39 matches
-
livid. E asemeni picăturilor de profunzime neagră pe care uneori sufletul le distilatează și care dau un ghiont binefăcător: Pleacă! Îndemn să deschizi ochii. Case suedeze răzlețe O învălmășeală de brazi negri și de raze de lună fumegânde. Aici zace afundată coliba și nu e nici un semn de viață, până ce roua dimineții murmură și un bătrân deschide, - cu mâna tremurătoare - fereastra, eliberând o bufniță. Și în depărtare noua casă fumegă, pe colțul cearșafului întins la uscat fâlfâie un fluture, în mijlocul unei
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
Dumitru Velea XXIX. (piatra vie) (lui Mircea Ciobanu) 1. Cu lespedea în spate pentru unghiul zidirii; conturul umerilor scrie pe din lăuntrul pietrei - nimeni, dintre cei din spate, nu vede semnele afundate ale chipului meu; 2. astfel, cobor spre cuvântul uitat; cu cât mai mult sporește întunericul, cu mine se sapă literele de foc din care nici un semn nu se poate schimba, căci ele sunt definitivul și adevăratul meu nume! XXX. (ștearsa
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
forței de tracțiune la care patinarea tractorului este admisibilă. Forța Fm este suma dintre forța de frecare (μN) ce apare între roată și sol și forța de angrenare cu solul (σΣAV) care reprezintă reacțiunea tangențială a solului asupra proeminențelor pneului afundate în sol, adică: în care: μ - coeficientul de frecare dintre pneu și sol; 85 N - sarcina radială care acționează asupra roții (inclusiv greutatea proprie a acesteia), N; σ - tensiunea orizontală medie, N/m2. ΣAv - suma proiecțiilor tuturor proeminențelor pneului care
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
Iar aici, nicidecum nu se poate vorbi despre nechibzuință, căci, deși, la început, totul decursese exact așa cum trebuia să decurgă și toată lumea era mulțumită, acum el devenise conștient prea bine în ce noroaie nenorocite ajunsese să fie, până la gât, adânc afundat și, totodată, mai vedea și că o cale potrivită și comodă de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe des și foarte încordat prin odăița lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fruntea. Pescuind fondul de ten din poșetă, am făcut câteva Îmbunătățiri rapide. Buzele la rândul lor au fost mâzgălite În treacăt. Mă pregăteam să retrag rujul În teaca lui, când am auzit o voce pe coridor, urmată de un sunet afundat, care Îmi dădea de Înțeles că persoana căreia Îi aparținea aprinsese lumina. Acum auzeam că vocea se apropie de baie. Cât se poate de recptiv, m-am prefăcut brusc ocupat, lepădând prosopul și Încercând să-mi Îndes trusa de machiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rolele din spălătorie, îmi goliseră de sens reacțiile. Eventualitatea unei noi violențe, chiar mai excitantă, fiindcă îmi atingea doar mintea, nu și terminațiile nervoase, era reflectată în luciul deformat al stâlpului cromat al geamului de lângă încheietura mâinii mele, în panourile afundate ale capotei Lincolnului. M-am gândit la infidelitățile trecute ale lui Catherine, legături amoroase întotdeauna vizualizate în minte, dar niciodată observate. Un îngrijitor ieși din cabina de plată și se duse la automatul cu țigări de lângă zona de lubrifiere. Reflexia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Iar aici, nicidecum nu se poate vorbi despre nechibzuință, căci, deși, la început, totul decursese exact așa cum trebuia să decurgă și toată lumea era mulțumită, acum el devenise conștient prea bine în ce noroaie nenorocite ajunsese să fie, până la gât, adânc afundat și, totodată, mai vedea și că o cale potrivită și comodă de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe des și foarte încordat prin odăița lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
inimi dispare, Și-n piept ne ropotesc Cântările lor Goarnele de aur ale solarității. Falset Esterina, cei douăzeci de ani bat la ușă, Surcenușiu nor Ce puțin câte puțin te-nchide-n el. Îți dai seama dar nu te temi. Afundată te vom vedea În fuiorul de fum pe care vântul Îl sfâșie sau întețește silnic. Apoi din șiroitul cenușii o să ieși Mai arămie ca oricând Chipul tău scrutând intens o aventură Îndepărtată ce te aseamănă Arcașei Diana. Urcă cele douăzeci
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
grabă, cu-n palton, cu buzunare largi Și lungi, croite parcă pentru mine, Mâinile în ele să le-afund, căutându-te parcă pe tine. Doar sufletul tău, e-ascuns undeva, pe-aici, Vrând parcă să mă țină de mâinile-mi Afundate-n buzunarele goale. L-am simțit odihnindu-se într-un buzunar, Din dreptul inimii mele, vrând ca să intre-acolo, Unde-a mai fost și altădat`. E-atât de iarnă, că am uitat de tine, Lăsându-te-ntr-o zi de vară, să te
