306 matches
-
Dragoș Bucurenci , sincer le spun tuturor oamenilor care folosesc această expresie să renunțe la ea. Și să le facă vânt cu această ocazie și introducerii “părerea mea proprie și personală” și agasantelor preveniri “nu vreau să spun că”, “nu vreau să par”, “nu vreau să insinuez că”. Toate aceste decorațiuni verbale sunt că bretelele transparente de la sutien: pretind că nu vor să fie văzute, deși nimeni nu le-a cerut așa ceva, si
Cu sinceritate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82874_a_84199]
-
Proiectul acestui teatru este și un pariu cu o miză mai puternică decît se poate detecta în grabă. În orice caz, o întreprindere atipică pentru perioada de sărăcie spirituală pe care o traversăm, instalată cu surle și trîmbițe, un zgomot agasant care ne agresează mintea, creierii și ierarhiile. Stagiunea în curs de desfășurare a fost încredințată unor tineri regizori cu profiluri îndrăznețe, ale căror teribilisme, poate inerente, se învîrtesc însă în spațiul profund al creației, al preocupărilor pentru teatrul asumat ca
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
care vizează misterul, un mister nu doar pînă la sfîrșit indecriptabil, ci și inutil, "de obsesia căruia, ca hermeneut ori cititor ingenuu, trebuie să te debarasezi, fiindcă, pur și simplu, nu ai ce face cu el". Lumea este pentru dramaturg agasant nonsemnificativă. Nu iraționalul se manifestă așadar în opera lui Ionesco, ci neraționalul care provine din îndoiala metodică, din impulsul a ceea ce, în duh cartezian, Camus numea o "chestiune de voință = a împinge absurditatea pînă la capăt". Întrucît absurdul nu e
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
bancă cu bani sau de bancă din parc, ședință de parlament sau ședință de bloc, Crăciun sau An Nou la care omniprezentul premier să nu-și exbibe masivul trup. Probabil că dl. Năstase se crede popular. Se înșală: e doar agasant. Și, vorba lui Argetoianu, ";o dictatură poate să terorizeze, dar nu trebuie să exaspereze!" Firește, dictatura năstăsiotă e de altă natură decât aceea pe care, nu neapărat în glumă, o preamărea celebrul politician și memorialist. Argetoianu vorbea despre România lui
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
bunăseamă spre a se sustrage fascinației ce o exercită asupră-i: El este postmodern prin spiritul sceptic, modern prin nervul exploziv". Așadar, mai întîi scepticismul. O mefiență care se așterne calin, șerpuitor, cu o anume prudență (astuție?), ce ar deveni agasantă dacă nu s-ar exercita prin intermediul unei penițe foarte subțiri, feeric indecise, nostalgice într-un fel (nostalgia infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei continuări. Nimic dogmatic, nimic definitiv, nici măcar incredulitatea care pare a se contempla pe ea însăși, redobîndind ceva
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
și de tezismul moralizator, de unidirecționarea de amvon a unor prelați care descind în domeniul literaturii. Nimic stînjenitor-restrictiv în discursul dezinhibat al lui Ioan Pintea, departe de orice incursiune speculativă în teologie, respirînd o deplină normalitate a umanului. Nimic din agasanta poliție a virtuții din textele unor clerici cu păgubos exces de zel. "Ahtiat după valori culturale", pur și simplu "înnebunit" de poezia optzecistă, taxat el însuși, în calitate de poet, de către Laurențiu Ulici drept "un optzecist întîrziat", autorul vădește tactul de-a
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
prestația politică. Un șuvoi de argumente menite a-l face pe cititor să înțeleagă că, în ciuda măsurilor bune luate de autor, lucrurile ieșiseră cum nu se poate mai prost. Pandectele acestea autojustificative, avînd rostul unui pro domo sua ostentativ și agasant, sînt atît de numeroase pe piața noastră de carte încît, deschizînd cartea lui Victor Babiuc, m-am așteptat să întîlnesc același scenariu: strădania unui fost politician de a-și convinge cititorii de imaculata sa activitate politică. Surpriza a venit din
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
ce să caut la Buenos Aires ? Aici, măcar, pot trece neobservată și atunci cînd te cunoști cu toată lumea. Acolo ? Acolo sunteți voi, orașul acela nesuferit cînd plouă, orașul acela nesuferit cînd iubești, orașul acela nesuferit cînd mori. Totul mi se pare agasant dacă ar fi să mă întorc acasă - care casă ?- după atîția ani de stat la Paris. Parisul este pentru mine mai mult decît un vis, o idee, un bărbat pe care să-l iubesc.Mi-a dat totul și nu
