129 matches
-
dând din cap absentă. îi explicasem că în cultura violentă pe care o traversam trebuie să-și scoată ochelarii opaci când vorbește cu oamenii, că a-ți arăta ochii e un semn elementar de intenție de comunicare, dar mă ascultase agasată, mestecând, mă pupase și-mi suflase: — Te ador. Promite-mi că ne vom despărți frumos. Sfârșitul e foarte important, da? Pe Chicken Street, singura stradă cu nume englezesc din Kabul, dughenele cu antichități scot afară covoare pe care le întind
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
deprimismul și declinologia care domină la francezi, citând malițios chestia cu „Franța, second hand power“ și amuzându-mă sardonic de cum scrie Paris Match-ul despre „la faillite amăricaine“ în timp ce aplaudă în deplină inconștiență tangourile ruso-chineze. Pe urmă am înregistrat, tot mai agasat, catastrofismul eta lat în mass-media de pretutindeni: când nu e sperietoarea cu încălzirea globală, care va topi ghețarii și va îneca pla neta, hopa, vine baubaul cu 2012-le din calendarul ma yașilor, iar, mai nou, ciocnirea Căii Lactee cu galaxia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pentru Cioran și Caragiale (Iancu și Mateiu), plus trei bypassuri și-o embolie, apoi cum să nu fie șocată lumea când îți vede vitalitatea, trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie agasat, fie cu înduioșare, de unde-mi adun combustibilul acestei însumări paradoxale de cioranizare optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine și hipersocializare, bonomie și cinism, mizantropie și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
etalez, ca scuză pentru laconism, sângele din palmă, care mă-nfrățea cu inocentul Leonard al lui McEwan. Ași! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeșă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o moacă îndeajuns de agasată ca să-i stopeze orice elan. Îmi pare rău, dar altminteri era peste poate. Tot atunci, un mecanic Metrorex ne salută complice din ochi și-l ia pe accidentat la per tu: „Nu mișca, tataie, și trage-ți picioarele de pe scară
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mulți. Grav este că Doru nu acceptă decât concepția de viață a delicventului Gavrilcea.") E ca și cum eu aș omorî pe camaradul Gavrilcea (Ioanide: "Iată-l și pe idolatrizatul ipochimen!") numai spre a face sânge rău poliției.¤ (Ioanide întoarse iar pagina, agasat, dând de nume ca Raskolnikoff, Andre Gide, pe care Tudorel le auzise probabil într-o discuție a lui Ioanide cu alții, având îndoieli că fiul său îl citise chiar pe Dostoievski.) Suprimarea unui individ fără ordinul comandamentului, fără siguranța că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a prăbușit în mare. Povestea Atlantidei în mic! Demirgian asculta fără nici o jenă vizibilă erudiția profesorului și clătina din cap, cu sensul: "Știu precis asta, mie-mi spui?" Ioanide observase acest tic, consecutiv căsătoriei, al lui Demirgian și era foarte agasat. Cu toată supărarea pricinuită de doliu, nu se putu reține, intrând odată în prăvălie, de a nu juca o farsă comisului-general consort al Sultanei. Oprindu-se în fața unei mâzgălituri în ulei reprezentând un cap de bătrân, imitație sau copie proastă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă dea afară numai pentru motivul cănu-i place o construcție a mea. Pe urmă, jemanfiș. Ce iau de acolo e fără importanță. Poate că da, poate că nu (it.). - Este totuși un venit sigur și o onoare. Ioanide se simți agasat ca de un țânțar ce se învîrtește în jurul nasului. - Stimabile, zise plantîndu-l, fiecare să-și vadă de necazurile lui! Merse apoi la primar. . - Ce este, bre, cu Pomponescu? Am auzit că m-a atacatundeva. Aveți de gând să opriți lucrările
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unde părea a fi în joc supraviețuirea cetății, înaintau spre nicăieri și aproape sigur nu făceau decât să-și piardă vremea. Uleiul din lampă se sfârși curând, iar el scăpă de ea, aruncând-o într-o parte cu un gest agasat. Din fericire, se iveau zorile și primele raze firave de lumină începeau să apară deasupra cetății. La o cotitură a străzii, o siluetă ce se clătina se desprinse de lângă zid și aproape se aruncă asupra lui Sebastianus. Susținându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
