38 matches
-
Pliniu, lib. IV. 28). După o tradiție culeasă de Herodot, sciții erau înrudiți îndeaproape cu geții, iar Scythes, vechiul reprezentant al poporului scit a fost fiul lui Hercule și Echidnei din țara arimilor, frate bun cu Agathyrsus, primul rege al agatârșilor de pe râul Maris-Mureș. Tot de la Herodot (lib. IV, 59) aflăm că la sciți Venus-Vinerea era venerată sub numele Artimpassa, Argimpassa, Aripassa forme ce derivă din forma mai veche Arimnassa. La fel și Marte era numit de greci Arimanios iar Venus
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
Roșia Montană au fost descoperite și cele 50 de tăblițe ceruite, dintre care doar 25 se mai păstrează. În luna februarie a anului 2012, o echipă româno-canadiană de geologi urmărea rămășițele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârși în urmă cu 5.500 de ani la Roșia Montană. Atunci, echipa a făcut aparent din întâmplare o descoperire colosală, ce ar fi putut modifica istoria omenirii dacă s-ar fi făcut publică. Ceea ce șochează și mai tare este locul
SECRETUL de la Roşia Montană. De ce Securitatea a sigilat mina by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62152_a_63477]
-
într-un Templu tăiat în marmură, nu-i dat oricărui muritor. Românii și-au găsit strămoșul lor, îngropat aici, la noi. În februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămășițele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârși în urmă cu 5.500 de ani la Roșia Montană au făcut din întâmplare o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. S-a descoperit o lespede de aur dintr-o compoziție specială, obținută din amestecul a 15% praf
SCRISOAREA NR.135 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351561_a_352890]
-
de acid clorhidric și azotic - fiindcă omul nu mai e primitiv și a inventat, între timp, și anti-eternitatea! Se găsește împreună cu alte metale rare, nobile, aproape pur, dar cum nici strălucirea soarelui nu e pură, la fel nici aurul. HERODOT: Agatârșii sunt oameni înstăriți și poartă mult aur, locuiesc împreună ca frații și nu se invidiază între ei. Agatârșii se pare că au venit odată cu sciții pe meleagurile noastre - nouă sute de ani înainte de Christos - și au adus cu ei aur din
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (4) – O ISTORIE UNICĂ A AURULUI DIN MUNŢII APUSENI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345640_a_346969]
-
Se găsește împreună cu alte metale rare, nobile, aproape pur, dar cum nici strălucirea soarelui nu e pură, la fel nici aurul. HERODOT: Agatârșii sunt oameni înstăriți și poartă mult aur, locuiesc împreună ca frații și nu se invidiază între ei. Agatârșii se pare că au venit odată cu sciții pe meleagurile noastre - nouă sute de ani înainte de Christos - și au adus cu ei aur din Munții Urali. Oamenii ai munților au fost atrași de Munții Apuseni unde, la fel ca în Urali, au
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (4) – O ISTORIE UNICĂ A AURULUI DIN MUNŢII APUSENI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345640_a_346969]
-
să facă gropii, să-l caute și-n adâncime, era logic, a fost cu succes. Astfel au apărut primele gropi, primele galerii pe marginea pâraielor, a râurilor, fiindcă în credința lor practică aurul venea din adâncuri! Geto-dacii au observat îndeletnicirile agatârșilor și au început să caute și ei aur în albiile râurilor sau prin mineritul primitiv și au adunat mult aur. Atât de mult încât istoricul roman Diodor spune că regele geto-dacilor, Dromichaites, când l-a bătut pe Lisimach, generalul lui
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (4) – O ISTORIE UNICĂ A AURULUI DIN MUNŢII APUSENI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345640_a_346969]
-
geto-dacii și moesii, înrudiți cu ei, s-au desprins și alcătuiau ramura nordică a tracilor, constituind populația autohtonă a spațiului carpato-dunăreano-pontic. În teritoriile întinse ocupate de geto-daci au pătruns, în decursul veacurilor, și alte etnii, cum au fost sciții iranieni (agatârșii), coloniștii greci, celții, bastarnii, sarmații (iazigi și roxolani), dar acestea n-au schimbat caracterul etnic al spațiului autohton. În secolele I î. H-I. d. H., s-a închegat aici un mare regat dacic ce a dăinuit de la Burebista (82-44
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îmi oferea adresa unui distins realizator de programe pe calculator privind armonizarea ritmurilor biologice cu cele cosmice și guvernamentale. Onorariului insignifiant i se mai adăugau cei cincizeci de mii pentru broșura “ Mestecați rar și cu înghițituri mici. Arta supraviețuirii la agatârși”. N-are rost să vă mai plictisesc cu nenumăratele experiențe cărora le-am pătruns intimitățile și mă voi opri la cititul destinului pe talpa tălpii, o zguduitoare revelație care nu m-a costat decât o votcă și două țigări plus
