6,982 matches
-
tot un om depășit. Concursul de schi cu săritură de pe trambulină, din Alpii austrieci, abia începea. Toată lumea avea costum de schi indiferent dacă era concurent sau spectator. Frigul nu-i apăsa de loc. Niște pictori suprarealiști, veniți de la Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febra așteptării creștea pe măsură ce timpul se îngrămădea. Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat de vicisitudinile sorții. Înainte de pornire, s-a aplecat și și-
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
a plecat departe de familie, lăsând uitarea să facă rădăcini, nu mai avea la cine pleca. În atâția zeci de ani, tatăl nu a cerut niciodată divorțul de la maică sa. Enigme în lanț. Lanuri de grâu încețoșate. Acolo sus, Cristian, agățat de colțul cerului, conștientiza dorul ireversibil față de omul care nu l-a așteptat niciodată la intersecția de drumuri sau în ușa casei, timpul i-l furau peștii și băutura. Groapa din piept și din munte îi întețea forța în planare
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
unduiri de trup, le înălța mișcarea într-o zvârcolire galbenă, apa se ciocnea de brațele lor împletite într-un singur colac de salvare, briza le frunzărea privirea și pielea, sarea de pe ochi și gât părea dulce, în timp ce, coroana soarelui se agăță de părul lor învălmășit și ud. Dansul pe nisip era felin, căutarea de sine dura până soarele topea oglinda apei, până când apa le inunda clipa, până când trupurile se regăseau la intrări în febra elementelor din natură. Peter a țâșnit cu
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
caute prin țărână dacă nu care cumva mortul a avut vreun lănțișor la gât sau vreun inel pe unul din degetele de la mână, dar negăsind nimic trase scărița în groapă cu lopata și ieși afară. Apoi întinse mâna să-l agațe pe colegul său de muncă să-l ajute să iasă afară. Acesta se împiedică și căzu cu obrazul în țărâna. Trase o înjurătură de mamă, dar când s-a uitat să vadă de ce s-a împiedicat a rămas cu gura
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
degetele locașurile unde, cândva, cu mulți ani în urmă, s-au aflat doi ochi albaștri. Țeasta era curată și parcă lustruită. A trecut cu degetele pe partea unde ar fi trebuit să fie ceafa și unghia degetului mijlociu s-a agățat de ceva. A repetat această operațiune de câteva ori. Unghia se oprea în același loc. În timp ce un fior rece îi trecea pe șira spinării la gândul că descoperise o enigmă, alta tocmai se autodescoperise: o broască mare și verde a
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
se învecineze cu texte anodine. Din fericire ele pot fi eliminate într-o selecție coerentă și esthetic judicioasa. Există și o astfel de imagistică inspirată de poezia în versuri libere (deși aici există și rimă, si ritm)”: “Pandative de crengi / Agățate de raze / Pandative de flori și liane / Îmi însoțesc pașii spre eternitatea / Nupțialei tăceri / Pandative de gânduri deșarte / Oglindite în bolta albastră / Alintate de-o vorba măiastra / Pentru suflete moarte / Din ziua de ieri.Mângâiate de mâini diafane - / Pandative de
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1450799352.html [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
aia mică ai uitat s-o suni ... E prea cuminte; că nu face ... “fum”. Cândva, când timpul va îmbătrâni, Ai să aștepți în multe stații Autobuzele ce trec în șir, Ținând umbrela pe basma, Fără să fii văzută, Când te agăți de scara unui tir. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Poezii de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1042, Anul III, 07 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_ion_i_paraianu_al_florin_tene_1383813923.html [Corola-blog/BlogPost/372341_a_373670]
-
astea îi vor salva viața bietului Verdunel, peste amar de ani. Având parte de o asemenea pregătire ajunsese vestit pentru priceperea sa și, ca să se dea intelectual, mai ales că umbla, așa cum știm, numai în halat alb și cu stetoscopul agățat de gât, a mai citit, noaptea când ceilalți dormeau frânți de muncă: După douăzeci de ani, apoi, prins de vraja poveștilor, Vicontele de Bragellone. Ajunsese să îndrăgească atât de mult viața și personajele din acele vremuri încât, atunci când a terminat
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut. Se-agață cu asprime de umbre fără urme, Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți, Animă viziunea cu strigătele sumbre, Create-n închisoarea unei prea terne sorți. Referință Bibliografică: Cuiburi de nuiele / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1469, Anul
CUIBURI DE NUIELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1420729707.html [Corola-blog/BlogPost/352325_a_353654]
