74 matches
-
estul bazinului. În urma înțelegerii încheiate între Victor Maderspach și frații Hoffman, aceștia, în cursul deceniului IV al secolului al XIX-lea trec la cumpărarea de la marii proprietari și țăranii urbariali a unor suprafețe întinse de terenuri, unde au fost descoperite aflorimente ale straturilor de cărbune, pentru a le transforma apoi în perimetre de exploatare a cărbunilor, solicitând în acest scop de la autoritățile statului autorizații de exploatare. În anul 1853 frații Karol și Rafael Hoffman, după o călătorie istovitoare, vin pentru prima
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359973_a_361302]
-
vechiul drum al romanilor sau drumul poștalioanelor, între Baru, peste Dealul Babii, la Vulcan, într-o zi întreagă, după cum descrie într-o notă de călătorie Rafael Hoffman. Cercetările geologice efectuate au confirmat existența unor uriașe rezerve de cărbune, ale căror aflorimente au fost descopertate pe cale naturală, în special în estul bazinului carbonifer, la Petrila. Micile cariere rudimentare de suprafață, deschise în aflorimentul stratului principal au scos la iveală un cărbune de bună calitate, studiate de Rafael Hoffman, care arată că situația
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359973_a_361302]
-
o notă de călătorie Rafael Hoffman. Cercetările geologice efectuate au confirmat existența unor uriașe rezerve de cărbune, ale căror aflorimente au fost descopertate pe cale naturală, în special în estul bazinului carbonifer, la Petrila. Micile cariere rudimentare de suprafață, deschise în aflorimentul stratului principal au scos la iveală un cărbune de bună calitate, studiate de Rafael Hoffman, care arată că situația periferică a bazinului carbonifer al Văii Jiului, izolat între munți, unde căruța cu roțile ferecate încă nu era cunoscută, lipsa aproape
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359973_a_361302]
-
1961 locuiam în colonia de barăci Almașul Mare, undeva în apropierea capului de funicular ce transporta minereul produs de mină la Uzina de preparare a minereurilor Zlatna. Obișnuit, pentru a ajunge la mina Muncăceasca Vest, cu filonul principal 25, cu afloriment la suprafața, la mina Acra, mină veche de peste 2000 ani cu vechi inscripții romane în interior. Personalul trebuia sa traverseze galeriile de legătură de circa 3 (trei) kilometri din Almașul Mare la Muncăceasca Vest. Într-o luni seara a lunii
1961 O AVARIE MINIERĂ LA MINA ALMAŞUL MARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341944_a_343273]
-
acum. Imediat după ce am absolvit cursurile școlii profesionale, am fost repartizat la mina Muncăceasca Vest care se afla în vecinătatea minei Stănija, cunoscută ca o bună producătoare de aur nativ. La mina noastră lucram la galeria Acra plasată chiar la aflorimentul filonului 25. Intrarea în această galerie se făcea printr-o galerie săpată pe vremea exploatării acestui filon de către romani. Dovada cred că mai exista și astăzi deoarece o bună lungime de galerie era săpată cu dalta și ciocanul într-o
BULGĂRII DE AUR !!! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358299_a_359628]
-
superior ultimului orizont. Pentru a ajunge la gura superioară a minei, mergeam pe un fel de drum prin pădure, care dura pe puțin o jumătate de oră. Aici se afla intrarea unei vechi mine romane numită Acra și avea un afloriment la suprafață. Galeria de intrare avea o porțiune săpată în roca dură a muntelui cu dalta și ciocanul, urmele se vedeau și acum după circa 2000 ani. Tot în roca dură exista și o încăpere unde se mai păstrau în
1961 DE LA UCENICIE LA MUNCA ÎN SUBTERAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365148_a_366477]
-
