86 matches
-
de exemplu. Dintre toate cronicile sau fragmentele de cronici (destul de numeroase) reproduse aici, cu greu se găsesc două care să conveargă. Unora, poezia Angelei Marinescu le apare sub o zodie ermetică, pe filiera lui Ion Barbu. Altora, dimpotrivă, că e agitatorică dintr-o aspirație spre religios (p. 164). Și așa mai departe. Variațiunile sunt, practic, nesfârșite. Și totuși, deși opiniile sunt atât de radical diferite, coliziunea lor nu produce scântei. Acalmia aceasta, Angela Marinescu o pune pe seama dezinteresului de fond. Sau
DEMN DE CONSEMNAT II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Demn_de_consemnat_ii_ioana_voicila_dobre_1349890819.html [Corola-blog/BlogPost/343587_a_344916]
-
național: ,,atentat la securitatea națională a țării, inițiat de o putere străină”. Mesajul operei „este de natură justițiară: RĂSCOALA din rațiuni colective (naționale) este un mijloc justificat moral și juridic”. ,,Călăreții pe cai albi” care străbăteau satele, cu misiuni provocatoare, agitatorice, nu reprezintă ,,ficțiuni literare, cu scop estetic”, ci ,,transfigurări artistice ale unei realități indubitabile, imixtiunea prin agenți profesioniști ai puterilor străine”. Acum, după 1989, când s-au deschis arhivele, știm că răzmerițele din 1907 - provocate de agenți ai ohranei țariste
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator by http://uzp.org.ro/dorin-n-uritescu-sau-metronomul-spiritului-creator/ [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
fericire în redacția evz-ului nu mai încape niciun “Gheorghe” pt că locul e deja ocupat de un Bucurenci îndeajuns de “innadufit” pt a-l putea face pe primul să pară o glumă proastă . Atins de un alt puseu de prurit agitatoric, DB se apucă să croșeteze, pt ca apoi sa poata deșira, fantoșa “noului misoginism politic”, născut din căderea Monei Musca în plasă CNSAS-ului. “Lovitură de credibilitate pe care a incasat-o Mona Musca, aproape a făcut zdrențe ideea că
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
diplomă și mi se pare... Cine știe de unde-o fi copiat-o! La montaj dai un stagiar mai liniștit, care să se ocupe îndeaproape de respectarea concordanței dintre proiecte și montaj. La uzină se vine pentru producție, nu pentru muncă agitatorică, preocupare ce poate ușor degenera în instigație. Ai pe cine da la montaj? Da, pe unul Zaharia, Dinu Zaharia, un tip retras și, cred, foarte bine pregătit. Iar pe Vlădeanu, parcă am mai discutat, continuă directorul convinge-l să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
raionale din Slobozia și Râbnița, apoi că redactor literar la gazeta „Plugarul roșu” și la Editură de Stat din Tiraspol. M. a căzut jertfă represaliilor staliniste. Două culegeri - Oțelul viu (1929) și Versuri alese (1936) - conțin versificări ocazionale, cu caracter agitatoric bolșevic. Un anume interes prezintă doar amplul poem Stejar Valută (1931), în care M., valorificând modalități folclorice, evocă lupta haiducilor pentru dobândirea dreptății și libertății. A mai publicat o culegere de povestiri pentru copii, Ștefan Senin (1930), si mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287966_a_289295]
-
din 1949-1979) al revistei satirice „Urzica”, în fine, la Teatrul Național, secretar literar (1947-1953) și director artistic (1958-1961). Debutase ca poet de avangardă cu volumul Poeme cu orbi (1933) și va publica după 1944 câteva volume de reportaje și poezii agitatorice, antiburgheze și antiimperialiste, va scrie versurile primului imn al Republicii, cunoscând, în anii ‘50, notorietatea prin piese de teatru ce satisfăceau „comanda socială” a vremii - Bal la Făgădău (premiera în august 1946, regia Sică Alexandrescu), „comedia lirică” Voiaj în Noua Caledonie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Premiul Societății Scriitorilor Bucovineni (2001), Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stănescu” (2003). T. cultivă, în formule tradiționale, adesea de sorginte folclorică, o „poezie necesară, simplă, în formele miniaturii, crochiului, sonetului și rugii, cuvintele sunând tare, patetic, agitatoric chiar, sau stingându-se în murmure susurate și în frăgezimi de otavă” (Mihai Cimpoi). Permanenta afirmare a apartenenței naționale, patosul atitudinii sociale nutresc fiorul liric. Motive constante sunt înstrăinarea, casa părintească, mama rămasă mereu în așteptarea fiului. De asemenea, apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
construirea socialismului, ura împotriva dușmanului de clasă, intern și extern, lupta pentru pace, înfierarea „ațâțătorilor la război”, înflorirea țării noi, glorificarea trecutului, apărarea independenței naționale, veștejirea defăimătorilor patriei socialiste. Alți „fruntași”, precum Dan Deșliu ori Eugen Frunză, vor inflama stilul agitatoric, dar T. îi anticipează, iar mai târziu nu revine la poezia confesivă nici când difuzarea acesteia e tolerată. Culegerile sale vor menține versuri ca acestea: „Oriunde-aș fi, te întâlnesc în cale, / O, țara mea cu tâmple de argint!/ Mă-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Voronca sau B. Fundoianu, ele evocă o apartenență și un stil. Ca poet în limba română, P. putea să urmeze în anii ’50 două căi. Prima ar fi fost a poeziei similifolclorice pe care o practicau confrații săi din brigăzile agitatorice, dând tonul în literatura proletcultistă a românilor din Iugoslavia. A doua cale era dialogul cu poezia din România. Modelele din țară erau însă și mai dezamăgitoare în anii 1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