-
cumva tot... tot... Aproape adormită, făcu un efort și imaginea unei morse înfigându-și colții în sol pentru a se putea sprijini mai bine în încercarea sa de a se cățăra, târându-și undeva mai sus, trupul greoi, i se agăță de retină. Așadar tot ei, dinții, erau salvarea. Poate că nu era deloc întâmplătoare închiderea cabinetelor stomatologice și fenomenul chiar se petrecea, așa, în plină zi, pe nevăzute. Rămase pe gânduri, neștiind dacă să se bucure sau să se întristeze
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443456784.html [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
-s pe drum și ziua vine. Săreai fereastra înapoi atunci, iar eu plecam așa de mândru că am stat cu tine o noapte întreagă că zăpăcit de farmecele ce le am încercat gustând din tine, mă împiedicam de prima sârmă agățată lângă gard și cădeam lat de somn și plin de gânduri despre tine. Nu știam să ne iubim, nu ne învățase nimeni ce-i iubirea și cum ea se poartă, doar ne pupap din când în când cu ochii ficși
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1485762091.html [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
cine se referă. În stânga mea, cineva se arată oripilat de un discurs al ministrului Agriculturii. Plecăm să ne luăm ceai. O fetiță se oprește brusc în mijlocul străzii și silabisește cu răbdare: “Break the corruption chain”. Apoi, radiind de bucurie, se agață de mâna tatălui ei și șoptește: “That’s good, isn’t it?” Are părul roșcat și poartă o pelerină roz. Nu cred că are mai mult de 6 ani. E coadă la Café Nero, dar nu ne deranjează, că ne
Din Cambridge, am strâns în brațe toată România! Noi le vorbim românește, copiii ne răspund în engleză, dar dacă îi întrebi ce naționalitate au, spun răspicat că-s români by https://republica.ro/din-cambridge-am-strans-in-brate-toata-romania-noi-le-vorbim-romaneste-copiii-ne-raspund-in-engleza-dar [Corola-blog/BlogPost/338151_a_339480]
-
sălbatici se prindeau în horă, Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi. Dansul lor frenetic părea că adoră, Până la strigare, al naturii croi. Recitam și versuri, tu mă luai în brațe, Rănile din suflet dispăreau, pe rând. Tiptil, alizeul venea să agațe Noaptea strecurată pe cărări de gând. Dusă-i amintirea și cu ea-mpreună, Palida tristețe pentru-al meu trecut. Azi plâng abanoșii sub un colț de lună, După romantismul care s-a pierdut. Referință Bibliografică: ULTIMA VACANȚĂ / Camelia Ardelean : Confluențe
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1427578596.html [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
față de cel ce a păcătuit. Înțelegerea aproapelui și îndurarea sunt calități ce trebuie să prevaleze în fața egoismelor noastre. Fratele fiului risipitor/rătăcitor ne propune următoarea întrebare: cine păcătuiește cu adevărat, cel ce a trecut de păcat sau cel ce se agață de el pentru a l coborâ pe semenul său? Oricum, de la fiecare protagonist al acestei parabole avem de învățat câte ceva: de la fiul rătăcitor - că oricât de „rătăciți” am fi, putem descoperi Calea; de la tatăl acestuia - că toți fiii, indiferent de
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
pași Mergea aiurea făr' să știe Că toate drumurile ei Mergeau 'napoi la colivie. Zărise-o dâra de lumină Și s-a-nălțat cam mult în zbor, Când a simțit c-avea legată Și colivia de picior. Căzând a vrut să se agațe De luminița ce-i părea Că e mai trainică și poate Să fie trambulina sa. Dar a străpuns ușor lumina Și aripile i s-au frânt, Erau văzduh și prea fragile Să zboare chiar atât de sus. S-a prăbușit
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1463894239.html [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
prăbușit în toate tristețile albastre-ale lumii și urmele mele piereau în nisipul trosnind de neliniști și nu mai știu dacă tu m-ai iubit sau doar iubeai cuvintele mele ciobite de dor. Mă priveai cu sufletu-aprins de dorință iar eu agățam cuvintele în ferestrele cerurilor tale astrale și puneam dealurile să se plimbe printre râuri și văi și aduceam cântecele munților rostogolite-n curcubeie. A fost incandescența simțirii, lumea devenea un arc de lumină și din ea țâșneau vorbele mele flămânde
TRISTEŢE de LEONID IACOB în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Tristete.html [Corola-blog/BlogPost/348237_a_349566]
-
călătoare, s-au mai potolit; zarva a încetat, dar nu de tot căci, ici colo se mai zăreau câte o pupăză și un pițigoi, sau o turturică și un lăstun, certându-se pe câte un pai, bun pentru dres cuibul agățat pe o ramură de plop, mesteacăn, arin sau salcie. Barza albă, moașa pricepută a neamului păsăresc, s-a apucat și ea de reparat marele cuib, aflat chiar pe acoperișul casei lui Moș Timpul și al soaței sale Soarta, în lipsa bărzoiului
