490 matches
-
o strici. ” ,, Dragostele tinerele Nu se fac din floricele. Ci din buze subțirele Din degete cu inele Și din grămezi cu mărgele. Dragostea neîmpărtășită aduce suferință și chiar dezgust de viață. Exemplificăm : ,, Foaie verde foi de nuc Fire-ar ceasu afurisit CÎnd m-apucai de iubit Mai bine aș fi murit. Foaie verde-a bobului Din pricina dorului Și din a iubitului Fac umbră pămîntului. ” Pentru faptele rău cugetate și făcute, sînt răspunzători făptașii lor. Exemplificăm : ,, Trece lumea, trec și eu De
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
sacrificarea cailor la moarte unui om foarte important era specifică numai neamului sarmaților așa cum arată T 58 turnată la moartea marelui preot get Ili, martirizat de lepre ca Iisus. Cine nu se ține de calea adevărului să i se îmbolnăvească afurisita limbă și să-i cadă, fiind lipsit pe veci de unealta minciunii. Și tot lor să li se usuce mîna cu care au scris atîtea mîrșăvii, falsificîndu-ne toată istoria, religia și cultura strămoșească! Pentru că era un stratiot(ostaș) de toată
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Ianulea stă în ideea de a transporta pe Belfagor la București în mediu negustoresc în epoca Mavrogheni. Vocabularul epocii fanariote este adus nu numai în scopul coloarei, ci pentru a denota nuanțe sufletești locale, narațiunea învîrtindu-se în jurul istericalelor. Dracii sunt "afurisiți", "zevzeci", "procleți", "mucaliți", fac "lafuri" și "giumbușuri". Aghiuță se preface în negustor "chiabur", nici "matuf", nici prea "țîngău", își face case "deretecate", cu "dichis". El e "levent și galantom, pătruns de filotimie și de hristoitie". Fiind cuprins de patima "fuduliei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare de sine, neocolind presimțirea obsesivă a morții, primită cu resemnarea și liniștea înțeleptului care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se reazimă pe un picior. Casa e casă / împrejmuită / de ogor. / Pe blidarul din tindă / se uită în oglindă / rotunjitul ulcior. / Toate stau la locul lor.// Morții în pământ / gândul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
de un climat siberian!”. Și, mai departe, de-a dreptul tragic: „15 grade dimineața - 18 la miezul nopții. De aceea cu ce plăcere stau În casă (s.n)!” În corespondența cu femeile, Alecsandri arată aceeași exagerată preocupare pentru starea vremii. „Afurisit timp” - scrie el Catincăi Negri, În 1881. Este iunie, a fost un adevărat potop și poetul face ca orice fermier socoteala pierderilor. S-ar putea crede că timpul rău urmărește pe Alecsandri, Îndeosebi după o anumită vîrstă. Ei bine, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
solemn vătraiul; apoi, aplecîndu-se peste parapet, începu să le vorbească rechinilor, cu o voce mormăitoare, în vreme ce Stubb, care se apropiase tiptil în urma lui, asculta tot ce spunea: Ă Măi, semenilor, poruncitu-mi-s-a să vă spun că trebuie să isprăviți cu gălăgia afurisită pe care-o faceți acolo. Auzitu-m-ați? încetați odată cu plescăiturile astea! Dom’ Stubb zice că vă puteți umple cît poftiți bărdăhanurile blestemate, dar, pentru Dumnezeu, încetați odată cu gălăgia asta! Ă Bucătare, îi tăie vorba Stubb, bătîndu-l pe umăr, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
legea mea, sînt cam de aceeași părere cu tine, așa că, dă-le binecuvîntarea ta, moș Țigău, ia eu o să-mi continui cina. Bătrînul negru își întinse amîndouă mîinile spre haita de rechini și strigă, cu un glas pițigăiat: Ă Semeni afurisiți! Faceți cîtă gălăgie poftiți, umpleți-vă burțile afurisite pînă au să vă crape și pieriți! Ă Ascultă bucătare, îi spuse Stubb, reluîndu-și locul la cabestan - vino exact acolo unde stăteai adineaori, acolo, da, în fața mea și fii atent la ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sărmanul de el încerca să-i închidă fălcile ucigașe. Ă Queequeg nu pasă de zeul care făcut pe rechin, zise sălbaticul, agitîndu-și mîna rănită. Zeu din Fiji sau zeu din Nantucket, zeul care făcut pe rechin trebuie să fie indian afurisit! Capitolul LXVI TRANȘAREA Era într-o sîmbătă seara, dar ce Sabat ne aștepta! Toți vînătorii de balene practică ex-officio încălcarea Sabatului. Vasul Pequod, cel imaculat ca fildeșul, se prefăcu într-un fel de abator, iar toți mateloții deveniră casapi. Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lancea înainte ca ei să-l ajungă din urmă și să-l întreacă. Cît despre Derick, părea convins că așa se va întîmpla și-și agita din cînd în cînd, în bătaie de joc, polonicul spre celelalte ambarcațiuni. Ă Cîine afurisit și nerecunoscător! strigă Starbuck. Mă înfruntă și-și bate joc de mine chiar cu bidonul pe care i l-am umplut adineauri, ca pe-o cutie a milei! Și adăugă în șoaptă, cu glasul lui intens: Ă Trageți, ogarilor! Dați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui intens: Ă Trageți, ogarilor! Dați-i drumul! Ă Uite ce e, băieți! striga Stubb către marinarii lui. Credința mea nu-mi dă voie să-mi ies din fire, dar tare-aș avea poftă să-l halesc pe neamțul ăla afurisit. Trageți la rame băieți, n-auziți? Aveți de gînd să-i lăsați pe ticălosul ăla să vi-o ia înainte? Vă place rachiul? Atunci, un butoiaș de rachiu pentru ăl mai bun vîslaș. Hai, trageți pînă simțiți că vă pleznesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rezervă să fie coborîte din grue și pregătite! Domnule Starbuck, du-te și fă apelul oamenilor din ambarcațiuni! Ă Dă-mi voie mai întîi să te ajut pînă la parapet, domnule căpitan. Ă Uf, cum mă mai sîcîie hîrbul ăsta! Afurisită soartă! Un căpitan cu sufletul de neînfrînt, să aibe un secund atît de nevolnic! Ă Domnule... Ă Nu despre dumneata vorbeam, ci despre trupul meu. Dă-mi ceva de care să mă reazăm ca de-un baston - lancea aia ruptă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
s-o-ntoarce o să pună iar degetu' la tîmplă și o să zică: Domnule, dacă atunci era atât de rău și-acum atît de bine... cum paștele mă-si e-atât de rău acum și-atunci era atît de bine..."! Mai afurisită schemă ca asta, măi Octăvele, n-ai tu... Așa că jos cu degetul din tîmplă și atenția mărită la ce se-ntîmplă pe lîngă noi... Orientare... lipeală... învîrteală... Altfel, ne paște sărăcia. Octav: Nea Matei, dar eu citesc prin ziare că... totul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cursurile Liceului Internat, absolvind în 1920. Student la Facultatea de Drept a Universității ieșene, după obținerea licenței, în 1925, intră în barou. Cu un an înainte avusese prima expoziție de caricaturi. Abandonează avocatura și, cu un condei ascuțit și uneori afurisit, începe să scrie comentarii în care fulgeră ochiul lui de plastician. Publică, totodată, desene în „Universul literar”. În 1929 se întoarce la Iași, unde va da curs noii sale pasiuni, aceea pentru teatru. Angajat la Teatrul Național, din 1930 montează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Dar l-am auzit adesea susținînd că s-ar cuveni că, fiii ajunși la maturitate, iar tații povîrniți, tatăl să fie sub tutela fiului, și fiul să-i administreze avutul. GLOUCESTER: Nemernicul, nemernicul! E tocmai ce susține în scrisoare. Nemernic afurisit! Denaturat, execrabil, bestie nemernica! Mai rău ca o bestie! Du-te, băiete, si caută-l. Am să pun mîna pe el. Nemernicul abominabil! Unde e? EDMUND: Nu prea știu, milord. Dacă-ați binevoi să vă amînați indignarea împotriva fratelui meu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Aceasta-i vrerea ta? Vorbește, dom'le! Pregătiți-mi caii! O, nerecunoștința! Tu, vrăjmaș Cu inima de piatră! Mai hidos, Atunci cînd te arăți într-un copil, Ca monstrul mării! ALBANY: Te rog, șir, mai blînd. LEAR (Către Goneril): Uliu afurisit, tu minți. Suita mea-i din înși aleși și rări, Ce datoria-n amănunt își știu Și-n modul cel mai nobil își susțin Cinste și nume. O, prea mică vină, Ce-urîtă în Cordelia-ai apărut! Că fierul de tortură-ai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]