86 matches
-
de exemplu. Dintre toate cronicile sau fragmentele de cronici (destul de numeroase) reproduse aici, cu greu se găsesc două care să conveargă. Unora, poezia Angelei Marinescu le apare sub o zodie ermetică, pe filiera lui Ion Barbu. Altora, dimpotrivă, că e agitatorică dintr-o aspirație spre religios (p. 164). Și așa mai departe. Variațiunile sunt, practic, nesfârșite. Și totuși, deși opiniile sunt atât de radical diferite, coliziunea lor nu produce scântei. Acalmia aceasta, Angela Marinescu o pune pe seama dezinteresului de fond. Sau
DEMN DE CONSEMNAT II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343587_a_344916]
-
național: ,,atentat la securitatea națională a țării, inițiat de o putere străină”. Mesajul operei „este de natură justițiară: RĂSCOALA din rațiuni colective (naționale) este un mijloc justificat moral și juridic”. ,,Călăreții pe cai albi” care străbăteau satele, cu misiuni provocatoare, agitatorice, nu reprezintă ,,ficțiuni literare, cu scop estetic”, ci ,,transfigurări artistice ale unei realități indubitabile, imixtiunea prin agenți profesioniști ai puterilor străine”. Acum, după 1989, când s-au deschis arhivele, știm că răzmerițele din 1907 - provocate de agenți ai ohranei țariste
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
fericire în redacția evz-ului nu mai încape niciun “Gheorghe” pt că locul e deja ocupat de un Bucurenci îndeajuns de “innadufit” pt a-l putea face pe primul să pară o glumă proastă . Atins de un alt puseu de prurit agitatoric, DB se apucă să croșeteze, pt ca apoi sa poata deșira, fantoșa “noului misoginism politic”, născut din căderea Monei Musca în plasă CNSAS-ului. “Lovitură de credibilitate pe care a incasat-o Mona Musca, aproape a făcut zdrențe ideea că
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
diplomă și mi se pare... Cine știe de unde-o fi copiat-o! La montaj dai un stagiar mai liniștit, care să se ocupe îndeaproape de respectarea concordanței dintre proiecte și montaj. La uzină se vine pentru producție, nu pentru muncă agitatorică, preocupare ce poate ușor degenera în instigație. Ai pe cine da la montaj? Da, pe unul Zaharia, Dinu Zaharia, un tip retras și, cred, foarte bine pregătit. Iar pe Vlădeanu, parcă am mai discutat, continuă directorul convinge-l să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Kazahstanului, într-o descriere degajată de obsesia luptei de clasă, oferă inspirației un câmp deschis. Altfel, mai totul, în versificările frânte, convulsive ale lui Ș. - care și-l luase ca model pe Vladimir Maiakovski - e, între îngrețoșare și mânie, discurs agitatoric, cu accese de furie proletară: tonuri de revoltă, gesturi demascatoare, îndemnuri la luptă (cu „ură și cuțit”). Versificatorul se vrea un exponent al celor mulți („Strigăt sunt, înfipt în vreme,/ Peste roșiile ruguri” - Prefață la un volum care n-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
antebelice Război (1937), Nu sunt cântăreț de stele (1940), dar motivele țărănești și accentele de revoltă apar adesea și în volumele de după război (Hrisovul meu, 1947). Treptat, trec în prim-plan temele vremii, C. dând curs abundent comenzii partinice. Exaltă agitatoric „zeii” autohtoni ai zilei („Născuți în vârtej de lupte, / Ana, Luca și Gheorghiu-Dej / și cu ei mii și mii, / milioane, / din uzine, din câmpii, / s-au ridicat, unul ca unul mai neînfricat”) sau glorifică „Armata Sovietică, / pe Marele Stalin, / Poporul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
funcționarului - a cărui vocație este administrarea nepartizană a bunurilor statului, fiind, prin urmare, atașat instituțiilor acestuia. În societățile de tip sovietic, exigenta unei gestiuni eficiente, „științifice” a societății intra În contradicție cu tehnicile proprii de mobilizare a maselor (agit-prop, propagandă agitatorica militanta). Instituționalizarea intelectualului de partid (statut ce le revenea și ziariștilor), criticile aduse „birocraților” vizau limitarea autonomiei profesionale pentru a asigura unitatea „monolitica” a partidului. Școlile de partid, care reuneau sistematic ziariștii și cadrele de conducere, contribuiau la acest proces
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
un popas mai îndelungat la Veneția, unde își trăiește idila cu Elena Negri; bolnavă fără scăpare, Nineta își dă sfârșitul peste puțină vreme, în drum spre țară. La revoluție, A. nu stă deoparte. Redactează un proiect de revendicări, compune poezii agitatorice, care au un viu răsunet. După înfrângerea mișcării, se refugiază, ca mulți alții, în Bucovina (unde un comitet al revoluționarilor moldoveni îl desemnează secretar), apoi în Ardeal. La Brașov, așterne pe hârtie un vehement memoriu, Protestație în numele Moldovei, a Omenirei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
