86 matches
-
fericire în redacția evz-ului nu mai încape niciun “Gheorghe” pt că locul e deja ocupat de un Bucurenci îndeajuns de “innadufit” pt a-l putea face pe primul să pară o glumă proastă . Atins de un alt puseu de prurit agitatoric, DB se apucă să croșeteze, pt ca apoi sa poata deșira, fantoșa “noului misoginism politic”, născut din căderea Monei Musca în plasă CNSAS-ului. “Lovitură de credibilitate pe care a incasat-o Mona Musca, aproape a făcut zdrențe ideea că
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
patru mâini. Dar o viziune coerentă și o analiză strictamente aplicată asupra literaturii și a evoluției ei în raport cu ideologia comunistă abia acum ne oferă volumul lui Eugen Negrici. De altfel, era și de așteptat întrucât criticul anexase antologiei de poezie agitatorică Poezia unei religii politice un scurt istoric al propagandei prin poezie, iar o versiune engleză intitulată Litterature and Propaganda in Communist Romania a apărut în 1999 la Fundația Culturală Română. în acest prim volum al temerarei întreprinderi, E. Negrici se
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
Figurii spiritului creator, dar și cea a Narațiunii în cronici... i-au folosit cu prisosință criticului pentru a aborda cât mai pertinent proza sub comunism. Volumul se deschide, cum era și firesc, cu istoricul raportului literaturii cu propaganda, de la literatura agitatorică proletcultistă din faza fundamentalistă a regimului, cu repertoriu unic hotărât la Moscova după un plan minuțios, eficient, verificat („preocuparea unică a fost transformarea temelor ideologice în sentimente active"), prin literatura tolerată din rațiuni propagandistice, până la adoptarea tezelor protocroniste din anii
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
dedat, s-ar zice că de dragul normei „realist-socialiste” a „accesibilității”, la jurnalistica versificată, la acea discursivitate a întemeietorilor poeziei românești (pură moralmente la originile ei istorice!). Și nu s-a sfiit a pune accentul pe afectivitatea gregară, pe capcanele stilului agitatoric al primilor ani de comunism, asociate cu „setul infailibil de trucuri lacrimogene”, cu efect de masă garantat. Rezultatul a fost o mistică a Conducătorului suprem, de tip comunist-fascist, căruia i-a închinat un veritabil ritual cvasireligios, care Conducător se rostea
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
dedicat poeziei românești din perioada 1948-1953 (Literatura română sub comunism. Poezia I) umple un gol important în istoria literaturii române. Eugen Negrici constată că poezia publicată în România între abdicarea Regelui Mihai și moartea lui Stalin a fost una eminamente agitatorică, subsumată teoriei politice a luptei de clasă. Sursele „esteticii roșii” trebuie căutate, de aceea, nu în tratatele vreunui mai puțin cunoscut critic de direcție, ci în operele de bază ale marxism leninismului. În plus, spune autorul, „obligatorie cu adevărat este
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
inepțiile, la citate expresive din Gorki sau Maiakovski” (p. 15). O altă sursă de sugestii importante privind imperativele poeziei proletcultiste se poate deduce și din obiecțiile pe care critica de întîmpinare le face cărților epocii. Pornind de la premisa că poezia agitatorică este o formă a retoricii și o „știință a persuasiunii”, profesorul Negrici îi definește specificitatea prin intermediul teoriilor semiotice și comunicaționale. În felul acesta poezia se transformă într-o sui-generis relație de comunicare între un emitent și un destinatar. Destinatarul poeziei
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
dar viabilă, a ascunsului “în popor”). La nivel auctorial, simularea diferitelor registre stilistice sau paliere socio-lexicale (ca și simularea confuziei dintre ele) e completată de reproducerea sau parafrazarea clișeelor ideologice ale epocii comuniste: de la limba de lemn muncitorească la limbajul agitatoric al metodistului de cadre; de la greșelile colective de vocabular, la improprietățile terminologice individuale; de la stereotipiile politice ale discursurilor lui Nicolae Ceaușescu, la șabloanele istorice ale documentelor PCR. De altfel, clișeul politic al lui Mihai Viteazul “din popor, pentru popor” pare
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
după alegeri. Zvon care s-a dovedit fals, pentru că filmul va fi difuzat, înainte de alegeri. Unii l-au perceput ca pe "un mare moment de cinema", alții (printre care și subsemnata ) au văzut în el mai degrabă un film electoral agitatoric, cu un unic mesaj - "Nu-l votați pe Bush!". E-n regulă! Dar era neapărat nevoie de o Palme d' Or pentru asta? Michael Moore e un nume de rezonanță și un caz. Un nume premiat la Cannes, acum doi
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
