131 matches
-
N-o să stau cu mâinile-n sân, privindu-te cum îți distrugi viața. Asta numești tu prietenie? Am o presimțire că toată treaba asta se va termina foarte urât. Și știi că intuiția nu m-a trădat niciodată.” Daniel pufni agasat. „ - Intuiția ta de căcat, care te ajută să contrazici toți barbații de pe Terra, înainte ca aceștia să-și deschidă gura! De aia nu ești măritată la treizeci și opt de ani, din cauza afurisitei tale de intuiții, care, doamnă scumpă, nu
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
cu milă și o vădită dorință de a proteja, de a alina, de a susține. Anita întrevedea o multitudine de aspecte, printre care sexul era o condiție necesară, dar nu suficientă. Simțea că, de la o vreme, Martin o ocolea, era agasat, plictisit, de parcă persoana ei ieșise din sfera lui de preocupări, alcătuită din pacienți, familie, tenis și întâlnirile cu prietenii. Îl urmărise de mai multe ori. Nu o înșela. „Și atunci? Cum să-și explice răceala lui accentuată pe zi ce
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
ajunge vreodată bogat sau bogată, căci banul înmulțit peste limita decentă de care tu ai nevoie înseamnă până la urmă sărăcia mediului în care trăiești tot mai mult neecologic, în războiul dintre matură și atom. Și ai putea fi agasat sau agasata de faptul că oricât de bogat ai fi material îți mai lipsește un “ element”, ( matură sau atom ) fără de care capul și inina ta nu mai funcționează așa cum trebuie în evoluția naturală a sufletului tău viu. Amintește-ți că Norocul sau
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
Danièle Thompson la Festivalul de la Cannes în 2001 A fost star în peste 65 de filme, eroina apărută înainte de război, simbol erotic al unei epoci. Memoria colectivă a păstrat elegantă, “clasa” ei și mai ales intensitatea privirii. Deși se declară agasata de sintagma “actrița cu cei mai frumoși ochi din lumea, ea și-a intitulat totuși memoriile, apărute în 1977, “Avec ces yeux-là"... “Michèle Morgan era femeia pe care toți simțeam nevoia s-o ținem în brațe. Timp de peste 50 de
Michèle Morgan, steaua cinema-ului francez, ne-a părăsit by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105894_a_107186]
-
vorbe mai aprinse, un schimb ceva mai răstit, formal incriminant și cu justificări aproximative de o parte și de alta, din care a lipsit sigur ofensa sfruntătoare, injuria și retorica acuzei defăimătoare. Mai curând o „descărcare” a nervilor prea îndelung agasați și pritociți de interdicții și abrutizări nemeritate, pe care școala și apostolii ei prin directivele „su(s)pușilor” zilei le pregăteau bieților „su(b)puși!”... Carevasăzică, acest incident aparent minor a îmbrăcat la mine haina unei insensibilități (pentru a mă
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
pe care-l trăim cu atât mai mult cu cât ne dezicem de el. Caminante, / Caminante, / Care mergi pe drumurile noastre... Unde s-a întîmplat asta? Un funcționar a trecut pe lângă noi și ne-a spus cu o politețe ușor agasată: "Vă rog să așteptați o secundă". Apoi, brusc amuzat și zâmbind, a adăugat continuîndu-și drumul: "O secundă mexicană"... Să-mi spui dacă ai văzut/ Apărând un nor alb/ Care a venit și a plecat... La Villahermosa s-a întîmplat, de unde
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ceea ce n-are nicio noimă. — Ba are una, ripostă Vasile Elisav, dacă-l despărțim în Ana și în idem. Adică Ana (e/se comportă similar) la fel. — Dar cine, dom profesor, mai e și Ana asta, întrebă Nora Aron, cam agasată. Ca să continue: și e la fel cu ce sau cine? La prima întrebare, Nora dragă, răspunsul e: o fiică a medianei. Care, ca să-ți răspund și la a doua, este la fel cu ceea ce precedă sintagma Ana - idem; cu, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
