281 matches
-
au murit în revoluție pentru țara asta, pentru noi, pentru libertate, era atât de puternic încât “gajaiala” de pe fundal nu a reușit să strice atmosferă creată. Eroii nu mor niciodată! Dragoș, pluralul pentru substantivul “parada” este “parade”, nu “parăzi”... Deh, afurisita asta de limbă română! Florin Minunată inițiativa. Nu avem dreptul să uităm Revoluția și cei care și-au dat viața pentru noi.
Lumanari impotriva uitarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83022_a_84347]
-
asume eșecul și să lase locul să se aerisească! Pe de altă parte, avem generația 50+, cu aceeași apetență de a arunca zilnic cu noroi în ceilalți; niciodată nu sunt ei de vină, că deh, așa au văzut până aici, afurisita de doctrină și nenorocita de nepricepere i-au aruncat pe toți de la stânga la dreapta ca într-un tangaj în care ne-am trezit când cu un Quintus în USL, când cu un Oltean la guvernare cu PSD. Și-au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
din care se ridica gros fumul lor împletit, concurând cețurile londoneze, pâcla învăluind meterezele Elsinor-ului. Doctorul Millotianu a murit nonagenar - de bătrânețe. O ereditate necruțătoare a apăsat, așadar, asupră-mi, ținând locul ursitoarelor. Cel puțin a uneia dintre ele. Cea afurisită. Dacă posed dovada materială a momentului când am pus țigara în gură, nu mai știu când i-a succedat cea de a doua. Presupun că în timpul bombardamentelor americane din primăvara-vara anului 1944. în pitorescul sat din apropierea Bucureștilor în care ne
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
genuri literare, interzice folosirea noțiunii de scriitor în afara domeniului beletristic și conchide că tot ce rămîne pe dinafara ficțiunii literare "nu are valoare literară". Concluzia? Pleșu, Manolescu, Liiceanu sau Patapeivici, deși scriu bine, nu sînt scriitori. Substratul stă în aceeași afurisită de invidie culturală din cauza căreia, din cealaltă tabără, cea a filozofilor, despre Liiceanu sau Pleșu se spune că nu sînt filozofi pentru că sînt scriitori. Cu alte cuvinte, scriu prea frumos ca să mai fie și gînditori. Pentru Florin Iaru, e de-a-ndoaselea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
înțelegeri de culise. O visătoare dornică de singurătate, urînd boema și detestînd abjecțiile, al cărei vis a fost să scrie cărți și a cărei stupoare a fost să se vadă prinsă în mișcări sociale pe care nu le prevăzuse. O afurisită încăpățînată căreia nimeni nu i-a putut înfrînge hotărîrile, o luptătoare căreia i s-a dus buhul că nu suportă tîrguielile, dar și o apucată de o frumusețe izbitoare în tinerețe, pînă acolo că bărbații întorceau capul după ea într-
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
Tratatului de la Lisabona. România nu este așadar singură, are alături de ea Comisia Europeană și Constituția Uniunii, dar Ponta face non combat, demite prefectul de Harghita și oferă UDMR și PCM libertate totală de mișcare în zonă, asta numai pentru niște afurisite de voturi", scrie Moise Guran. Autonomie tip Crimeea Realizatorul de televiziune subliniază că românii și ungurii nu sunt dușmani, că trebuie "să fim de acord cu ei că în România sunt ACASĂ", că Ținutul Secuiesc ar trebui recunoscut și promovat
Moise Guran atrage atenția asupra riscului ca Victor Ponta să mizeze pe voturile UDMR by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21622_a_22947]
-
traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor) desuete și simboliste încearcă să se armonizeze cu retorica prozaicului biografist: "Adevărat, nimic nu se dobândește pe gratis,/ dar și afurisita de crâșmă din piața orașului/ tocmai când cu prietenii mă simțeam mai bine/ începea și ea să plutească.../ Și asta pentru că împrejurul nostru se tot foiesc/ profeții mincinoși și din spuma portocalie/ a memoriei ceea ce ni s-a furișat prin
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
până pici sub masă, asta-i sinucidere colectivă. Mie, de exemplu, după cel târziu a treia sau a patra cafea îmi crește enorm tensiunea, zice mama și din cauza asta trebuie să înghit mereu hapurile astea, între două cafele. Și nici afurisitele astea de hapuri nu-mi priesc! Și apoi plăcinta, pe care mereu o aduc femeile la biserică: păi aici se pune zaharină cu carul în plăcintă și zaharina n-are niciun haz! Se revoltă mama. Ea preferă plăcinta făcută de