pe categorii; ... d) propuneri privind continuarea activității de cercetare geologică pentru mărirea cantității resurselor minerale și creșterea gradului de cunoaștere a acestora. ... Articolul 10 Documentația cu calculul resurselor/ rezervelor minerale are ca părți integrante următoarele anexe la text: a) descrierea aflorimentelor, dezvelirilor, șanțurilor, puțurilor, galeriilor, planurilor înclinate, nișelor, carotelor obținute în foraje etc., în zonele în care au traversat corpurile de substanță minerală utilă; ... b) rezultatele măsurătorilor hidrogeologice; ... c) tabele cu calculul devierii sondelor și interpretarea grafică; ... d) tabel cu coordonatele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172466_a_173795]
-
DN 67 (Rm. Vâlcea - Costești - Horezu - Tg. Jiu - Drobeta - Tr. Severin), între km 35, metrul 700 - km 35, metrul 800 - pe o lungime de 100 m. Limita estică pornește din DN 6, km 35, metrul 700, urmărește partea superioară a aflorimentului (carierei) de nisip, de-a lungul lizierei pădurii de fag (de asemenea proprietate particulară), până în firul pârâului Valea Nisipului. Limita sudică este reprezentată de cursul sinuos al pârâului Valea Nisipului, pe o lungime de 140 m; limita pornește în partea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/173526_a_174855]
-
proprietate particulară), până în firul pârâului Valea Nisipului. Limita sudică este reprezentată de cursul sinuos al pârâului Valea Nisipului, pe o lungime de 140 m; limita pornește în partea de est a perimetrului, din punctul unde marginea de sus a carierei/aflorimentului de nisip coboară în firul văii și continuă apoi pe pârâu în aval, până în dreptul gardului de sârmă (care constituie limita vestică a ariei protejate). Limita vestică limita pornește din DN 67, din dreptul km 37 - metrul 800 și urmărește
EUR-Lex () [Corola-website/Law/173526_a_174855]
-
km 37 - metrul 800 și urmărește gardul de împrejmuire (de sârmă) care separă aria protejată de proprietatea particulară vecină, până în firul pârâului Valea Nisipului. Descrierea suprafeței Rezervația naturală Muzeul Trovanților cuprinde un teren neproductiv, denivelat și o carieră de nisip (afloriment) cu expunere vestică, fiind situată în extravilanul localității Costești, la baza Dealului Costești (Zlamene), adiacentă DN 67. Rezervația face parte din Trupul B, este Parcela înscrisă în cartea funciară nr. 148 a comunei Costești, având nr. cadastral imobil 313. Parcela
EUR-Lex () [Corola-website/Law/173526_a_174855]
-
pe categorii; ... d) propuneri privind continuarea activității de cercetare geologică pentru mărirea cantității resurselor minerale și creșterea gradului de cunoaștere a acestora. ... Articolul 10 Documentația cu calculul resurselor/ rezervelor minerale are ca părți integrante următoarele anexe la text: a) descrierea aflorimentelor, dezvelirilor, șanțurilor, puțurilor, galeriilor, planurilor înclinate, nișelor, carotelor obținute în foraje etc., în zonele în care au traversat corpurile de substanță minerală utilă; ... b) rezultatele măsurătorilor hidrogeologice; ... c) tabele cu calculul devierii sondelor și interpretarea grafică; ... d) tabel cu coordonatele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172465_a_173794]
-
Prin cartarea geologico-tehnică a zonei amplasamentului, pe planurile existente se transpun date referitoare la: - stratigrafie și tectonică; - fenomene fizico-geologice; - morfometrie și geomorfologie; - gropi de împrumut pentru lucrările de terasamente. B2. Datele stratigrafice și tectonice se obțin prin: - identificarea punctelor de afloriment; - cercetarea diferitelor formațiuni, orizonturi și niveluri litostratigrafice, precum și stabilirea direcției și înclinării straturilor, a accidentelor tectonice, a fisurilor și a gradului de alterare; - corelarea observațiilor efectuate; - colectarea probelor pentru analize de laborator. În cazul amplasamentelor în care fundamentul geologic este