E-ATÂT DE IARNĂ (PALTONUL) de COSTI POP în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382580_a_383909]
-
cu binemeritata și cuvenita atenție manifestul pe care excelența voastră l-a adresat poporului și îndeosebi locuitorilor capitalei, cu deplina conștiință a datoriei mele de cetățean al acestei țări și sigur de faptul că criza în care patria se află afundată cere de la noi toți zelul unei vigilențe continue și stricte în legătură cu toate aspectele ciudate care se manifestă ori s-au manifestat în viața noastră, cer permisiunea să supun ilustrei judecăți a excelenței voastre unele fapte necunoscute care, poate că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
animalele fură lăsate să se întoarcă în grajd. Îl asaltară cu întrebările, chiar în momentul în care o mașină de teren intră în curtea fermei. Oamenii partidului coborâră unul după altul, cu pălăriile de fetru trase pe frunte și mâinile afundate adânc în buzunarele hainelor lungi din fâș de culoare bej. În liniștea grea, se auzi clar strigătul fazanului care se înălță într-un zbor zgomotos de pe dealul din spatele grajdurilor. Man nu își putu alunga imediat din minte fraza care i
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
și doar așa vom putea alcătui un întreg: „și-n clipele ca niște nestemate / suntem întregul / despărțit pe jumătate” - (într-o lume missterioasă). Desigur e vorba aici de jumătatea de măr pe care o caută fiecare, uneori toată viața. Doar afundat „în fluviul de lumină” poți să-ți regăsești cuvântul - pepită, cernută „în sita veche de când lumea”, pe lângă mormanele de pietre ale altor căutători. Cernerea se face însă, prin filonul propriului trup și suflet, dar, ceea ce rămâne, nu poate fi decât
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
atente cu o asemenea problemă calmă și de fond, când lupta pe ciolan le antrena în alte direcții?! Iată cum mascarada procedurală lipsită de orice preocupare de fond social, uman sau moral în care cu jignire ne simțim tot mai afundați, ajunge să anihileze chiar și unul dintre cele mai nobile sentimente de afirmare națională. Ca un blestem, se repetă cele petrecute dincolo, la Chișinău unde, scoțând sărbătoarea din calendar, Voronin a încercat fățiș să-i împiedice pe basarabeni a o
ZIUA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE SAU ELIBERAREA MINŢII PARLAMENTARILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355311_a_356640]
-
în noi: egoismul, lăcomia, desconsiderarea și disprețul față de ceilalți etc. “nu averea în sine devine marele obstacol, ci ceea ce naște în noi” (idem pag. 415). Atunci este cu adevărat grav când te-ai rupt definitiv de Dumnezeu și te-ei afundat iremediabil în materialitate, nesocotindu-l purtarea de grijă, considerându-te pe tine adevăratul stăpân, ceea ce de fapt nu ești, pierzându-ți capacitatea de a te aprecia așa cum ești și ce ești, atunci ți-ai pierdut însăși libertatea, căci “cel ce
DESPRE VALOAREA CREŞTINĂ ŞI SPIRITUALĂ A BUNURILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357891_a_359220]
-
animalele fură lăsate să se întoarcă în grajd. Îl asaltară cu întrebările, chiar în momentul în care o mașină de teren intră în curtea fermei. Oamenii partidului coborâră unul după altul, cu pălăriile de fetru trase pe frunte și mâinile afundate adânc în buzunarele hainelor lungi din fâș de culoare bej. În liniștea grea, se auzi clar strigătul fazanului care se înălță într-un zbor zgomotos de pe dealul din spatele grajdurilor. Man nu își putu alunga imediat din minte frază care i
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
direcțiile toate, Dar e straniu, pentru că merg, pe alee, De parcă aș veni, privesc spre stânga Și văd toate cele patru zări, Văd dincolo de cruci și de morminte, văd, Prin întunericul, ce-mi aduce-aminte, de zi, Mă văd mergând, cu mâinile afundate În buzunarele mari de la palton și goale Și nu-mi explic ce se întâmplă, dar iată, Că cineva apare, e o femeie, sigur E chiar lângă mine-acum, Mă-nvaluie cu răcoarea ei, am reîntâlnit-o, Într-o altă poveste sau o
CIMITIRUL de COSTI POP în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347805_a_349134]
-
prostii adevărul și dreptatea, scrutam căile de acces spre fondul destinului uman și râvneam la bolta înstelata a ideilor. Clujul îmi oferea acum anii se studenție la care visasem atâta timp. Era perioada când învățăm cu sete, pe rupte, citind afundata în biblioteci, ori învățând în liniștea și răcoarea copacilor din cimitir, era perioada când nu puteam zări vârful scării înălțimilor visate. Pe atunci iscodeam drumul spre nemurire și zăcea și în mine că în fiecare din noi la acea vârstă