mulți. Grav este că Doru nu acceptă decât concepția de viață a delicventului Gavrilcea.") E ca și cum eu aș omorî pe camaradul Gavrilcea (Ioanide: "Iată-l și pe idolatrizatul ipochimen!") numai spre a face sânge rău poliției.¤ (Ioanide întoarse iar pagina, agasat, dând de nume ca Raskolnikoff, Andre Gide, pe care Tudorel le auzise probabil într-o discuție a lui Ioanide cu alții, având îndoieli că fiul său îl citise chiar pe Dostoievski.) Suprimarea unui individ fără ordinul comandamentului, fără siguranța că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a prăbușit în mare. Povestea Atlantidei în mic! Demirgian asculta fără nici o jenă vizibilă erudiția profesorului și clătina din cap, cu sensul: "Știu precis asta, mie-mi spui?" Ioanide observase acest tic, consecutiv căsătoriei, al lui Demirgian și era foarte agasat. Cu toată supărarea pricinuită de doliu, nu se putu reține, intrând odată în prăvălie, de a nu juca o farsă comisului-general consort al Sultanei. Oprindu-se în fața unei mâzgălituri în ulei reprezentând un cap de bătrân, imitație sau copie proastă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă dea afară numai pentru motivul cănu-i place o construcție a mea. Pe urmă, jemanfiș. Ce iau de acolo e fără importanță. Poate că da, poate că nu (it.). - Este totuși un venit sigur și o onoare. Ioanide se simți agasat ca de un țânțar ce se învîrtește în jurul nasului. - Stimabile, zise plantîndu-l, fiecare să-și vadă de necazurile lui! Merse apoi la primar. . - Ce este, bre, cu Pomponescu? Am auzit că m-a atacatundeva. Aveți de gând să opriți lucrările
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deja la idele lui august, Îi replică omul cu răceală. De pe chipul său ciupit de vărsat dispăruse orice urmă de amabilitate. - Domenico, Împrumutul meu e garantat de fratele meu, Francesco, știi bine, și de pământurile familiei mele, Îi replică poetul, agasat. Se Întreba de ce cămătarul devenise atât de obraznic. Se Întâmplase, oare, ceva prin care poziția sa slăbise În ochii acelui pungaș? Între timp, Domenico se apropiase, Întinzând degetul arătător spre pieptul lui. Părea pe, dar se abținu. - Sunt o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mi se va lipi mie de degete, că mare nevoie mai ai de el. Și de ale tale o să se lipsească, dacă Îmi dai mână liberă. Ca atunci, la Campaldino... Încheie, bătându-l puternic pe umăr. Dante Îi Îndepărtă mâna agasat. - Cine este acum șeful Credincioșilor? El este Întâiul de care vorbești? Sienezul scutură din cap. - Călăuza Credincioșilor a fost multă vreme prietenul nostru, Guido Cavalcanti. Și poate că ar mai fi și acum, dacă n-ar fi fost lovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
veți vedea nu e Împotriva regulii voastre. Se Îndreptă cu repeziciune spre magaziile de stofe de lână, Însoțit de sinistra sa suită. În cămăruța de lângă poarta Închisă, paznicul dormea de o bună bucată de vreme. Ieși somnoros, cu o expresie agasată, care se transformă pe dată În uluire, când văzu cine Îi curmase somnul. - Ce... ce vreți? bâigui terorizat. Părea gata-gata să leșine din pricina groazei că acel cortegiu de spectre era acolo pentru el. Abia după ce Îl recunoscu pe poet, tremurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Felix. - Va să zică, asta era! Ți-a spus că sunt o străină! - Tu, o străină! Nu înțeleg. Însă m-a supărat că ți-a zis fată fără căpătâi și fără părinți. Dar tu ai părinți... Otilia împunse cu acul lucrul, oarecum agasată. - Ei, da, tanti Aglae și cu Aurica nu pot să mă sufere fiindcăle e teamă că au să piardă moștenirea... Aurica își închipuie că o să se mărite spunând că are un unchi bogat... O pocită... Papa, vezi tu, nu mi-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și se pregătea, spre spaima lui Pascalopol, să-și scoată ciorapii, când un om călare se îndreptă spre grupul celor trei, ridicând furtuni de praf. - Ce s-a-ntîmplat, Ciucene? - Au venit domnii de la societatea pentru asigurări și văașteaptă! - Ah, făcu Pascalopol agasat, tocmai acum!După o scurtă chibzuire, moșierul lăsă pe cei doi în paza omului și, încălecînd pe calul acestuia, porni în trap spre curte. Otilia nu-și părăsi gândul dintâi și, scoțîndu-și ciorapii, intră în apă cu picioarele ei subțiri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