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188248_a_189577]
-
ales continuitatea acestora în adâncime, zăcămintele minerale solide, lichide și gazoase, structura integrală a planetei Terra, plăcile tectonice ale scoarței terestre, dar și structura internă stratificată a planetei. Fazele de cercetare geologică a unei regiuni se încep cu cartarea terenului, aflorimentele (roci expuse la suprafață) fiind punctul de plecare.Urmează faza de prospecțiune cu forare de suprafață care ajută la formarea profílurilor geologice, cu luare de eșantioane (probe pentru determinarea conținutului), aceste date se vor înscrie pe o hartă geologică la
Geologie () [Corola-website/Science/298339_a_299668]
-
valea Borod o albie adâncă mărginită de versanți cu altitudini mai mari decât cei din cursul superior al văii Borod, se întâlnesc alunecări de teren. De asemenea se mai întâlnesc și pe Dealul Codrișoare în localitatea Cetea. Pe alocuri apar aflorimente și linii de izvoare care indică o zonă de descărcare a stratului freatic. Râul nu a secat niciodată , iar viiturile se produc destul de des, accesul la miră este posibil la orice viitură, malurile fiind în această zonă destul de înalte. Fenomenele
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de un hectar. Aria protejată este inclusă în situl "Natura 2000 - Cușma" și reprezintă un afloriment în partea nord-vestică a Munților Călimani (grupare muntoasă a Carpaților Orientali), pe cursul superior al văii Budacului. Abruptul prezintă straturi de marne, nisipuri, mâluri și pietrișuri și un sector cu depozite sedimentare cu conținut de floră și faună fosilizată, alcătuit
Locul fosilifer Râpa Mare () [Corola-website/Science/325326_a_326655]
-
satul Lacurile și mănăstire. Traseul - neasfaltat - are porțiuni greu accesibile. Dacă până în anul 1988 pătrunderea spre Găvanu era greoaie, din anul 1989 prin drumul forestier de 3 km ce pornește inițial de pe valea Jghiabului de la Coita și merge printre interesante aflorimente de gresie, se poate ajunge și cu mijloace auto. Accesul final spre poarta așezământului se face "per pedes apostolorum". La construcția actualei biserici cu hramul "„Adormirea Maicii Domnului”", s-au folosit bârne din lemn de brad căptușite cu scândură, așezate
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
1948) 48,6 (1951) 41,4 (1964) 49,0 (1975) 50,7 (1970) 33,6 (1964) 32,9 (1966) 34,8 Orașul Lille este situat la aproximativ 20 de metri altitude 7 într-o extindere a valea Deûle. Aici, cretă afloriment ultima (Turonian și Senonian) din regiune să pătrundem naturale Mélantois la vest, în temeiul Weppes, iar la nord, sub Baroeul, cele două regiuni de relief moderat dezvoltate în nisip și Landenian Ypresian lut. Capacul sedimentara recentă (Pleistocen) este omniprezent în
Lille () [Corola-website/Science/297715_a_299044]
-
anul 1817 și orașul Turda. Înaintea alunecărilor de teren, ocupa o suprafață de 0,07 ha și avea o adâncime de 32,5 m. Descrierea lacului după Ion Al.Maxim (1937): Lacul are maluri instabile, se surpă și alunecă continuu. Aflorimente de sare gemă se găsesc pe malurile de nord și de vest. Cabine pe malul estic. Adâncimea maximă: 45 m (după Jenö Viski, 1911), 32,5 m (Ion Al. Maxim, 1937). Ritm mare de împotmolire. Originea lacului: ocnă veche, de
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