amintiți că alesul pe viață, alesul între aleși, eroul între eroi... Ei, asta-i acuma! Alesul! Pula-n pizdă! Nu ți-e, fă, rușine de omu’ ăsta? Ei, asta-i, lasă-l că-i de-al nostru, și se strâmbau agasate, nedispuse să subscrie la un efort minim care să le activeze memoria. Nu le atinge și nu le doare, s-au scuturat de acel trecut recent, de care n-au prea stat în loc de altfel. Se uitau la Rafael și râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a făcut-o cu ușurință. La băieți era mai îngăduitoare, nu le făcea nimic dacă fumau, dar trebuia să aibă uniformă curată, pantalonul să taie aerul cu dunga și pantofii oglindă și dacă vreo față se plângea că era jignita, agasata, programul, ca mai sus, 2 și vii la corigenta. Nu lasă repetenți, dar corigenți cu duiumul, dar cum la examenele de admitere matematică era baza, făcea ce credea că e bine ca să țină în frâu loazele de ambele sexe și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Felix. - Va să zică, asta era! Ți-a spus că sunt o străină! - Tu, o străină! Nu înțeleg. Însă m-a supărat că ți-a zis fată fără căpătâi și fără părinți. Dar tu ai părinți... Otilia împunse cu acul lucrul, oarecum agasată. - Ei, da, tanti Aglae și cu Aurica nu pot să mă sufere fiindcăle e teamă că au să piardă moștenirea... Aurica își închipuie că o să se mărite spunând că are un unchi bogat... O pocită... Papa, vezi tu, nu mi-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și se pregătea, spre spaima lui Pascalopol, să-și scoată ciorapii, când un om călare se îndreptă spre grupul celor trei, ridicând furtuni de praf. - Ce s-a-ntîmplat, Ciucene? - Au venit domnii de la societatea pentru asigurări și văașteaptă! - Ah, făcu Pascalopol agasat, tocmai acum!După o scurtă chibzuire, moșierul lăsă pe cei doi în paza omului și, încălecînd pe calul acestuia, porni în trap spre curte. Otilia nu-și părăsi gândul dintâi și, scoțîndu-și ciorapii, intră în apă cu picioarele ei subțiri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
învățăturiledumitale! zise Weissmann. Simion îl privi cu interes, dar își reluă iarăși preumblările prin casă, ca un câine prudent, după ce a mirosit un individ. Olimpia, jignită, lăsă să se vadă în ochii ei toată verzimea urii. Aglae clătină din cap, agasată: - Așteaptă birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o să măcoste o groază de parale! Weissmann o examină pe furiș și se putea ghici uimirea lui față de o astfel de nesimțire. Prudent și politicos din fire, nu-și trădă sentimentul lăuntric și medită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a făcut o dată un copil. Ți-aș spune ceva, dar mă sfiesc de tinerii ăștia. - Astea sunt insinuații care nu se prind la mine, protestăStănică. Familia noastră e cea mai prolifică. Nu e altceva decât rea-voință la mijloc. Olimpia căscă, agasată, fără să privească la bărbatu-său, pe ale cărui vorbe nu punea nici un temei niciodată. Spuse doar: - Nu mai țipa așa tare, că mă doare capul!În sfârșit, Stănică se potoli și începură să joace. Aurica, cu o țigară în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că pe ea a neglijat-o toată viața, că n-a avut o fericire în viață, că o fată fără pian, în ziua de azi, nu se poate mărita. Mai curios era că nici nu știa să cânte. - Dragă, zise agasată Aglae, pianul nu pot s-o împiedic săși-l ia. E prea de tot. Trebuie să-și câștige și ea o pâine cu el. Marina destăinui Otiliei cele petrecute dincolo, și Otilia renunță să mai mute pianul. G. Călinescu - Uite, arătă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cum poți să spui așa ceva, când cu ochii dumitale ai văzut că străzile erau pline de manifestanți ? O indignare mai mare decât merită incidentul face să tremure vocea doamnei Mironescu. Cum domnul Ialomițeanu se mulțumește să râdă, amfitrioana se ridică, agasată, ciugulește un fursec