unde nu-i întristare nici suspin?!" Ștefane!! strigă Daniil cu disperare. Și... și eu, netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui năuc, jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și picură: pic-pic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țara să nu se piardă! Își acoperă un căscat. Ștefan, toropit, luptă cu somnul ce-l copleșește. Ce naiba mi-ai dat să beau? Se clatină... Se așează pe scaun... Daniil zâmbește în barbă... Ce mi-ai dat? Suc de mac: afion. M-ai.... m-ai....otră ... otrăvit... Daniil zâmbește, își piaptănă cu degetele rășchirate barba zbârlită: Dulce otravă... O să tragi un pui de somn... Noaptea-i rău sfetnic. Când o răsări soarele, vei vedea că dracul nu-i așa negru. Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
legislativă: "Legile opresc numai duelurile cu pistol, cu sabie, cu rapieră șspadăț, ele nu prevăd nici o pedeapsă pentru dueluri cu carabină". Duelul imaginar produce o rană imaginară. Protagonistul "rănit" este înfășurat la cap de un doctor prieten și drogat cu "afion". La vederea falsului rănit, duduca leșină de emoție: "Mamuca a căzut în capcana lui Toderiță în însăși ziua închipuitului duel". Și, pentru că tot tîrgul vuia despre acest duel, provocat de salvarea onoarei ei, " Mamuca începu să-i vorbească despe Ťnecesitatea
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Război Mondial și instaurarea comunismului în România s-a schimbat pattern-ul narcofiliei și portretul robot al consumatorului de narcotice și halucinogene. Nu mai era vorba de domnitorul sau de boierul (sau chiar de târgovețul) din epoca fanariotă, care „bea afion" pentru a fi „cu kyef", după tabietul turcesc. Nu mai era vorba nici de bonjuristul „progresist", care învață la Paris nu doar „la gât cravatei cum se leagă nodul", ci și cum se ține „în dinți țigara lungăreață". În fine
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
negustori, cămătari, proprietari de localuri și de bordeluri, fac și ei trafic de stupefiante în Constanța interbelică. Persanul Hwaja al Wasiti, românul Hemcea și ceilalți protagoniști aduc în port, prin contrabandă din Siria și Algeria, hașiș și mai ales opium (afion) pentru a-i servi apoi pe marinarii din port și pe capii lumii interlope din oraș. Cum declară chiar prozatorul, este vorba de un tablou realist al orașului-port, pe care l-a cunoscut el însuși în anii '30-'40. Henriette
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
cu iască și cu lăcuste. Când ajunse în târgul care îl urgisise, se retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mâncărurilor (arpagic, bamă, bostan, dovleac, dud, harbuz, pătlăgea, tarhon) sau ca mirodenii (anason, enibahar, năut, susan); - nume de mâncăruri de bază (chiftea, ciulama, iahnie, musaca, sarma, telemea) sau de dulciuri (acadea, baclava, cataif, halva, magiun, rahat, șerbet); - nume de băuturi (afion, cafea, rachiu, revac, salep). În cunoscuta sa lucrare Semasiologia limbii române, L. Șăineanu atrage atenția asupra unui fenomen cel puțin ciudat: românii au împrumutat cuvinte și expresii privitoare la „beție“ de la un popor căruia religia îi interzice în mod categoric
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
că-i zicea : Cin’ la Vidros ne-o mâna, La toți capu ne-o mânca ! (47, p. 73). în unele variante, Antofiță e obligat să-l narcotizeze pe vătaful Vioară cu vin dres cu opium („Paharul cu vin umplea,/ Cu afion l-împlinia,/ Și da lui tat-so de bea” ; cf. 63, p. 298) sau să-și îmbete ortacii (43, p. 264) pentru a le învinge frica. în vechiul mit germanic al înfruntării dintre Beowulf și balaur, însoțitorii eroului, „cuprinși de o groază
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