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aron_sandru_1493101695.html [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
luptă tăcut. Învinsă regina,spre Worms au plecat, Ca nunta s-o facă cum au hotărât. Când Siegfried cu Krimhilda s-au cununat, Doar chipul Brunhildei era mohorât. Pe Gunter Brunhilda nu îl iubește Și noaptea cu cingătoarea îl leagă, Agățându-l de grindă îl pedepsește, Ca să stea atârnat noaptea întreagă. Trist, Gunter lui Siegfried istorisește, Iar acesta din nou noaptea-l ajută, Punându-și gluga,alături pornește, La Brunhilda ce pe Gunter n-ascultă. Și-o prinde strâns,până suflul
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1418339495.html [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
-mi despărțea spectacolul orbului meu de lumea pocalelor goale. Tot acolo, statui de tot felul se credeau podoabe de lux prăfuite de trecerea Carelor printr-o dinastie dragă. Însă un foșnet de rubin s-a pornit să-mi șteargă imaginea agățată de ferestrele mele închise. Se dezlănțuia pe întinderi nesfârșite, dependente de sărutul zidit în templul sculptat într-o sferă specială. Apăruse cortina de ceață. Cortina unui actor orb... Referință Bibliografică: Cortina unui actor orb / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cortina_unui_actor_orb_gina_zaharia_1326914326.html [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
că vreau să fac o afacere cu dumneata, de ce mă refuzi? Iar a scăpărat tunul în întunericul deziluziilor. Iar i s-a luminat fața și ochii îi luciră lacom. Privi pe țiganul mustăcios din fața sa, ca un înecat ce se agață de un pai de speranță. Auzi la el, îi propune omu’ o afacere și dobitocul o refuză ca un prost! Păi, nu e ăsta tunul mult visat? Poate vrea omu’ să transporte armament...sau niște droguri, sau să ducă ceata
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CELĂLALT TU Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 337 din 03 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului cînd s-a agățat de pieptul meu o pasăre ai ucis-o i-ai smuls penele și mi-ai scris cu ele un poem de dragoste mai târziu ai aflat că murise instantaneu într-un ciob de nimic sub pene pulsa numele meu către
CELĂLALT TU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Celalalt_tu.html [Corola-blog/BlogPost/351466_a_352795]
-
avea farmacia, se reînnoiau rezervele, se aruncau flacoanele nedeschise, expirate, dar mereu trebuia să existe aceste două soluții, vitale pentru viața bebelușilor născuți cu diferite suferințe fetale. Am înlemnit! I-am spus directoarei, cu glasul gâtuit, ca și cum m-aș fi agățat de un fir de ceapă ca să trec un hău fără fund : - Nou-născuții trebuie să aibă. Ei au rezerve.... Așa știam eu de pe vremea când lucram la ei. Linia izoelectrică era tot acolo. Nesimțitoare, ironică, învingătoare ... Nici nu îndrăzneam să ne
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
ca un ștreang care se tot strângea... dar eu alergam. În lumina aceea semiobscură, la capătul holului, am văzut o asistentă cu ceva în mână, alergând și ea spre mine ... nu îndrăzneam, nu mai îndrăzneam nimic. Doar speram și mă agățam de Sus. Când am luat flaconul în mână și am făcut cale întoarsă spre reanimare, inima mea a început să mă lovească în gât, în piept, în ochi, în creier, într-un ritm haotic de parc-ar fi fost un
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
era acolo. La fel ... țiuitoare, albastră, dreaptă. Nu mai vorbea nimeni. Directoarea a făcut ochii mari la mine și am putut să îi simt emoția. Sufletele noastre, ale celor dinăuntru, doctori și asistente erau singurele care mai vibrau și se agățau de speranță, de Dumnezeu, de soluția aceea care acum părea mai mult decât miraculoasă. Am tras în seringă puțin din lichidul acela ... Fă-i direct, nedizolvată, mi-a șoptit medicul. Ce mai conta? Arsă cu defibrilatorul era, sărmana fată... ce
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
desupra pielii sfârșite. Cine, în realitate ne dezvăluie ale noastre degete? Pentru ce această moștenire singură de absențe, singura de ziduri. Singură de cenușă. Mereu, mă dezbraci în această țelină precară din rinchii mei. Mereu. Nu sunt păsări ce stau agățate de o mocheta, mai putin a scrie o scrisoare cu litere mari, invocând iertarea înaintea acestei istorii crude ce trăim, nu trebuie să fie un exercițiu de aerobism, nici slogan publicitar. Deschis -închisul timpului ne trezește dedesubtul de aceste anonime
ERRÁTICAS, RATATE, POEZIE DE ANDRÉ CRUCHAGA, TRADUSĂ DIN LIMBA SPANIOLĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_buldum_1441747112.html [Corola-blog/BlogPost/343271_a_344600]