Despre mama by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2660_a_3985]
-
răul, dacă se petrece, e adus de dușmani. Suportă povara serviciului împotriva conștiinței, vrea să renunțe, dar domnitorul nu-i dă încuviințarea. Ca într-o potriveală nefastă, logofătul e însuflețit numai de planuri luminoase, dar istoria cea mașteră, întruchipată în afurisită de șiretenie indigenă, îi strică socotelile. În jur capetele cad, miniștii sînt izgoniți, oamenii mor, dar Suțu fluctuat nec mergitur. Se clatină dar nu se scufundă, miel onest rătăcit într-o haită de lupi. Să citim o mostră de autoportret
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
năpraznice speculații încolțeau în inimile celorlalte femei cu privire la motivele pentru care fusese arătată o atât de evidentă bunăvoință. Odată încheiat spălatul spatelui, făptura tânără și ravisantă era lăsată să plece și mamele fiicelor ignorante se strecurau, una câte una, pe lângă afurisita bătrână autocrată și-i șopteau cele mai incriminatoare lucruri despre caracterul celei care, în culmea fericirii, tocmai se retrăsese”. Arta de a trăi în Istanbul (într-o vreme când „numai să treci podul Galata, în urma pașilor mari ai cailor gălbui
Viața în vechiul Istanbul by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2779_a_4104]
-
chipul ei luă aerul unui om care se trezește din somn într-un loc străin și nu se poate orienta. Asasinate, prădăciuni, fascism, ce vorbea el! Îi părea acum rău că-l luase, sau, și mai exact, că el, cu afurisita lui boală de-a iscodi, o făcea pe ea să-i destăinuie lucruri pe care n-ar fi dorit să le spună. O apucă o lehamite neagră, o silă de toate, atât de răvășitoare, că nici nu-și putea striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dihania-n curbă și te-a zvârlit într-un pom. M-am trezit de spaimă și auzeam locomotiva glăsuind în graiul ei de fier, trecând prin mine cu tine-n botul mașinii. Visul ăsta l-am avut, cu cele trei afurisite de muieri care m-au luat la bătaie și m-a dovedit și m-a pus jos cea îmbrăcată-n negru, și din asta am plecat a doua zi cu Cerboaica pe câmp, neagră de supărare. Ea nu m-a-ntrebat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Sunt un fel de Cupidon. Totul începe frumos. Cu scena balconului.Pe urma discuții,certuri, gelozie,ură,iubire,ură... In final desparțirea .Socrate spunea: „Dacă ai noroc să dai peste o femeie cumsecade ajungi bărbat fericit,dacă dai peste una afurisită,ajungi filosof”... Am salvat numeroase căsnicii. Continuară să se ospăteze în liniște.Savurară licoarea lui Bachus.Vinul avea un buchet exotic. Femeia și bărbatul întinereau în etape diferite. Se schimbase și vestimentația lor. Ținuta devenise specială pentru masa de seară
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui Dudău, părinte. NIȚĂ: Spune acuma lămurit despre ce-i vorba, omule, că guița afurisita ceea de scroafă de parcă era mașina de la trin... n-am înțeles nimica. PITAC: Da' fie, părinte, că halal ținea isonul! Parcă nu mâncase de două zile. NIȚĂ: Lasă asta și zi. PITAC: Apoi ce să zic? Dandana mare, părinte! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
oamenii au s-o atace aducându-i vestea!" Știm care-a fost reacția ei, o reacție tipică pentru această femeie care a știut ca nimeni alta să pună un baraj de gheață fierbinte între ea și realitate: "Am primit toate afurisitele de premii europene... Mi-a plăcut să le câștig pe toate, și pe fiecare. Iar acum... o adevărată chintă regală!" După ce s-a gândit puțin, a adăugat: Aud de vreo treizeci de ani că o să iau Nobelul, așa că nu văd
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
nemernica asta pînă-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe cînd intru În convulsii, iar ea țipă și mîrÎie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gîfÎind, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