românească, vezi și nota 39). Țăranii și târgoveții români nu foloseau mătrăguna doar ca fiertură („ceai de mătrăgună”, la Simeon Fl. Marian), ci și „dizolvată” (macerată) în vin sau rachiu. Astfel se folosea și opiumul (de aici expresia „a bea afion”), dar și alte plante psihotrope. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, de pildă, Vasile Alecsandri descria cârciumari evrei din Moldova care comercializau „rachiu amestecat cu ciumăfăi” (40). La rândul său, Mihai Eminescu scria în 1881 despre cei care vindeau „rachiu de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la intervale egale, a fumului din ciubuc [...]. [Boierul fanariot] cade într-un fel de reverie delicioasă, așa-zisul chef sau stare de quietism oriental, în oposițiune cu starea posomorâtă și mânioasă a tiriachiului, a băutorului pasionat de vin și de afion [= opium], căruia [îi] revenea buna dispozițiune odată cu primele filigene de cafea (123, pp. 216-217). Expresiile „a fi cu chef”, „a trage un chef”, „a fi chefliu” etc. se referă la euforia, la buna dispoziție și la amețeala plăcută provocate de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și imprevizibile asupra copiilor. Năravul era atât de răspândit în mediul rural, încât în 1935, în Cartea satului, volum de popularizare a farmaciei casnice, medicul-scriitor Vasile Voiculescu își formula interdicția în termeni categorici : „Numai medicii au voie să dea bolnavilor afion și mac. [...] Copiilor să nu le dăm ceai de mac. [...] E bine ca pe dinăuntru [= uz intern] să nu se dea ceaiuri de mac, copiilor mici cu nici un chip, căci macul este otrăvitor”. Voiculescu nu se referea doar la fiertura
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dreptul otrăvitor pentru copiii mici, prin opiumul pe care-l conține” (254, pp. 172-173, 211). Dacă țăranii autohtoni cunoșteau și foloseau diversele remedii pe bază de mac încă din cele mai vechi timpuri, în schimb obiceiul de a folosi opiumul (afionul) este probabil exogen, împrumutat și de dată relativ recentă. Totuși, nu atât de recentă cum credea, de pildă, Alexandru Ciorănescu : „în românește [afionul] desemnează un soporific nedeterminat - scria Ciorănescu în 1959 -, fiindcă opiul (opiu, s.m. din fr. opium) a fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe bază de mac încă din cele mai vechi timpuri, în schimb obiceiul de a folosi opiumul (afionul) este probabil exogen, împrumutat și de dată relativ recentă. Totuși, nu atât de recentă cum credea, de pildă, Alexandru Ciorănescu : „în românește [afionul] desemnează un soporific nedeterminat - scria Ciorănescu în 1959 -, fiindcă opiul (opiu, s.m. din fr. opium) a fost necunoscut până în epoca actuală” [sic !] (154). Un opiat complex cum este teriaca era folosit deja în secolul al XVI-lea în farmaciile din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
opium) a fost necunoscut până în epoca actuală” [sic !] (154). Un opiat complex cum este teriaca era folosit deja în secolul al XVI-lea în farmaciile din Transilvania (Cluj, Brașov, Sibiu ș.a.) și, probabil, cam din aceeași perioadă era cunoscut și afionul. Cea mai veche atestare a termenului apare într-un manuscris din Banat (circa 1670), în Dictionarium valachico-latinum : „Afiom : Herba soporifera”. Ar fi vorba aici despre o influență lingvistică maghiară (afium), susține B.P. Hasdeu (155, p. 324). În limbaj arhaic și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
veche atestare a termenului apare într-un manuscris din Banat (circa 1670), în Dictionarium valachico-latinum : „Afiom : Herba soporifera”. Ar fi vorba aici despre o influență lingvistică maghiară (afium), susține B.P. Hasdeu (155, p. 324). În limbaj arhaic și popular, termenul afion desemna câteodată nu numai „sucul de mac”, ci și macul însuși. În cazul citat mai sus este vorba, evident, de plantă (herba), ca și în cazurile unor formule incipiente din poeziile populare de tipul : „Frunză verde de-afion...”. Astfel de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