de pe măsuța de servit ceaiul, apoi merge să se așeze în jilț, în colțul opus al salonului. — Poate că de data aceasta să fi învățat și noi câte ceva ! Am auzit că s-au făcut trăsuri de ambulanțe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în altă parte, ca unii ce au trecut și ei cândva prin vârsta dificilă, cei trei o ignoră pe micuța domnișoară, ca pe orișice copil ce a depășit măsura. — Ah, j’en ai assez, elle fait tant des bêtises ! exclamă agasată doamna Mironescu, ridicându se brusc și îndreptându-se spre șnurul clopoțelului. Ia-o și du-o în camera ei, îi spune cu răceală Nelei, arătându-i-o pe Yvonne, ascunsă din nou sub masă. Roșie, transpirată și ciufulită, fetița se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Lissy, așa că m-am gîndit să vin și eu. Și mă bucur că ne-am Întîlnit, adaugă stîngaci. Aș vrea să vorbesc cu tine, dacă se poate. Mă trage mai spre ușă, departe de mulțime, iar eu Îl urmez, ușor agasată. N-am mai vorbit aproape deloc cu Connor din ziua cu interviul TV al lui Jack. Asta poate din cauză că, ori de cîte ori Îl zăream, o coteam repede În altă direcție. Da ? spun, Întorcîndu-mă spre el. Despre ce anume ? — Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
răspunsese (exclude faptul că unul din copiii lui l-ar fi putut contrazice): „Miró și Klee merg mult mai departe“ (ceea ce nu e un răspuns prea isteț și, de altfel, cred că eu sînt cel care i l-a dat, agasat fiind de locurile comune pe care ni le debita asupra lui Cézanne, „provensal de la țară“). Conchide: „Nu știu cum s-a terminat toată povestea. Dar m-a durut. Plecînd de la Cézanne, vreau să vă fac o confidență. Știu de mult timp că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
discuți cu Atticus și cu Vitellius să aibă grijă să se pună capăt aclamațiilor dese și nesfârșite cu care eu și Tiberius suntem întâmpinați la amfiteatru... De uimire, secretarul uită să-și mai ia notițe. Augustus se răstește la el agasat: — Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate. — Nu mă mai țin genunchii, oftează principele. Ridică a lehamite din umeri. Că doar trebuie să mă ridic în picioare de fiecare dată când îi apucă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bugetul se duce pe administrație și pe armată. Bătrânul principe îl privește neîncrezător. Secretarul explică: — Costurile întregii armate și mai ales ale campaniilor din Germania nu se plătesc numai din veniturile provinciilor de fron tieră. — Mi se pare normal, ridică agasat Augustus din umeri. De ce să nu contribuie și bogatele provincii senatoriale la costul apă rării granițelor de pe urma căreia profită cât încape? Libertul lasă capul în piept. — Ce-i? îl ia la rost împăratul. — Locuitorii din unele regiuni, cum ar fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simte că este puternică prin ceea ce face. O să stea deoparte până se vor calma amândouă. — Crezi că e prudent? întreabă în șoaptă rex. — Ce? Să o scoți în public, la ceremonie. — Ei, asta-i! face Occia. E sătulă de sfaturi. Agasată, de-a dreptul. Se mai îmbunează un pic. Șușotește încet: — Tu n-o vezi că se poartă ca un copil? O să le copieze pe celelalte și cu asta basta. Zâmbește cu șiretenie. Măcar câteva zile își va da osteneala să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putea vedea dacă își scriu cumva? insistă tânăra. Se smiorcăie ușor, apoi șuieră pe neașteptate cu o lucire haină în ochi. — Sunt sigură că au găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea exterioară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de orice farmec. Pusio se lasă în jos și se uită nedumerit la el. — Când deschidea gura, te așteptai să sară o broască râioasă, continuă instructorul. Nici el nu știe de ce e așa de dezlănțuit. Și uite-o acum, răbufnește agasat, în loc să se caciorască și mai mult cu trecerea anilor ca toate femeile, a ajuns de o rară frumusețe. — Și-o fi găsit un amant, glumește Pusio. Fața îi înțepenește instantaneu într-un rictus speriat. Vorbe dintr-astea pot să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]