strâmte din standardul culturii oficiale. Există un stas al regimului socialist și al artei create în spirit partinic; și există, pe de altă parte, o fervoare comunistă, un roșu vertical ce explodează în poemele lui Ion Gheorghe, conferindu-le natura agitatorică a manifestului. Atâta puritate revoluționară ajunge să deranjeze un sistem osificat, vehiculând lozinci în care nu mai crede nimeni; astfel că, apărut în plin ceaușism, la ani buni de la Tezele din iulie 1971, volumul acesta elegiac și nu prea a
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
literare și artistice antebelice - S. S. R.-ul, editurile și revistele independente, teatrele particulare, cenaclurile -, câte supraviețuiseră după război, au fost fie desființate, fie păstrate de formă și reciclate, anexate țelurilor politice oficiale. Aceste acțiuni erau precedate (pregătite) de zgomotoase campanii agitatorice purtate în numele "revoluției", al "culturii noi", al "artei ca expresie a vieții", al "angajării artistului-cetățean", în numele acestor deziderate și împotriva artistului "rupt de popor", izolat în "turnul de fildeș". Erau duse concertat în "Scânteia", în "România liberă", în "Victoria" (director
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
urechea și irită sensibilitățile. Nu altfel decât promotorii "nouăzecismului", dar cu o superioară conștiință teoretică și cu o mai elaborată autenticitate, autorii milenariști pendulează între realism și expresionism, notația crudă și implozia, surparea interioară. Eul este fie expansiv, agitat și agitatoric, anarhist (ca la Marius Ianuș) ori utilitarist (Adrian Urmanov), fie repliat în galeriile subterane, de unde se percepe mai bine tensiunea ființei și a lumii (Teodor Dună, Dan Coman). Acestea fiind extremele, capetele de bandă poetică, fiecare voce își alege o
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
din ele circulînd autonom, cu valoare de slogan. Nici chiar reciclările ironice ale postmoderniștilor nu le-au slăbit vraja hipnotică. După o scurtă ezitare, crestomațiile de azi le reiau în inventar". Cuvinte în care putem desluși blamarea tuturor kitsch-urilor agitatorice, izvorîte din emfaza patriotardă, de la aripa inflaționistă a producției pașoptiștilor pînă la contemporanii noștrii M. Beniuc și A. Păunescu... Pana d-lui Eugen Lungu știe să reconstituie, în puține rînduri, o existență și un profil literar, punînd accente acolo unde
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
în lumea exterioară" (p. 93) - notează Magda Cârneci într-un fragment "despre poezie și actualitate" la finalul antologiei Poeme politice. Tematica acestor poeme politice adunate în volum: patrie-patriotism, revoluție, libertate, social, responsabilitate, morală etc. este una riscantă prin încărcătura poeziei agitatorice din epoca trecută. Convinsă, însă, că drumul poetului este "de la revolta politică la insurecția metafizică", Magda Cârneci a scris constant "poeme politice" ca o mărturie continuă a existenței (și) la un nivel istoric. Parcursă cronologic (1979-1994) poezia oferă, astfel, panorama
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
alternativă ar fi realism socialist. Nu știu de ce termenul, abandonat tacit la noi pe la mijlocul deceniului șase din secolul trecut, n-a revenit în discuțiile de după 1989. S-a preferat să se vorbească despre totalitarism, despre religie politică și despre literatură agitatorică ori propagandistică (E. Negrici). Realismul socialist cuprinde însă toată gama și a și fost conceptul oficial în critica anilor '50, înainte și după expulzarea proletcultismului din nomenklatorul de termeni literari. în ce mă privește, îl prefer tuturor celorlalte. Poate că
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
carte a Emil Brumaru, Rezervația de îngeri 4, Daniel Cristea- Enache remarca: „Venind în linie cu Nichita Stănescu, deși a debutat editorial zece ani mai târziu, Emil Brumaru a fost obligat să fie altfel (subl. autorului) nu numai în raport cu poezia agitatorică, de teren și tractor, ci și în comparație cu structura poetică nouă care i se opunea. Rezumativ și concluziv, în timp ce lirica lui Nichita Stănescu și canonul construit pe ea au reprezentat o alternativă modernistă la realismul socialist, poezia lui Brumaru a trebuit
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
pace și democrație, la care se adăuga un album "cu fotografii și texte lămuritoare", având ca titlu URSS în fruntea luptei pentru pace19. În noiembrie 1950, este comunicat un tiraj de 1.105.000 (din care 673.000 erau broșuri agitatorice)20. În martie 1952, sunt oferite cifre globale, pentru perioada 1944-195121: 1.311 titluri (reprezentând însă exclusiv traduceri din literatura rusă) în 18.990.000.470 de exemplare! Cu același prilej, este oferită și cifra totală de titluri în versiune
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
alegerilor din 1946, precum și cu evenimentele care au premers abdicării regelui și proclamării RPR. Cu siguranță, în acești ani, strategiile s-au concentrat mai mult pe mijloacele de comunicare rapidă (presă, conferințe, spectacole, manifestații "spontane" etc.), dar și pe cărțile agitatorice, de consum imediat, expuse mult mai mult perisabilității. Cifrele încep să crească din nou din 1948, primul an al dictaturii proletare. Nu e deloc întâmplător că în anii 1949-1952 avem un vârf de creștere (149 în anul 1949; 130 în