cu precădere spre literatura franceză și italiană). Grupările literare sunt studiate în capitolele Primii romantici ruși și Eflorescența poeziei romantice ruse, istoricul literar subliniind marea importanță literară și socială a mișcării decembriștilor (Raevski, Râleev, Bestujev-Marlinski), care au îndeplinit „o funcție agitatorică declarată”. G. se va ocupa aici și de momentul constituirii „școlii iubitorilor înțelepciunii” (Odoevski, Venevitinov, Pogodin), dar și de Pușkin, scriitor singular, care reprezintă un „apogeu al mișcării romantice ruse”. Ultima parte a monografiei, Declinul romantismului, fixează caracteristicile generației lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
credința sa, opunându-se oricărei forme de erezie sau gândire critică, militarist, extrem de disciplinat, conspiraționist, ascetic, milenarist și neînduplecat doctrinar"3. Iată câteva fragmente din evanghelia revoluționară după Matei, tânărul activist ftizic, dar cu o energie debordantă, pătruns de sentimentul agitatoric al ființei. Am un scop în viață. Unul singur: datoria mea de comunist. Cum spuneai și dumneata: pot să scot din mormânt pe toți morții dintr-un cimitir și să-i duc unde e nevoie de ei. Dărâmăm, dărâmăm tot
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
transplantat în atmosfera și arhitectura brașoveană, la ermetismul barbian, de la sentimentalismul epocii la un umanism generos. Acutizat de experiența războiului, în anii ‘50 lirismul său cade sub „comanda” social-politicului și a modei epicului „de largă respirație”, J. compunând pe lângă poezii agitatorice „pentru pace și o viață mai bună”, și ample poeme narative, în fond versificări prozaice despre N. Bălcescu sau despre satul lui Al. Sahia. Rareori se poate găsi aici fiorul liric, cum se întâmplă după vizitarea muzeului dintr-un sat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
mici și mari pentru mari și mici (1946), și-a înfrânat aplecarea spre lirism, alegând calea genului aforistic și didactic, iar ulterior și-a asumat - în chip neconvingător, lipsit fiind de vocație în materie - postura de poet-tribun, ce compune versuri agitatorice (Poeme pentru un ziar de perete, 1948) sau evocări istorice în conformitate cu exigențele oficialității comuniste: Grivița Roșie (1949), Cântec de leagăn al Doncăi, cu subtitlul Al XXVII-lea cânt din „Povestea poveștilor” (1953), În târg la Iași. 1917 (1955), texte ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
Filonul parodic e mult mai vizibil în următoarea plachetă, Respirația ceasornicelor (1975), cu precădere în ciclul Vitralii, unde lirismul este copleșit până la manierism de ludic și ironie. U. se va exprima și pe linia exultării patriotice, scriind versuri declamatorii, chiar agitatorice. Dar scriitorul se va consacra aproape total genului umoristic în proză, în schițe ce amintesc de Ion Băieșu. Textele adunate în opusculul intitulat Cu alte cuvinte... (1975) pun un accent special pe comicul de situație și pe jocul lingvistic. Odată cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
din 1949-1979) al revistei satirice „Urzica”, în fine, la Teatrul Național, secretar literar (1947-1953) și director artistic (1958-1961). Debutase ca poet de avangardă cu volumul Poeme cu orbi (1933) și va publica după 1944 câteva volume de reportaje și poezii agitatorice, antiburgheze și antiimperialiste, va scrie versurile primului imn al Republicii, cunoscând, în anii ‘50, notorietatea prin piese de teatru ce satisfăceau „comanda socială” a vremii - Bal la Făgădău (premiera în august 1946, regia Sică Alexandrescu), „comedia lirică” Voiaj în Noua Caledonie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Premiul Societății Scriitorilor Bucovineni (2001), Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stănescu” (2003). T. cultivă, în formule tradiționale, adesea de sorginte folclorică, o „poezie necesară, simplă, în formele miniaturii, crochiului, sonetului și rugii, cuvintele sunând tare, patetic, agitatoric chiar, sau stingându-se în murmure susurate și în frăgezimi de otavă” (Mihai Cimpoi). Permanenta afirmare a apartenenței naționale, patosul atitudinii sociale nutresc fiorul liric. Motive constante sunt înstrăinarea, casa părintească, mama rămasă mereu în așteptarea fiului. De asemenea, apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
cele predilect sociale, cele ce anunță o nouă poetică și cele ce prevestesc propria soartă), dar simplitatea naivă a comentariului face să eșueze orice idee. Rubrica „Informațiuni” consemnează sec catastrofa „fizică și morală” a evreimii germane. Și ilustrațiile susțin caracterul agitatoric al publicației. E. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290047_a_291376]
-
seamă de articole și povestiri. Opiniile literare ale lui R. se situează pe linia programului de la „Dacia literară”. El cere unei opere să fie „dagherotipia stării sociale a timpului”, dar, nu mai puțin, să aibă un tonus combativ, un nerv agitatoric. Critica lui e participativă și, ca metodă, cu elemente deterministe. Apariția poeziilor lui V. Alecsandri o explică prin raportări la contextul social-politic, ereditatea și educația bardului de la Mircești, contactul său cu aspirațiile neamului. În ceea ce privește teatrul, îl socotește a fi o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