practicau confrații săi din brigăzile agitatorice, dând tonul în literatura proletcultistă a românilor din Iugoslavia. A doua cale era dialogul cu poezia din România. Modelele din țară erau însă și mai dezamăgitoare în anii 1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform comenzii ideologice, Mihai Beniuc, Eugen Frunză, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu ș.a., iar din literatura română fuseseră excluși toți scriitorii pe care el îi admira. Suprarealiștii erau vânați cu necruțare, Arghezi intra sub interdicție, Blaga era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
seamă de articole și povestiri. Opiniile literare ale lui R. se situează pe linia programului de la „Dacia literară”. El cere unei opere să fie „dagherotipia stării sociale a timpului”, dar, nu mai puțin, să aibă un tonus combativ, un nerv agitatoric. Critica lui e participativă și, ca metodă, cu elemente deterministe. Apariția poeziilor lui V. Alecsandri o explică prin raportări la contextul social-politic, ereditatea și educația bardului de la Mircești, contactul său cu aspirațiile neamului. În ceea ce privește teatrul, îl socotește a fi o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
prezente în unele studii anterioare. Ca și în articolele scrise în zilele revoluției, B. posedă arta de a transmite cu forța elocinței convingerile sale. Mersul revoluției în istoria românilor are, de asemenea, aspectul unui manifest care rezumă, pe un ton agitatoric și evocator, cauzele istorice ale revoluției de la 1848. Incursiunea în trecut devine o scurtă istorie a poporului român, scrisă cu patetism romantic (cu figuri stilistice convenționale, uneori, de poem în proză), dar și cu luciditatea și profunzimea omului politic. Tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
cele predilect sociale, cele ce anunță o nouă poetică și cele ce prevestesc propria soartă), dar simplitatea naivă a comentariului face să eșueze orice idee. Rubrica „Informațiuni” consemnează sec catastrofa „fizică și morală” a evreimii germane. Și ilustrațiile susțin caracterul agitatoric al publicației. E. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290047_a_291376]
-
de servicii” pe care le-a făcut (le face) TVM celor trei „ramuri ale puterii” de la Chișinău. Tabloul e izbitor, mai ales în lunile ce preced alegerile de orice tip: prezidențiale, parlamentare sau locale, la acestea adăugându-se diverse campanii agitatorice, cum a fost, de exemplu, cea făcută pentru referendumul consultativ privind republica prezidențială. Controlul politic asupra televiziunii în aceste perioade este foarte mare, aproape total, pentru că și miza e pe potrivă. „Carul” hârbuit din dealul Schinoasei devine un puternic și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Filonul parodic e mult mai vizibil în următoarea plachetă, Respirația ceasornicelor (1975), cu precădere în ciclul Vitralii, unde lirismul este copleșit până la manierism de ludic și ironie. U. se va exprima și pe linia exultării patriotice, scriind versuri declamatorii, chiar agitatorice. Dar scriitorul se va consacra aproape total genului umoristic în proză, în schițe ce amintesc de Ion Băieșu. Textele adunate în opusculul intitulat Cu alte cuvinte... (1975) pun un accent special pe comicul de situație și pe jocul lingvistic. Odată cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
o imagine clară a obiectivelor acesteia. În anul 1893, când s-au pus bazele Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, Ioan Nădejde va fi ales ca membru în Consiliu General al acestei formațiuni politice. Concomitent cu activitatea politică și agitatorică a condus și revistele de prestigiu din perioada de sfârșit a sec. al - XIX - lea, precum: ”Contemporanul”, ”Revista socială”, ”Lumea nouă”, și ”Voința națională” A avut întotdeauna în soția sa, pe nume Sofia Nădejde o colaboratoare și îndrumătoare în cariera
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
în 1945 tipărește gazeta „Vipera”, fiind redactor-șef și elementul catalizator al acesteia. A mai colaborat la „Teleormanul liber”, „Steagul roșu”, „Gazeta literară” ș.a. Poeziile scrise de P. exploatează stângaci un așa-zis sentiment patriotic, fiind versificări facile, în spirit agitatoric: „Cu această dragoste nepieritoare/ Eu, țară, te iubesc clocotitor/ Și-am mers la braț cu tine totdeauna/ În văzul și-n auzul tuturor” (E o iubire). Dinastia regală este blamată stupid („țara lui rege Hopânțol”) și îndemnul de a pune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
