31 matches
-
joase. V-aprindeți în clocot voi, zori de rubin, Voi torțe, voi facle, voi stele, Șuvoi de căldură, puhoi de lumini Reverse cîntările mele. Voinica vîlvoare a jarului vast Zvîcnească spre zarea senină, Iar voi pregătiți-mi un aprig contrast, Afunduri noptoase de mină. Inventarul nu se oprește decît în clipa cînd poetul adoarme: "Dar chiar și în vis îl petrece-n alai/ Un chiot de mîndre unelte/ Și-i dăruie-n cale un zîmbet bălai/ Frățînii cu suflete zvelte./ Și
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
lângă sudalmă de ciocan, front de lucru lângă front de lucru, abataj lângă abataj - o lume miriapodică și exactă, halucinantă și concretă, vie ca o durere de dragoste. Căci o mare dragoste înseamnă minerul și truda sa, în călătoria spre afunduri, pe rădăcinile pământului. Cercetarea și desprinderea filoanelor înmărmurite de milenii, ca niște stalactite uriașe - și trimiterea lor sub formă de cărbune pentru nevoile de la suprafață. Dragoste pentru unealtă, mai veche sau mai nouă: ciocanul de abataj și grinda de sprijin
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
pulsează în raza captivă din dragoste - așa cum minerul însuși înseamnă o lume într-un om. și el hălăduiește pe dedesubturile planetei, adunând comori pentru cei dragi, purtați simbolic în lămpașul ce-i luminează calea și nădejdea. Iar când iese din afunduri, când redevine om obișnuit, minerul nu uită, dacă e zi, să dea înapoi soarelui raza împrumutată. Dacă e noapte - și arborii în jur dorm, rezemați în flinte, ca niște ostași obosiți - minerul deschide lămpașul lăsând raza să urce, stea de
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
ființei estetice se relevă a fi o captivitate, deci o sursă de suferințe. Melosul ei însoțește "scufundarea", catastrofă existențiala care se află în spatele oricărei strădanii estetice: "acum ei pregătesc o colivie pentru/ lacrima zeului/ acum ei pregătesc o celulă în afunduri/ pentru un sunet muzical/ căruia i-au amputat diezul// la o scurtă privire/ un zgomotos divorț al luminii/ la o scurtă privire/ măsurătorii întunericului au renunțat// inutil să-ncerci să-ndupleci o gheara/ imposibil să te opui unei delte de
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
ca aceea care s-a întâmplat. Recunosc că sunt un zăpăcit, un mare zăpăcit. Însă nu un mincinos și nici unul care se joacă cu viața și oamenii ei. Nelli, aș vrea atât de mult să ajungi să mă cunoști până în afundurile mele! ș...ț P.S. 1 Cred că Tica n-a fost prea surprinsă de scrisoarea pe care a primit-o în locul tău. Știe cât sunt de îndrăgostit de domnișoara Nelli Filipescu. I-am făcut confidențe. Și mai știe cât de
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a cuprins "basme ale aspirației sideral-edenice (înfățișând figuri, peisaje, simboluri ale lumii celeste)". Volumul al doilea, Frumoasa Lumii, conține "transfigurări fantastice ale lumii pământene, reale." Volumul al treilea, Inimă putredă, e alcătuit din "basme ale incursiunii în teritoriile infernale ale afundurilor subterane". Volumul al patrulea include Basme superstițios-religioase. Evident, clasificările nu sunt rigide, strict delimitate, cele trei lumi - celestă, pământeană și infernală - putând coexista în cursul aceleiași narațiuni. Clasificarea este determinată de semnificația dominantă. Volumele 5, 6 și 7 au amplificat
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
guru, un yoghin, o întrupare a zeului Triton care trăiește pe baltă dintotdeauna și care nu se hrănește decât cu tutun și rachiu dar știe totul despre întinderea de apă lângă care viețuiește și mai ales ce se întâmplă în afunduri. Este personajul, singurul, care îi dă de veste pescarului unde, când și cum trebuie să arunce momeala ca să prindă destul pește încât să nu râdă copii de el. Lucru greu, chiar imposibil, dacă nu ești consiliat de un maestru desăvârșit
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
la deplină maturitate de creație și de notorietate, făcea, prin 1932, o comparație între proza mai veche, de creație, care presupunea cantonarea pe “litoralul” vieții și cea modernă în care scriitorul devine un fel de scafandrier,care răscolește și analizează afundurile ființei umane. Camil Petrescu avea în vedere pe André Gide, iar Gib Mihăescu pe Dostoievski, ca modele de prozatori moderni, analitici. Fundalul epic al romanului “ Trenul iubirii” se bazează pe o palpitantă și romantică “love-story” având ca protagoniști pe autoarea