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Oarba de Mureș (sat în județul Mureș, unde s-au dus lupte grele cu armatele germane în ultima parte celui de-al Doilea Război Mondial). Herodot îl consemnează sub numele Maris, ca pe un rîu pe care este așezată populația agatîrșilor, un neam dacic. Alte atestări antice înregistrează formele Marisos, Marisia, Marisius, Morisis. Silaba finală putea combina transcrierea lui ș ca si cu adaptarea la sistemul desinențial grecesc, rostirea care transpare din aceste forme putînd fi Mariș, paralelă cu „strămoșul“ Samus
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Originea a fost considerată, pe rînd, traco-dacică, scitică, ilirică, germanică sau chiar latină. Astfel, unii specialiști apreciază că numele provine din tracodacă, fără să-l pună în legătură cu vreun radical. Hasdeu, în schimb, propune la baza numelui radicalul scitic sau agatîrșic (agatîrșii erau o populație scitică tracizată) *alt, care ar însemna aur și care este întîlnit și la popoarele turanice sub forma altyn, altun, în Caucaz găsindu-se un toponim identic. Această origine este susținută de faptul că, așa cum arată V. Pîrvan
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
populație scitică tracizată) *alt, care ar însemna aur și care este întîlnit și la popoarele turanice sub forma altyn, altun, în Caucaz găsindu-se un toponim identic. Această origine este susținută de faptul că, așa cum arată V. Pîrvan, sciții și agatîrșii s au întins pînă pe valea superioară a Oltului, pe Tîrnave și pe Mureș. C. Diculescu, celebru pentru ușurința cu care găsea relicve germanice în limba romînă, presupune că Olt provine din germanicul Lot, prin metateză, care se întîlnește frecvent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tentați să explice o serie de fapte latinești sau romanice prin acest „substrat“ al substratului. S-a atribuit o astfel de origine mai ales unor nume de locuri. În cazul concret al limbii române, s-a vorbit despre populațiile iranice (agatârși, sciți, sarmați) care au locuit în regiunea carpato-dunăreană din cele mai vechi timpuri, tracii i-au asimilat, dar civilizația lor nu a atins strălucirea aceleia din sudul Rusiei. Numele topice puse în legătură cu substratul iranic (Dunăre, Iași, Nistru, Olt, Prut, Zărand
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ținuturile dintre Marea Mediterană și Eufrat iar pe unde și-au purtat ei hoardele prădalnice, multă jale și nenorocire a rămas în urmă, păstrate în memoria colectivă a neamurilor din acele locuri. Hero-dot ne transmite o legendă care spune că sciții, agatîrșii de pe Mureș și tracii sînt frați pentru că s-au născut din Echidna, femeie cu trup de om dar partea de la mijloc în jos era de șarpe. Tăblițele turnate de Dapisiu pe la anii 30 și după, ne spun că sciții practicau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Sau poate un dictator? De ce nu? Aș fi introdus lecturi obligatorii în Parlament. Aș fi făcut legi versificate, ca să fie memorate mai ușor... Dar n-aș fi prea original, recunosc. Vasile Pârvan arată în Getica, citându-l pe Aristotel, că "...agatârșii, adică dacii din munți, versificau legile lor și le cântau pentru a le ține bine minte pe de rost". Dacă ai răbdare, dragă Remus Giorgioni, am să-ți spun că ideea o găsim și la Theopomp care susține faptul că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spune că Her -cule ar fi zăbovit cu ceva treburi serioase de amor pe la Echidna din țara arimilor, o femei jumătate om și jumătate șarpe din a cărei iubire încolăcită s-au născut Scy-thes, strămoșul sciților; Agathirsus, primul rege al agatîrșilor sau geților de pe Mu-reș și Tracus din care se trage neamul tracilor. Herodot este primul care începe pro-cesul de ,,grecizare” a istoriei antichității scoțînd mai toate popoarele din vîna, frî-na sau mîna lui Hercule. Ținutul de la nordul Dunării unde s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mințile lor criminale năimite de dușmanii românilor! Principiile fundamentale ale leges bellagines se găsesc în vechile legi ale Țărilor Române și se numeau ,,legi din bătrîni’’ iar în țările din jurul nostru se numeau ,,le-gi ale valahilor’’. Macedoneanul Aristotel spunea despre agatîrși - populația ce trăia pe malurile rîului Mureș - că aveau obiceiul să-și cînte în versuri legile pen-tru a nu le uita. În eme-gi - limba neamului carpatic pripășit pe malurile Tigrului și Eufratului care a dat civilizația emeș - balagi are sensul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