Kazahstanului, într-o descriere degajată de obsesia luptei de clasă, oferă inspirației un câmp deschis. Altfel, mai totul, în versificările frânte, convulsive ale lui Ș. - care și-l luase ca model pe Vladimir Maiakovski - e, între îngrețoșare și mânie, discurs agitatoric, cu accese de furie proletară: tonuri de revoltă, gesturi demascatoare, îndemnuri la luptă (cu „ură și cuțit”). Versificatorul se vrea un exponent al celor mulți („Strigăt sunt, înfipt în vreme,/ Peste roșiile ruguri” - Prefață la un volum care n-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
antebelice Război (1937), Nu sunt cântăreț de stele (1940), dar motivele țărănești și accentele de revoltă apar adesea și în volumele de după război (Hrisovul meu, 1947). Treptat, trec în prim-plan temele vremii, C. dând curs abundent comenzii partinice. Exaltă agitatoric „zeii” autohtoni ai zilei („Născuți în vârtej de lupte, / Ana, Luca și Gheorghiu-Dej / și cu ei mii și mii, / milioane, / din uzine, din câmpii, / s-au ridicat, unul ca unul mai neînfricat”) sau glorifică „Armata Sovietică, / pe Marele Stalin, / Poporul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
funcționarului - a cărui vocație este administrarea nepartizană a bunurilor statului, fiind, prin urmare, atașat instituțiilor acestuia. În societățile de tip sovietic, exigenta unei gestiuni eficiente, „științifice” a societății intra În contradicție cu tehnicile proprii de mobilizare a maselor (agit-prop, propagandă agitatorica militanta). Instituționalizarea intelectualului de partid (statut ce le revenea și ziariștilor), criticile aduse „birocraților” vizau limitarea autonomiei profesionale pentru a asigura unitatea „monolitica” a partidului. Școlile de partid, care reuneau sistematic ziariștii și cadrele de conducere, contribuiau la acest proces
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
credința sa, opunându-se oricărei forme de erezie sau gândire critică, militarist, extrem de disciplinat, conspiraționist, ascetic, milenarist și neînduplecat doctrinar"3. Iată câteva fragmente din evanghelia revoluționară după Matei, tânărul activist ftizic, dar cu o energie debordantă, pătruns de sentimentul agitatoric al ființei. Am un scop în viață. Unul singur: datoria mea de comunist. Cum spuneai și dumneata: pot să scot din mormânt pe toți morții dintr-un cimitir și să-i duc unde e nevoie de ei. Dărâmăm, dărâmăm tot
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
servesc ideologia comunistă. O serie de volume (Izvoare, 1956, La hotarul dintre lumi, 1960, Am rechemat iubirea, 1962 și Scrisoare către anul 2000, 1963) conturează profilul unui poet militant în stilul rudimentar al epocii, ce abordează tematica socială, în versuri agitatorice, conjuncturale. Angajarea, enunțată cu un neistovit retorism, vizează evenimentul imediat, chiar dacă notații lirice cu un caracter diferit (erotică, introspecție, reflexivitate) își semnalează uneori prezența. Bunăoară, pe o temă dată, pacea, timbrul e susținut de „angajamente” viguroase: „Te apărăm / că suntem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
o consecință logică a mizeriei, suferinței și umilinței seculare, apoi a amplificării lor insuportabile, precum și a faptului că emanciparea iobagilor nu a răspuns așteptărilor, iar revendicările naționale românești au fost respinse. La cealaltă extremă Întâlnim o perspectivă care respectă modelul „agitatoric”: potrivit acesteia, pasiunile s-au dezlănțuit ca urmare a manevrelor oculte ale ofițerilor și ale unor elemente neprecizate, declasate. Față de aceste modele, marcate fie de o puternică Încărcătură emoțională, fie de un dogmatism care reia, În esență, opiniile din epocă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un popas mai îndelungat la Veneția, unde își trăiește idila cu Elena Negri; bolnavă fără scăpare, Nineta își dă sfârșitul peste puțină vreme, în drum spre țară. La revoluție, A. nu stă deoparte. Redactează un proiect de revendicări, compune poezii agitatorice, care au un viu răsunet. După înfrângerea mișcării, se refugiază, ca mulți alții, în Bucovina (unde un comitet al revoluționarilor moldoveni îl desemnează secretar), apoi în Ardeal. La Brașov, așterne pe hârtie un vehement memoriu, Protestație în numele Moldovei, a Omenirei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
transplantat în atmosfera și arhitectura brașoveană, la ermetismul barbian, de la sentimentalismul epocii la un umanism generos. Acutizat de experiența războiului, în anii ‘50 lirismul său cade sub „comanda” social-politicului și a modei epicului „de largă respirație”, J. compunând pe lângă poezii agitatorice „pentru pace și o viață mai bună”, și ample poeme narative, în fond versificări prozaice despre N. Bălcescu sau despre satul lui Al. Sahia. Rareori se poate găsi aici fiorul liric, cum se întâmplă după vizitarea muzeului dintr-un sat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]