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie. Puterea de a le genera nu diminuează nici o clipă. Aceste imagini surprind prin năvala lor masivă, inepuizabilă, constantă. Abundența lor poate deveni uneori agasantă căci, așa cum abuzul de metafore face ca textul unui scriitor să pară "împănat ca o tartă cu prune" - ca să-l cităm pe Lawrence Durrell - tot astfel spectacolul sfârșește prin a fi lipsit de orice arhitectură. Puțin îi pasă însă de
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
a întâmplat în cazul scriitorilor basarabeni, decretați unii drept mari scriitori pentru alte merite decât cele literare. A. Suceveanu a vorbit și despre relația dintre "margine" și "centru", arătând că pentru mulți fenomenul literar basarabean a devenit azi o problemă agasantă, "a cincea roată la căruță", cum ar fi numit-o criticul Ion Simuț. Scriitorii basarabeni doresc să ardă etapele și să se integreze cât mai rapid literaturii române de la "centru", să fie acreditați la București. Criteriul axiologic nu trebuie abolit
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
Mihăieș Intrarea în Uniunea Europeană a Cehiei, Poloniei și Ungariei a cam creat bășicări la București. Deși avem drept ministru de Externe un adevărat geniu (parcă așa se lăudau pesedeii, nu?), am fost elegant lăsați deoparte. Problemele economice, sociale și, din ce în ce mai agasant, politice, nu fac din patria lui Iliescu și Năstase candidatul favorit al europenilor. Agresivitatea contondentă a liderilor PSD, corupția la vârf și inexistența unui proiect limpede privind viitorul țării lasă cea mai prosată impresie în cancelariile occidentale.Dacă tot am
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
Dumitru Hurubă Prietenul Haralampy se află de câteva zile în transa unui sentimentalism acut, cel mai adesea chiar agasant. Degeaba a încercat nevastă-sa să-l readucă în prozaismul cotidian punându-i într-o mână ceara de parchet, iar în cealaltă bătătorul de covoare; zadarnic soacră-sa, printr-o apăsare simultană pe butoanele telecomenzii a dereglat televizorul încât acum
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
-se pe sine, clădindu-și (cu migală și cu neclintită hotărîre) mitul personal, Andersen se prezintă drept un edificiu frapant de eterogen, greu (ori chiar imposibil) de clasat și de evaluat în manieră definitivă. Persoană excentrică, nu cine știe ce atașantă (chiar agasantă deseori), scriitor inegal, incapabil să-și constituie și să-și definească o viziune unitară despre lume și artă, Andersen reușește, paradoxal, o performanță rarissimă, instituindu-se ca emblemă spirituală a patriei sale (percepută de/în toată lumea - grație lui și ca
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
nerăbdare, din chiar prima zi a mariajului, ziua morții bărbatului ei bolnav, care i-a fost "promisă" înainte de căsătorie, dar care întârzie cu încăpățânare să mai vină, căci, constată cu cinism naratorul, "domnul Rotaru tot nu renunțase la ticul acela agasant, la obiceiul acela puțin ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a acelei libertăți la care visează femeia sunt cutiile de ness pe care le strânge pentru a le bea din
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
un singur lucru. Despre soarta romanului și a ficțiunii în genere. Cititorul află de la început cine e Antonia: un robot cu înfățișare feminină, un robot care citește și care își fixează tipul potrivit de lectură prin apăsarea unui buton. Seacă, agasantă imagine, pe care cititorul o uită repede, la distanță de nici o pagină. Alte Antonii, suave, feminine, erotizate, își fac apariția în pseudoroman. Folosesc epitetele cu o oarecare reținere, autoarea se joacă ironic (uneori mult prea evident autoironic) cu ideea de
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
convingătoare, candidatul anului 2000 la funcția de senator de Iași, dl. Răzvan Theodorescu, promitea, neapărat solemn-academic, cum îi este stilul, că urbea aceasta mustind de istorie, cultură etc. va beneficia de tot sprijinul său. În caz de... Pentru că - vorba unor agasante reclame - merită! Născut, de altminteri, pe aceste meleaguri, cu oleacă de moșioară și un conăcel la Ruginoasa (în paranteză fie spus, redobândite prin voința politică a mult huliților țărăniști), așadar, legat cu ceva fire de capitala veche a Moldovei, dl.