dragul meu! Vocea ei joasă vibra de emoție. Am gândit, dar n-am spus: „Sunt îndrăgostit de tine”. Ar fi fost o nebunie prea mare. În schimb am rostit: — Uite ce e, iubito, trebuie să ne gândim cum facem cu afurisita asta de mobilă și toate celelalte. Avem destul timp pentru asta, zise Antonia. Se așeză pe podea, își strânse genunchii cu brațele, părând acum complet relaxată. Dar o să facem și asta, sigur că da. Avem o mulțime de prostii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asta. E un bărbat extraordinar, da’ nu e... Giles Monterey, nu? Nimic nu e mai rău decât dezamăgirea În dragoste, așa-i? Eu speram la o ședință de Cuplare cu domnul Moscova și nu m-am ales decât cu o afurisită de pereche de butoni Fabergé și cu un sărut din partea unui pat cu apă. Ăsta e cel mai nasol Crăciun din viața mea. Mie, pe de altă parte, Crăciunul mi se părea de basm. Nu Întotdeauna fusese așa. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
simpli trecători prin baie, îmbrăcați în halate, asemenea lui Rock Hudson și Doris Day, doar că buzele le erau pecetluite. Aș putea chiar să spun că biata Carol nu mai avea timp să-și examineze grăunciorul. Aș putea - și în ciuda afurisitei tale de curiozități, ți-ai dori să-ți spun asta, n’est-ce pas? Numai că ți-ai da seama că te mint, nu? Evident că avea, ba nu, își făcea timp pentru a examina umflătura. Fiindcă asta și era. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
iar lupul a ieșit din traistă. Dar, vorba proverbului, " Lupul își schimbă părul, însă năravul ba", imediat ce a simțit că a scăpat de primejdie, a vrut să-l mănânce pe inimosul Dongguo. Era cât pe-aci să mă sufoc în afurisita ta de traistă! Ia să te mănânc acum, ca plată pentru asta, a zis lupul. În loc să-mi mulțumești că te-am salvat, tu vrei să mă mănânci? Nerecunoscător ce ești! i-a strigat cu năduf Dongguo. S-au certat mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
le conducem. Tu ce părere ai de asta, Vaughan? - O s-o facem, într-o zi. Se citea o surprinzătoare urmă de deferență în vocea lui Vaughan, care-și coborâse acum ochii să-l privească. - Da, o s-o facem. - Și cu afurisitele alea de harnașamente de două parale pe care suntem nevoiți să le purtăm. Seagrave trase din țigara prost rulată pe care i-o dăduse Vaughan. Ținând fumul în plămâni, rămase cu ochii pironiți la muntele de mașini abandonate din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai spus nimeni povești... - Sara, habar n-am de ce-am venit, m-am trezit undeva în stradă, fără nici o direcție, mie-mi fac bine discuțiile astea... dar nu știu... - Nu te mai scuza, eu am vorbit serios cu poveștile! - Afurisito! - Trebuie, Voievoade, altfel ne cresc flori de tei în păr, iar eu una am niște rezerve vis-à-vis de articolul respectiv. Suntem frânți, ne-am tot hârâit de ceilați, facem un cuplu bun, asortat, ca tusea și junghiul. Nu ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
uitați-vă - și ridică lumânarea -, lumânarea mea de botez. Departe-n întuneric, Manus azvârle lumânarea. Urmează pantofiorii maronii de copil. Înfășurați într-un veșmânt de botez. Apoi un pumn zornăitor de dinți de lapte. S-o fut, zice Manus, pe afurisita aia de Zână Măseluță. O cosiță de păr blond într-un medalion prins pe-un lănțișor, lănțișorul învârtindu-se, eliberat din mâna lui Manus ca un bola de prins vite, și dispărând în beznă. — A zis că-mi dă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vederii restul casei. Iar când nu va mai exista absolut nici un loc în care lucrurile astea s-ar putea afla, îmi spuneam pe când trăgeam de cutii și dosare, golindu-le pe jos, o să mă duc la etaj și-o să dobor afurisita aia de ușă încuiată. Dar n-am făcut-o. Când am ajuns la asta, după ore de răsturnat, cercetat și împrăștiat, furia care-mi rămăsese nu mai era destul de puternică sau destul de înverșunată. Acolo unde înainte existase teama aceea distructivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un mic iglu. Aici e exact la fel, numai că s-au folosit cărți de telefon. Își apropie capul de al meu. De fapt, nu-i mare scofală. M-am uitat la ea. — Scout, la fel de bine ar putea fi o afurisită de casă din turtă dulce. Îmi aruncă un zâmbet larg. — Păi, din punct de vedere tehnic, și asta-i posibil. Am râs, un râs normal de data asta. — Mă bucur că ești aici. — Fac și eu ce pot. — Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]