popular, termenul afion desemna câteodată nu numai „sucul de mac”, ci și macul însuși. În cazul citat mai sus este vorba, evident, de plantă (herba), ca și în cazurile unor formule incipiente din poeziile populare de tipul : „Frunză verde de-afion...”. Astfel de formule incipiente sunt folosite de regulă în poezii populare în care este prezent somnul : „Frunză verde de- afion.../ Toate păsările dorm” (156) ; sau Frunzuleană d’afion, în grădina lui Ion, Toate păsările dorm, Numai una n’are somn
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vorba, evident, de plantă (herba), ca și în cazurile unor formule incipiente din poeziile populare de tipul : „Frunză verde de-afion...”. Astfel de formule incipiente sunt folosite de regulă în poezii populare în care este prezent somnul : „Frunză verde de- afion.../ Toate păsările dorm” (156) ; sau Frunzuleană d’afion, în grădina lui Ion, Toate păsările dorm, Numai una n’are somn (157). Este mai greu de stabilit valoarea semantică a termenului afion în recomandările terapeutice populare de tipul celei atestate în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cazurile unor formule incipiente din poeziile populare de tipul : „Frunză verde de-afion...”. Astfel de formule incipiente sunt folosite de regulă în poezii populare în care este prezent somnul : „Frunză verde de- afion.../ Toate păsările dorm” (156) ; sau Frunzuleană d’afion, în grădina lui Ion, Toate păsările dorm, Numai una n’are somn (157). Este mai greu de stabilit valoarea semantică a termenului afion în recomandările terapeutice populare de tipul celei atestate în Dobrogea în jurul anului 1900 : „Lin despicat cu mațe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
populare în care este prezent somnul : „Frunză verde de- afion.../ Toate păsările dorm” (156) ; sau Frunzuleană d’afion, în grădina lui Ion, Toate păsările dorm, Numai una n’are somn (157). Este mai greu de stabilit valoarea semantică a termenului afion în recomandările terapeutice populare de tipul celei atestate în Dobrogea în jurul anului 1900 : „Lin despicat cu mațe cu tot, presărat cu spirt și afion, se pune la pântece pentru orice durere de pântece sau de stomac” (85, p. 96). Dar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dorm, Numai una n’are somn (157). Este mai greu de stabilit valoarea semantică a termenului afion în recomandările terapeutice populare de tipul celei atestate în Dobrogea în jurul anului 1900 : „Lin despicat cu mațe cu tot, presărat cu spirt și afion, se pune la pântece pentru orice durere de pântece sau de stomac” (85, p. 96). Dar însăși larga răspândire a vocabulei (afion) în terminologia medicală populară (chiar atunci când desemnează planta sau o parte a ei) este un simptom al răspândirii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tipul celei atestate în Dobrogea în jurul anului 1900 : „Lin despicat cu mațe cu tot, presărat cu spirt și afion, se pune la pântece pentru orice durere de pântece sau de stomac” (85, p. 96). Dar însăși larga răspândire a vocabulei (afion) în terminologia medicală populară (chiar atunci când desemnează planta sau o parte a ei) este un simptom al răspândirii remediului respectiv (opium). Confuzia lexicală nu era generalizată. Într-o însemnare pentru doftorii din 1788 (mss. BAR nr. 3750), „macul” și „afionul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
afion) în terminologia medicală populară (chiar atunci când desemnează planta sau o parte a ei) este un simptom al răspândirii remediului respectiv (opium). Confuzia lexicală nu era generalizată. Într-o însemnare pentru doftorii din 1788 (mss. BAR nr. 3750), „macul” și „afionul” sunt recomandate ca remedii distincte (158, pp. 175-177). Mai multe rețete de farmacie populară, rămase în manuscris din prima jumătate a secolului al XIX-lea (în arhiva folcloristului Artur Gorovei din Fălticeni), confirmă folosirea opiaceelor în formele lexicale discutate : „afion
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]