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366639_a_367968]
-
la deplină maturitate de creație și de notorietate, făcea, prin 1932, o comparație între proza mai veche, de creație, care presupunea cantonarea pe “litoralul” vieții și cea modernă în care scriitorul devine un fel de scafandrier,care răscolește și analizează afundurile ființei umane. Camil Petrescu avea în vedere pe André Gide, iar Gib Mihăescu pe Dostoievski, ca modele de prozatori moderni, analitici. Fundalul epic al romanului “ Trenul iubirii” se bazează pe o palpitantă și romantică “love-story” având ca protagoniști pe autoarea
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366638_a_367967]
-
gândi vreodată ca dragostea de viață S-o-nchid într-un sonet, ca omu-n patru scânduri. Când ura și minciuna le văd, îmi vine greață, Mă chinui zi de zi cu ale mele gânduri. Aș vrea, meschine lucruri, în negrele afunduri Să le arunc. Și vesel să ies din deasa ceață. Aș vrea, atunci, iubirea să-mi lumineze gândul, Să trec cântând prin viață și-n mână cu o floare, Să-mi aflu-n lume rostul și printre oameni rândul, Să
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > MUSTRARE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mustrare Din ce afunduri clipele uitate Vin astăzi cu mustrarea să mă certe Din scorburi, văgăuni întunecate, Sfielnice și cu mișcări incerte? Cu tot noianul viselor ucise În alternarea clipelor trădate, Nepieritoare țesături de vise Pe orizonturi largi, nemăsurate. Mustrarea lor e însă călduroasă
MUSTRARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358911_a_360240]
-
Cu tot noianul viselor ucise În alternarea clipelor trădate, Nepieritoare țesături de vise Pe orizonturi largi, nemăsurate. Mustrarea lor e însă călduroasă Cum le păstrează și le-aduce toate Din vreme-ndepărtată, neguroasă, Dar temătoare de uitare poate. Din ce afunduri clipele uitate Vin astăzi cu mustrarea să mă certe? Cu lacrima durerii sunt udate, Nicicând durerile nu sunt inerte. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mustrare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi
MUSTRARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358911_a_360240]
-
Unde-i Bucureștiul? Și totuși, iată-l, ieșind, tîrîș-grăpiș, din somnul totalitar. Nu mai e, parcă, forfota borfăită de-acum cîțiva ani, lumea-ncepe s-arate un pic altfel. Mai liniștită? Mai blazată? Sub mișcarea asta browniană a trotuarelor, în afunduri, colcăie cealaltă viață, viața-ncleștărilor înveninate de ură. În fond: confruntarea pe viață și pe moarte a forțelor democrate, care-au biruit în '96, cu structurile obscure și perfide ale comunismului rezidual. Ce-ntremătoare promenadă a perechilor tinere, biologic triumfătoare și dezinvolt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iată-i reînviind din proprie cenușă. Motivul? Cel arătat de partid. Dar nu în gura mare. Pentru că partidul spune în gura mare numai ce le place urechilor naive ale bieților capitaliști (de la care așteaptă totuși (po)mană grasă). Dedesubt, în afundurile masei votante, discursul îmbracă altă haină. Haina subversivă a bunicilor kominterniști, aprigi dușmani ai yankeilor. Bine le-a făcut! Bine le-a făcut! continuă să sune răspicat constatarea satisfăcută a agitatorilor în fața nenorocirii americane. Indicațiile de partid fiind unice, și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alterare lungă și brutală a tradiționalului stat românesc de către un comunism care, aici, în spațiul ce s-a mîndrit cu unicitatea lui latină, a proliferat mult mai habotnic decăt la vecinii slavi. Viciindu-i ființa profundă și scoțînd din imunde afunduri la suprafață o pătură care a avut obrăznicia să se priceapă la toate. Nepricepîndu-se la nimic. Decimarea elitelor competente: cu asta s-a ocupat ocupantul de după război, dar și mai abitir acolitul emanat din pegra tuturor scursurilor. E de-ajuns