Voronca sau B. Fundoianu, ele evocă o apartenență și un stil. Ca poet în limba română, P. putea să urmeze în anii ’50 două căi. Prima ar fi fost a poeziei similifolclorice pe care o practicau confrații săi din brigăzile agitatorice, dând tonul în literatura proletcultistă a românilor din Iugoslavia. A doua cale era dialogul cu poezia din România. Modelele din țară erau însă și mai dezamăgitoare în anii 1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
practicau confrații săi din brigăzile agitatorice, dând tonul în literatura proletcultistă a românilor din Iugoslavia. A doua cale era dialogul cu poezia din România. Modelele din țară erau însă și mai dezamăgitoare în anii 1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform comenzii ideologice, Mihai Beniuc, Eugen Frunză, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu ș.a., iar din literatura română fuseseră excluși toți scriitorii pe care el îi admira. Suprarealiștii erau vânați cu necruțare, Arghezi intra sub interdicție, Blaga era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
o consecință logică a mizeriei, suferinței și umilinței seculare, apoi a amplificării lor insuportabile, precum și a faptului că emanciparea iobagilor nu a răspuns așteptărilor, iar revendicările naționale românești au fost respinse. La cealaltă extremă Întâlnim o perspectivă care respectă modelul „agitatoric”: potrivit acesteia, pasiunile s-au dezlănțuit ca urmare a manevrelor oculte ale ofițerilor și ale unor elemente neprecizate, declasate. Față de aceste modele, marcate fie de o puternică Încărcătură emoțională, fie de un dogmatism care reia, În esență, opiniile din epocă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o imagine clară a obiectivelor acesteia. În anul 1893, când s-au pus bazele Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, Ioan Nădejde va fi ales ca membru în Consiliu General al acestei formațiuni politice. Concomitent cu activitatea politică și agitatorică a condus și revistele de prestigiu din perioada de sfârșit a sec. al - XIX - lea, precum: ”Contemporanul”, ”Revista socială”, ”Lumea nouă”, și ”Voința națională” A avut întotdeauna în soția sa, pe nume Sofia Nădejde o colaboratoare și îndrumătoare în cariera
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
ecouri brechtiene, a revoluției proletare într-o țară din America Latină, iar Mârâiala, reprezentată în 1981 și publicată în 1982, o viziune polemică asupra conformismului și lașității din contemporaneitatea imediată, ambele încadrându-se în formula, originală pe teren românesc, a „teatrului agitatoric” (Constantin Cubleșan). Atenția criticii a fost atrasă în special de calitățile stilistice ale altei piese din culegerea publicată în 1982, Europa, aport-viu sau mort, comedie politică, dar și meditație asupra sensurilor istoriei și asupra dialecticii dintre spiritul revoluționar, întrupat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
servesc ideologia comunistă. O serie de volume (Izvoare, 1956, La hotarul dintre lumi, 1960, Am rechemat iubirea, 1962 și Scrisoare către anul 2000, 1963) conturează profilul unui poet militant în stilul rudimentar al epocii, ce abordează tematica socială, în versuri agitatorice, conjuncturale. Angajarea, enunțată cu un neistovit retorism, vizează evenimentul imediat, chiar dacă notații lirice cu un caracter diferit (erotică, introspecție, reflexivitate) își semnalează uneori prezența. Bunăoară, pe o temă dată, pacea, timbrul e susținut de „angajamente” viguroase: „Te apărăm / că suntem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
înfăptuirile Tineretului Progresist Vaslui și starea mizeră a tineretului dela Fabricile din oraș precum și dela Căminul de Ucenici”. Mișcându-se cu o rapiditate demnă de o cauză mai bună și mai pragmatică, junii comuniști vasluieni înființaseră și echipe de teatru „agitatoric” ce interpretau, evident, încropeli propagandistice de doi lei perechea „compuse” de „autori” la fel de imbecili sau imbecilizați în „celebrele” școli de cadre comuniste, ca și „actorii” de ocazie. Iată o mostră, extrasă din „raportul” întocmit de tov. Bighiu: „...în cursul lunii
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în 1945 tipărește gazeta „Vipera”, fiind redactor-șef și elementul catalizator al acesteia. A mai colaborat la „Teleormanul liber”, „Steagul roșu”, „Gazeta literară” ș.a. Poeziile scrise de P. exploatează stângaci un așa-zis sentiment patriotic, fiind versificări facile, în spirit agitatoric: „Cu această dragoste nepieritoare/ Eu, țară, te iubesc clocotitor/ Și-am mers la braț cu tine totdeauna/ În văzul și-n auzul tuturor” (E o iubire). Dinastia regală este blamată stupid („țara lui rege Hopânțol”) și îndemnul de a pune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]