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
poporului degeaba. Și-acum, dintr-odată, Marfa Stanilova (fie-i numele pomenit numai la trecut!) deschide gura și spune, așa, alb, ca și cum îi stătea demult pe limbă: "Dumneata Ivan Mihailovici ar trebui să te străduiești mai mult". Mai rău, mai agasant e că din când în când o vede în cupola vâscoasă a timpului, deplasându-se ca pe o orbită și repetându-i întruna cu diverse intensități: încet, abia auzit, de parcă ar fi o șoaptă de tăinuire între cei care stau
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
o amăreală ce plutește prin mine, cred ca e doar viața viețuind În măruntaiele mele orbecăind prin cotloanele oarbe din celulele mele preapline de organite sistematizate genetic. E o senzație urgentă ce nu vrea să treacă așa, ca un vânt agasant zburlindu-ți coafura, strivindu-ți hainele de trup, lipindu-te de pereții străzilor, pleznindu-ți fața cu frunze și bălți imobilizându-te-n forța și indiferența sa căreia nu poți decât să-i joci spasmic ritmul. de frică mi-am Închis
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
gestul tatălui („Poate n-am fost destul de generoși cu tata. La urma urmei, a fi tată e foarte mult.”), autorul nu ezită să prezinte frust acele momente În care, deși iubindu-l, Îl percepea ca pe o povară, un surplus agasant vieții sale: „Am ascultat până când notele din jur ar fi putut fi ale mele, și curând câteva chiar au fost (...) Nu știu cât am cântat astfel, dar știu precis că nu voiam să se termine niciodată și că totuși (...) s-a terminat
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
un Întreg veridic: acesta prepară consecutiv etape reprezentative din viața covârșitoare a unui om. E vorba totuși de adevărul unui om care, În cele din urmă, se arată În cel mai complex mod, idee reflectată și din titlu. Un adevăr agasant și o personalitate stranie. În ceea ce privește traversarea timpului, se va vedea construindu-se sub ochii săi un adevărat monument al unei crime, al unei duble Înscenări. Plecând de la drepte care țâșnesc spre cer, de la pura incertitudine, odată analiza Împlinită, Knisch revine
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
nu pot egala măreția firească a unui om la locul lui. Micul roman întreține, permanent, un joc "de societate" cu spațiul și cu timpul. Timpul, am mai spus-o, este acela al tinereții regăsite într-o vacanță, departe de sobrietatea agasantă și falsă, de responsabilități și de măști. Ultima poveste, în care firele încep, în parte, să se mai înnoade, unde aflăm că Andrei se căsătorește cu Maria, de care fusese vorba înainte, este una a rătăcirilor, a abandonului, consemnarea fidelă
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
luni la șase dimineața, mă întorceam marți seara, a doua zi luam trenul la aceeași oră și reveneam acasă vineri - acesta a fost programul meu doi ani de zile cât am funcționat pe state la Școala agricolă Nucet. Naveta (obositoare, agasantă, fastidioasă) mă obliga să mă trezesc la patru și jumătate dimineața, afară întuneric, în cameră răcoare - toaleta repede în baie printre borcanele și cratițele cotoroanței, mă bărbieream într-o oglindă răpănoasă pătată cu bulion și ochiuri de grăsime, mă dichiseam
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Primul program de training este atelierul de vorbire în public “Vorba bună”: Cu siguranta ți s-a întâmplat nu doar o dată să te plictisești îngrozitor în timpul prezentării făcute de un vorbitor neinspirat sau să suferi în tăcere în fața unui interlocutor agasant, fără să mai fii în stare să-ți aduci aminte în nici unul dintre cazuri despre ce ți s-a vorbit. Atelierul Vorba bună este dedicat celor hotărâți să nu îngroașe rândurile acestor specii de vorbitori. Pe parcursul a două zile de
Vorba bună. Atelier de vorbire în public by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82380_a_83705]
-
la unul popular, de la teatru de idei la pantomima. Dan Puric nu mai e de mult un simplu actor. El este un rock star. Iar spectatorii nu sunt pur si simplu spectatori. Cei mai mulți sunt fani. Așa că relația artist-public poate deveni agasanta pentru un outsider ca mine. S-a aplaudat prelung (minute!) după fiecare sceneta, până la punctul la care, plictisit, am vrut să mă ridic și să plec. Maestrul Puric a glumit cu publicul, s-a jucat cu el, s-a făcut
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
westernuri, polițiste, superproducții istorice sau ecranizări literare, comedii, drame și aventuri, ca să nu mai vorbesc de cele muzicale sau de amor. Erau filme care nu mizau deloc pe șocarea și oripilarea publicului, cum se întâmplă azi plenitudinar cu peliculele întrerupte agasant, grobian și excesiv, de publicitate pentru salamuri, brânzeturi, paste de dinți, desuuri sau tampoane igienice pentru dame. Exista ceva ce s-ar putea numi respectul față de spectator, față de cel care își sacrifică un timp irepetabil din viața lui ca să vadă
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]