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ți-o imaginezi: ca o cocioabă, ca un palat, ca o casă cu multe etaje, ca un blocturn... Pe urmă imagoterapeutul Îți cere: „Du-te În subterana casei!” - și tu Începi să explorezi ce Îți imaginezi că se află În afundurile casei. În final, după un Întreg periplu, imagoterapeutul te previne: „Această casă e corelativul obiectiv al interiorității tale”. Astfel de corelative obiective duc mai departe fantasma - deci nu o explică, ci Încearcă să o elaboreze până la capătul ei. Cu o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pătrunde în altul, la fel de ireal, tot așa trebuia acum să se lepede cu grijă de tot ceea ce aparținea lumii lui Pimen, pentru a nu contamina un spațiu cu microbul celuilalt. Universul lui Pimen era oricum foarte departe acum, ascuns în afundurile secrete și inoperante ale conștiinței, un tărâm imaginat sau necunoscut, inaccesibil sau doar foarte îndepărtat, care devine mai fascinant și chiar mai real decât cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pătrunde în altul, la fel de ireal, tot așa trebuia acum să se lepede cu grijă de tot ceea ce aparținea lumii lui Pimen, pentru a nu contamina un spațiu cu microbul celuilalt. Universul lui Pimen era oricum foarte departe acum, ascuns în afundurile secrete și inoperante ale conștiinței, un tărâm imaginat sau necunoscut, inaccesibil sau doar foarte îndepărtat, care devine mai fascinant și chiar mai real decât cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mutilat suflete și a ucis valori spirituale. Dar toate aceste dezastre nu pot fi ascunse la infinit oricât făptașii s-ar furișa după paravanul legionarofobiei. TĂCERE Dreptatea noastră s-a stins! Tăcerea și ascunzișul au prioritate și greu putem pătrunde afundurile lor. Valorile democrației sunt departe, oricât democrații zilelor noastre le vor împodobi în zdrențe lăcuite. Simbriașii de ieri și de azi stau ascunși după paravanul porților iadului. Adevărul este ascuns și osândit să tacă, dar din adâncul pământului el strigă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mult nu adăstă căci, În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poetului penetrează pânza elastică a timpului, ca în „păienjenișul stelelor” - unde vulturul „întristat, din înalturi, subțire ca fulgerul de sub el - se afundă în chingile cerului, în fântâna văzduhului - în marea aceasta de milenii secată. - Acolo își caută puii, acolo în afunduri de mare...munte de gânduri cu veacurilen spate, el se afundă în chingile tainei”. El nu spune că oamenii pe ostrov îmbătrânesc și mor. Ar fi banal și nu ar mai fi poezie. El scrie că ei se înnobilează ca
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
obștești sub preșul onorabil al moralei, al culturii, al pioaselor și cuvioaselor îndemnuri spre sărăcie din vremurile medievale ale Sfântului Francesco din Assisi? Iacătă, merg agale gândind la asemenea probleme, stau la volanul Daciei mele oarecare și meditez la asemenea afunduri de umanitate și, pe lângă mine, e o fojgăială de autoturisme din astea de dincolo de punctele vamale, toate lucitoare, toate nichelate, toate sforăitoare și nici una, dar absolut nici una, nu ar sta, Doamne ferește, în spatele rulajului meu corect, în limitele de viteză legale
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
este scuza supremă a existenței. Așa îți pierzi de fericire mințile în Dumnezeu. Mâinile palide sânt un leagăn în care îți suspini viața. Femeile nu ni le-ntind decât ca să plângem în ele. Ceața e neurastenia aerului. Acele glasuri din afunduri, pentru care ți-ar trebui accentul unui Iov asasin... Ce înger nebun cerșește cu flașneta pe la o inimă fără porți? - Sau m-am dezlipit din suferința lui Dumnezeu? În fericirea și nefericirea în dragoste, cerul, de-ar fi de gheață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de mult părăsită, vag mâhnit în sufletul meu că n-am dat de craniul lui Yorick, câteodată realitatea e atât de seacă! Încă o piele culturală, câte or fi oare?! Și deodată un zbucium înfundat de departe se aude din afundurile muntelui, ca o vijelie hohotitoare și am senzația că stau în picioare pe un tren ce gonește cu viteză, amețitor, a încetat la fel de brusc precum a și început! Să fie izvorul ce curge la mănăstire?! Poate! Asta mi-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]