ale fostelor scări. Surparea ocnei s-a produs cândva între anii 1867 și 1889. Tot sub forma unui crater, umplut numai parțial cu apă, este descrisă și de către Jenö Viski în anul 1911. Pe pereții craterului se vedeau în 1911 aflorimente de sare. Formarea lacului propriu-zis a avut loc între 1911-1937. Lacul 2 („Lacul Durgău”), lac sărat format prin prăbușirea ocnei „Nagydörgö” („Durgăul Mare”). Adâncimi: 6 m (Jenö Viski, 1911), 5,25 m (I.A.Maxim, 1937), 3,8 m (1978
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
pusă în evidență existența a două puțuri cu adâncimi de 46 m. Lacul 4 („Lacul Ocnei”), lac sărat format prin prăbușirea unei vechi ocne de sare în formă de clopot, cu adâncime mare. Malul vestic ocupat în 1937 de cabine. Afloriment de sare gemă în partea de sud-est a lacului. Adâncimi: 36 m (S.Fischer, 1887), 40 m (Jenö Viski, 1911), 33,75 m (I.A. Maxim, 1937). Salinitate la suprafața apei: 60 g/l(‰) în luna iulie. Lacul 5 („Lacul
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
dimensiuni reduse) de culoare alb-cenușiu, la baza cărora sunt semnalate depozite minore de grohotișuri rezultate în urma mai multor procese de eroziune desfășurate de-a lungul timpului. În versantul stâng al văii "Coltăului", aproape de confluenta cu pârâul "Țâcârlăului" se află un afloriment (abrupt calcaros - inca neexplorat) de interes paleontologic cunoscut de localnici sub denumirea de "Râpă Albă". Acesta prezintă resturi fosilifere (cochilii de melci) depozitate în strate de rocă sedimentara constituită din marna calcaroasa. Acest fenomen este întâlnit și în abruptul drumului
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
abruptul drumului ce traversează "Zugăul", dar aici cochilile sunt stratificate în conglomerate alcătuite din argile și nisipuri. Toponimele sunt legate de diminutive ce evidențiază în primul rând graiul locuitorilor satului Pria; astfel în arelul măgurii formele de relief (dealuri, stâncării, aflorimente, vai, pajiști, pășuni) sunt cunoscute sub diferite nume ("oronime"): "Țâcârlău, Coltău, Valea Urzâcarului, Măgurice, Gribăn, Coasta Sclipturii, Purcăreță, Șu' Izvoară, Șu' Coaste, Râpă Albă, Pietricel, Grui, Osoi, Tăușoare, Șu' Piatră, Vițălar, Capu Văii, Arsura, Tiiș, La Valauă, Taină, Iclejie, La
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Moldaviei” Alecu Obreja menționează ca data sigură a deschiderii minelor de sare din Moldova nu poate fi precizată. Se poate afirma însa că din timpuri foarte vechi băștinașii au utilizat apele sărate ale izvoarelor și mai târziu chiar sarea din aflorimente. Cea mai veche mărturie scrisă datează din anul 1380 și este constituită de un hrisov domnesc din care rezultă plata a unei cantități de 2000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră la Garbovana, lângă Căiuți. Venitul ocnelor
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
2012. a fost endemică pentru solurile bogate în cupru din provincia Katanga din estul Republicii Democratice Congo, și a fost găsită doar în jurul localității Dikuluwe, unde solurile sunt derivate din rocile cambriene ale . A fost limitată la savana stepică în aflorimentele de cupru, care au fost distruse de . Nu s-au mai găsit specimene după 1959.
Acalypha dikuluwensis () [Corola-website/Science/335871_a_337200]
-
văii Supanulu, aproape de vărsarea acesteia în râul Trotuș. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă un afloriment (abrupt în versantul râului Supan, afluent de dreapta al Trotușului), unde în masivul stratelor de rocă (argile, gresii, nisipuri) s-au descoperit importante depozite de faună constituită din resturi fosilizate cu cochilii de anghilă de mare ("Conger conger") și gasteropode
Strate tip pentru „Formațiunea de Supan” () [Corola-website/Science/328448_a_329777]