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
publicați de editură între 1944-196839 semnează, aproape exclusiv, volume propagandistice - impresiile de călătorie prin URSS ale lui Mitiță Constantinescu, Mihail Sadoveanu, Petre Constantinescu-Iași, Mihail Roller, Tudor Arghezi, texte argumentative de tipul Necesitatea prieteniei cu URSS ori, pur și simplu, broșuri agitatorice privind belșugul colhoznic, beneficiile aduse de stahanovism, la care se adăugau cărțile celor două autorități autohtone, Lucrețiu Pătrășcanu și Petru Groza. O carte reprezentativă pentru discursul propagandistic al momentului este O lună în Uniunea Sovietică, apărută în Colecția ARLUS în
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
o explicație simplă: era modestă cantitativ. Calitatea, în sensul "formalist", nerevoluționar al termenului, oricum nu interesa. Ceea ce așeza literatura sovietică într-o poziție favorabilă, exclusivistă, în politica editorială a Cărții Ruse, nu era nicidecum valoarea scriiturii, ci vigoarea propagandistică și agitatorică validată în cele câteva decenii de experiență proletară. Aveai mai multă încredere într-un lucru cu care veneai "de-acasă", așa că propaganda sovietică a decis să rămână aproape exclusiv la editarea literaturii sovietice. 1 Le livre dans la République Populaire
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
43; 1949: 149; 1950: 130; 1951: 207; 1952: 122; 1953: 88 și 1954: 80. 26 Afirmația este sprijinită și de faptul că, în 1950, de pildă, editura anunțase că, dintre cele 1.105.000 exemplare tipărite, 673.000 erau broșuri agitatorice. 27 Printre traducători se numărau și: Miron Radu Paraschivescu (7 titluri), S. Sanielevici (7), Demostene Botez (6), Otilia Cazimir (6), Emma Beniuc (6), Cicerone Theodorescu (6), Tudor Arghezi (5), Petru Comarnescu (5), Radu Boureanu (4), Victor Tulbure (4), Lucia Demetrius
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
coloanei înaintau conducătorii locali, încadrînd, cînd era cazul, pe oaspeții veniți din capitala țării și din portul vecin, Galați, de asemenea important centru de trafic maritim, dar cu o mișcare muncitorească la un nivel mai temperat din punct de vedere agitatoric. Conducătorii manifestației pășeau sobri și tăcuți, cu lavalierele fluturînd în vînt, lavaliera fiind luxul nevinovat al proletarului transformat în militant, cu panglicuțe roșii la butonieră... în dispozitivul convoiului, după grupul fruntașilor, venea corul - un cor improvizat de un dirijor de
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
vedere, nu se număra printre cei ușor de manevrat. Pentru că și-a dorit ca poezia lui să miște sufletele și să agite mulțimile, acest poet a recurs, cu sau fără știință, la o bună parte din vicleniile stilistice ale poeziei agitatorice a primilor ani de comunism. El a apelat constant la fondul primitiv emoțional al cititorilor, la șantajul sentimental, la setul infailibil de trucuri lacrimogene, ferindu-se însă să dea poeziei sensul negator și înverșunarea anilor 1950. Adrian Păunescu a reușit
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
diplomă și mi se pare... Cine știe de unde-o fi copiat-o! La montaj dai un stagiar mai liniștit, care să se ocupe îndeaproape de respectarea concordanței dintre proiecte și montaj. La uzină se vine pentru producție, nu pentru muncă agitatorică, preocupare ce poate ușor degenera în instigație. Ai pe cine da la montaj? Da, pe unul Zaharia, Dinu Zaharia, un tip retras și, cred, foarte bine pregătit. Iar pe Vlădeanu, parcă am mai discutat, continuă directorul convinge-l să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
m-am plîns lui Iordan. "Lasă-i la dracu' naibii, mi-a aruncat el, furioso. Ai pierdut o slujbă, nu o cruciadă. E de preferat afară decît înăuntru, cu Lerești. Fii fericită că te-a exclus de la editoriale, reportaje, treburi agitatorice, instructaje potitice". Sigur, el avea scenă. Intra în scenă la persoana întîi. Eu n-o mai aveam. Critică de întîmpinare nu poți scrie pentru sertar. Îți trebuie loc unde s-o tipărești. Leandru mă redusese la zero. Urma să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adică, "totul e posibil în spațiul poeziei""? "Dar e iluzoriu spațiul ăsta", i-am răspuns. Puteam să-l fac să priceapă că limba poeziei n-are funcție de comunicare obișnuită? Că unda poeziei de excepție... "Ce undă, tovarășa? Dumneata neglijezi latura agitatorică a poeziei noastre noi. Valorile grele, numele grele. Ce, ăștia-s poeți? Cezar Ivănescu? Mihai Ursachi? Gheorghe Istrate? Sexualistul de Emil Brumaru? Ăștia fac, după dumneata, "poezie complexă și subtilă"? Mă întreb dacă ești cu noi. Despre Cicerone Theodorescu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]