învățăturiledumitale! zise Weissmann. Simion îl privi cu interes, dar își reluă iarăși preumblările prin casă, ca un câine prudent, după ce a mirosit un individ. Olimpia, jignită, lăsă să se vadă în ochii ei toată verzimea urii. Aglae clătină din cap, agasată: - Așteaptă birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o să măcoste o groază de parale! Weissmann o examină pe furiș și se putea ghici uimirea lui față de o astfel de nesimțire. Prudent și politicos din fire, nu-și trădă sentimentul lăuntric și medită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a făcut o dată un copil. Ți-aș spune ceva, dar mă sfiesc de tinerii ăștia. - Astea sunt insinuații care nu se prind la mine, protestăStănică. Familia noastră e cea mai prolifică. Nu e altceva decât rea-voință la mijloc. Olimpia căscă, agasată, fără să privească la bărbatu-său, pe ale cărui vorbe nu punea nici un temei niciodată. Spuse doar: - Nu mai țipa așa tare, că mă doare capul!În sfârșit, Stănică se potoli și începură să joace. Aurica, cu o țigară în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că pe ea a neglijat-o toată viața, că n-a avut o fericire în viață, că o fată fără pian, în ziua de azi, nu se poate mărita. Mai curios era că nici nu știa să cânte. - Dragă, zise agasată Aglae, pianul nu pot s-o împiedic săși-l ia. E prea de tot. Trebuie să-și câștige și ea o pâine cu el. Marina destăinui Otiliei cele petrecute dincolo, și Otilia renunță să mai mute pianul. G. Călinescu - Uite, arătă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
discuți cu Atticus și cu Vitellius să aibă grijă să se pună capăt aclamațiilor dese și nesfârșite cu care eu și Tiberius suntem întâmpinați la amfiteatru... De uimire, secretarul uită să-și mai ia notițe. Augustus se răstește la el agasat: — Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate. — Nu mă mai țin genunchii, oftează principele. Ridică a lehamite din umeri. Că doar trebuie să mă ridic în picioare de fiecare dată când îi apucă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bugetul se duce pe administrație și pe armată. Bătrânul principe îl privește neîncrezător. Secretarul explică: — Costurile întregii armate și mai ales ale campaniilor din Germania nu se plătesc numai din veniturile provinciilor de fron tieră. — Mi se pare normal, ridică agasat Augustus din umeri. De ce să nu contribuie și bogatele provincii senatoriale la costul apă rării granițelor de pe urma căreia profită cât încape? Libertul lasă capul în piept. — Ce-i? îl ia la rost împăratul. — Locuitorii din unele regiuni, cum ar fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simte că este puternică prin ceea ce face. O să stea deoparte până se vor calma amândouă. — Crezi că e prudent? întreabă în șoaptă rex. — Ce? Să o scoți în public, la ceremonie. — Ei, asta-i! face Occia. E sătulă de sfaturi. Agasată, de-a dreptul. Se mai îmbunează un pic. Șușotește încet: — Tu n-o vezi că se poartă ca un copil? O să le copieze pe celelalte și cu asta basta. Zâmbește cu șiretenie. Măcar câteva zile își va da osteneala să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putea vedea dacă își scriu cumva? insistă tânăra. Se smiorcăie ușor, apoi șuieră pe neașteptate cu o lucire haină în ochi. — Sunt sigură că au găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea exterioară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de orice farmec. Pusio se lasă în jos și se uită nedumerit la el. — Când deschidea gura, te așteptai să sară o broască râioasă, continuă instructorul. Nici el nu știe de ce e așa de dezlănțuit. Și uite-o acum, răbufnește agasat, în loc să se caciorască și mai mult cu trecerea anilor ca toate femeile, a ajuns de o rară frumusețe. — Și-o fi găsit un amant, glumește Pusio. Fața îi înțepenește instantaneu într-un rictus speriat. Vorbe dintr-astea pot să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe altul, să apuce cățuiul așezat în vârful candelabrului portativ. Nero, avantajat de înălțime, pune primul mâna pe el și i-l întinde victorios tatălui. Rămas în urmă, Drusus se pune pe plâns, urmat aproape instantaneu de chirăiturile lui Puppus. Agasată, Agrippina smulge copilul din brațele doicii și-l molcomește cu șoapte liniștitoare. Cu cealaltă mână liberă, scormonește în cutia din vârful candelabrului de argint după o fărâmă de tămâie, pe care i-o dă lui Dru sus, să tacă din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tonul devine rugător: — Dacă ai ști cum e pe acolo, nu l-ai fi trimis în fundul lu mii, la Tomis. Barbarii ăia își ung săgețile cu sânge de șerpoaică. Nici cu zăvorul tras nu poate dormi noaptea liniștit. Împăratul ridică agasat din umeri și dă să se îndrepte spre lectică. Dialul îl reține de togă: — Se luptă sărmanul cu frigul. Pe malul Pontului Euxin iarna nu-i blândă, ca la noi. Îți cerșește doar îndurarea să-i aduci trupul acasă dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]