românesc, vită de vie creștea sălbatică, în urmă cu mii de ani. Specia "Vitis silvestris", autohtonă în pădurile de stejar subcarpatice, a fost baza celebrei vite dacice. De altfel, cu 700 de ani înaintea erei creștine, documente antice informează că agatârșii, populație care trăia în ținuturile de sus ale Văii Mureșului era renumită prin vii întinse. Istoricul Gustave Glotz (1862 - 1935) remarcă, încă din anul 1925, în volumul "La civilisation égéenne": "Cu mult înainte de a fi consacrată era lui Dyonysos, vită
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
lovi. Atrași de bogățiile dacilor, sciții au încercat să supună Dacia. Grupuri de călăreți sciți au reușit să ajungă în Transilvania, iar altele au pătruns în Dobrogea. Timp de trei sute de ani s-au dat lupte între sciți și daci. Agatârșii, un trib de sciți care au izbutit să se așeze în Transilvania, au fost asimilați de daci. Atrași de bogățiile Transilvaniei, agatârșii, în momentul în care s-au stabilit pe teritoriul Daciei, au folosit aurul și argintul care se găseau
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
altele au pătruns în Dobrogea. Timp de trei sute de ani s-au dat lupte între sciți și daci. Agatârșii, un trib de sciți care au izbutit să se așeze în Transilvania, au fost asimilați de daci. Atrași de bogățiile Transilvaniei, agatârșii, în momentul în care s-au stabilit pe teritoriul Daciei, au folosit aurul și argintul care se găseau acolo pentru podoabe. Vestiți pentru cruzimea lor, sciții obișnuiau să bea sângele dușmanilor uciși și să se hrănească din carnea acestora, potrivit
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
pentru cruzimea lor, sciții obișnuiau să bea sângele dușmanilor uciși și să se hrănească din carnea acestora, potrivit relatărilor istoricilor antici. Asupra granițelor Scitiei se poartă discuții. La V se învecinau probabil cu tracii (respectiv geții din Dobrogea), apoi cu agatârșii, cu neuriii (probabil situați în Podolia), iar în continuare spre NV, N și NE cu melanhienii, budinii, androfagii, tisageții și, dincolo de Don, cu sauromanii. Este sigur că sciții erau un popor de călăreți și că puterea lor se exercita cu
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
V a fost oprită, iar perșii s-au putut îndrepta spre Grecia. În sec. V î.Hr. începe declinul puterii scitice. Locul stăpânirii persane în Balcani a fost luat pe la 470 î.Hr. de regatui odrisilor, care s-a opus înaintării scitice. Agatârșii din Transilvania au fost totdeauna ostili sciților și nu au fost niciodată supuși de aceștia. Mai mult, regele scit Ariapeithes, care stabilise relații prietenești cu odrisii, încuscrindu-se cu regele odris Teres, este asasinat de regele agatârș Spargapeithes. Aceste știri
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
încuscrindu-se cu regele odris Teres, este asasinat de regele agatârș Spargapeithes. Aceste știri fragmentare transmise de Herodot, nu permit reconstituirea istoriei evenimentelor din sec. V î.Hr., dar sunt suficiente pentru a ne informa despre raportul de forțe dintre sciții agatârși și odrisi. Conform Lucrării “PELERINUL ROMÂN” scrisă de diacon Gheorghe Băbuț Editura Pelerinul Român apărută în anul 1991 fila 154, prima mențiune biblică a sciților apare în timpul domniei lui Antiohie cel Mare [sau Antiochos al III-lea] (242-187 î.Hr.) “Și
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
i erau un popor de origine scito-iraniană semnalați în antichitate pe teritoriul Transilvaniei în urmă cu 2.500 de ani. Populație localizată de Herodot (IV;48) la izvoarele râului Maris. Același autor vorbește și de vecinătatea agatîrșilor cu sciții (IV; 100—IV; 125) ceea ce ar presupune situarea în afara arcului carpatic. Este de remarcat că cele două localizări ale lui Herodot provin din perioade diferite; prima relatează situația din momentul prezenței acestuia la Olbia (450 ien), a doua
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
remarcat că cele două localizări ale lui Herodot provin din perioade diferite; prima relatează situația din momentul prezenței acestuia la Olbia (450 ien), a doua se referă la perioada războiului scito-persan (514 î.e.n.) , ceea ce ar presupune o restrângere a ariei agatârșilor în cursul sec V î.e.n. Arheologic, agatârșii au fost identificați în grupul de morminte de pe Mureșul superior, de tipul Ciumbrud, care prezintă trăsături aparte, în contrast cu zonele înconjurătoare. Mormintele au fost datate în perioada 550-450 î.e.n., ceea ce ar corespunde textelor. Analogii
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]