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
sufletului meu, în beznă Rătăcind și în singurătate, plăsmuind Mari de-Îndoială și stînci de Pocăința. Deja privesc cu Ochii-n urma; și tot ce văd Năuntrul sufletului meu splendoarea și-o-a pierdut, și-o Frică-n tristă cugetare afundata M-acoperă cu umbre și-afar' mă trage spre-o lume de durere". 115 Astfel se tînguia, tremurînd în fața Fantasmei pe care o Crease.] Ea trase înainte Spectrul de la Tharmas într-al ei strălucitor război de țesut Al Vegetației, plîngînd în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iubea; îl văzu prunc Încîntător, suflat din Enitharmon; tremură-nlăuntru-i. Sfîrșitul Nopții a Șaptea VALA Noaptea a Șaptea [b]223 Dar în străfunduri sub copacul Tainei în cea mai neagră noapte Unde pe stînca-i ședea Urizen, Umbră era în tristă cugetare afundata. Urizen văzu și triumfắ, și către luptătorii săi strigat-a: "Acuma timpul Profeției s-a întors, si este-a mea 5 Podoaba cea Universală toată, și-n mîinile-mi sînt Marginile cerului; că pe-un Veșmînt în juru-mi le înfășura-voi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
compendiu, p. 116). Istoricul are, evident, dreptate. Timp de aproape șapte secole, între 275-900, noi nu cunoaștem numele nici unei personalități autohtone, creatoare de istorie. Cercetătorul care vrea să abordeze acest mileniu încărcat de tăceri din istoria noastră se trezește brusc afundat, cu sau fără voia sa, într-o pădure întunecoasă, lipsită de poteci, trebuind să-și deschidă singur drum prin hățișurile acesteia. El este silit, nu o dată, în lipsa documentației, să recurgă la intuiție pentru a desluși sensul evenimentelor sau faptelor. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
principii, adică cel eteric, astral, intelectual, n.n.), din care una este ștergerea întreagă a tuturor raporturilor pământești (deci reîn“carnarea” în planul intelectual, n.n.). Corpul Dharmakaya este acela al unui Buddha complet, adică fără corp, ci un suflu vital; conștiința afundată în conștiința universală, sau sufletul (s.n.) lipsit de orice atribut. Odată ajuns în Dharmakaya, un Adept sau Buddha lasă în urma lui orice relație posibilă cu, sau gând pentru, acest pământ (reîn“carnarea” în planul sufletesc, deci în segmentul spiritual al
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
sunt ilogic. Haide, haide, Margotte, fă mai mult decât să arăți serviabilă. Adu coniacul. Beau eu dacă dânsul nu vrea. Știi unde sunt băuturile. Adu două pahare. Lăsați, profesore, o să vă treacă În curând agitația. Sufrageria era ceea ce se numea „afundată“. Trebuia să cobori. O fântână, o piscină, un bazin carpetat. Era mobilată sau decorată cu o desăvârșire profesionistă, aranjată dens. Acest lucru, dacă te lăsai În voia lui, Îți putea crea disconfort. Sammler Îl cunoscuse pe decoratorul răposatei doamne Gruner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
făcea din ,,menir' o distracție adesea schimbată în tragedie. O tragedie mută în prezența domnișoarei Sia, dar care costa pe Lina, sîrgui-toare să fie pe placul unui bărbat așa de bun ca al ei. Sia se întorsese și sta acum afundată greoi în fotoliul ei obicinuit, gîndindu-se la Lică. Rim rămăsese tot la birou, cu picioarele împleticite în pledul lunecat. La oarecari întrebări Sia îi răspunsese monosilabic. întrebări cari meritau o mențiune specială pentru progresele doctorului. Dacă vărul Lică era sănătos
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fuma o pipă lîngă ușa cazanului. El e Duncan Thaw, tată, zise Drummond. Ne ducem la balul școlii de artă. Domnul Drummond își scoase pipa și-i arătă lui Thaw un scaun gol cu un picior. Gura lui amuzată și afundată indica lipsa dinților, nasul îi era aproape la fel de mare ca al fiului său, dar mult mai colțuros. își ridicase pe frunte ochelarii, care aveau brațele lipite cu izolirband. — Deci vă duceți la dans? E o pierdere de timp, Douglas, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a ține moartea în vârful degetului. Fiindcă vânatul rămânea pe loc. Prinși în mlaștină, cerbii n-aveau cum să scape. Vânătorul risca cel mult să intre în concurență cu noroiul, care se transforma până la urmă în destin. Încât, văzând cerbii afundați până la gură în mlaștină, vânătorul își putea găsi chiar o scuză: că-i salva de o moarte încă și mai scârboasă. Aflasem de la Domnul Andrei, care se jura că știa totul de la un pescar în vârstă întîlnit într-o zi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]