4,526 matches
-
de timp nesfârșita în care se află omul postmodern)11, datorită intensificării și difuzării la scară globală a ideilor, comunicațiilor, produselor, mărfurilor, mijloacelor de transport, comerțului, banilor, serviciilor; - un tip de viață predominant urbanal omului postmodern (o viețuire în marile aglomerări urbane, într-un mediu aproape complet artificial, de beton, cu puține spații verzi și puține posibilități de recreere, în interiorul orașelor, care să fie bazate pe un mod de apropiere față de natură). Un tip de divertismente urbanizate ("plimbatul prin mall-uri
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
un divertisment, ceea ce reprezintă o alienare gravă de la relația de comuniune om-natură din care se naște o stare de armonie și de fericire a ființei umane)12; - un mod de viață supus multor forme de poluare specifice vieții din marile aglomerări urbane 13 (pe masura creșterii nivelului de civilizație de tip consumist, crescând și nivelul de poluare al vieții omului urban)14; - un mod de viață și norme/ condiții de muncă predominant separate de natură, care îi ocupă omului aproape toată
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
protecție al setului general de drepturi ale omului, recunoscut tuturor ființelor umane) și un nivel special de protecție juridică în materia drepturilor omului, adică drepturile recunoscute de statele sec. XXI oamenilor supuși condițiilor stresante de trai datorită profilului de "mare aglomerare urbană" a locului în care trăiesc și își desfășoară activitatea. De asemenea, legat de propunerile legislative de mai sus (pe plan internațional, sub egida ONU), ar fi recomandat să se elaboreze (de pildă, printr-o propunere a României în cadrul AG
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cu observația că sunt conștient de așa-zisa regulă a discuției în contradictoriu: la sfarsit toate părțile implicate în discuție vor rămâne cu părerea că au dreptate și că ceilalți se înșeală. Notă: am preferat sintagma “nu-știu-ce” pentru a evita aglomerarea textului cu tot felul de amănunte. Erată: “fără a incerca sa provoc un atac la persoană” Domnule Vladimir, Nu consider că v-am făcut comunist. Am accentuat o idee împământenita în societatea noastră în urma a decenii de propagandă. 1) dovezi
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
caror circulație/parcare este relocata în subteran... Dar ei sunt inspirați probabil doar de genericele dintre emisiuni care prezintă imaginea “idilica” a unui București strivit de zgârie-nori. Asta e adevărată spălare de creiere, li se prezintă zilnic un căcat(supra aglomerarea)ca fiind ceva deșirabil, un scop ce trebuie atins și cu care ajung să se învețe. La polul opus, uite ce se poate face si-ntr-un oraș aglomerat că Seulul: http://en.wikipedia.org/wiki/Cheonggyecheon Revin cu o
Cumpăr viitor sumbru, cu multiple afecţiuni. Exclus intermediarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82833_a_84158]
-
primesc 8.000 de plângeri pe lună, majoritatea pe motive tehnice (nu funcționează sistemul de eliberare al bicicletelor sau le-a sărit lanțul). de asemenea, la orele de vârf nu se găsesc biciclete în zonele rezidențiale sau în cele cu aglomerare de birouri. sunt mașini care le plimba de colo-colo ca să acopere aceste găuri, dar mai au de lucru. dacă nu e cale specială (deși e!) de Bicing, pot să merg pe șosea și nimeni nu mă va calcă: șoferii sunt
Cicloteque. Ridică-te deasupra oraşului! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82834_a_84159]
-
video se filmează pe ea însăși într-o oglindă asta nu înseamnă că devine conștientă de existența ei, deși formal s-a "autoreprezentat". Atunci când nu poți distinge între bit și byte îți poți închipui calculatorul mai mult decât este: o aglomerare de "relee" cu două stări posibile, conectate într-un anume fel și acționate după o anumită secvență numită program. În esență ceva extrem de banal care ajunge la performanță numai datorită cantității (miliarde de celule) și vitezei mari de lucru. De
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
debut (intitulată, tarkowskian, Călăuza), și de astă dată, autorul pare să caute mai degrabă un alibi, un pretext care să justifice - în parte, măcar - plonjarea în plină irealitate, etanșeizarea în propriul univers poetic, construit pe eșafodajul unui imaginar al spaimei. Aglomerările de imagini, de o densitate halucinantă, trădează aspirația eului poetic spre totalitate, în vreme ce fluxul sacadat al rostirii, fracturarea versurilor și recurența obsesivă a toposurilor descompunerii și distrugerii, depun mărturie despre imposibilitatea atingerii acestei totalități. Motiv de spasmodice frămîntări și interminabile
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
Liviu Georgescu rămîne un amplu poem (imn?!) al "morții însorite ca o floare carnivoră", așadar și al credinței într-o viitoare resurecție, un volum foarte ambițios în intenție, dar care are de suferit uneori din cauza infuziei abundente de metafizic și aglomerării prea mari de simboluri și prețiozități imagistice. Liviu Georgescu - Solaris, Universalia Books, New York, 2002, 176 de pagini, f.p.
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
istorie potrivnică, prin însăși așezarea sa geografică. Tragicul cărții stă în chiar succesiunea evenimentelor, iar evenimentele sunt țesătură potrivită din comportamentul protagoniștilor. Istoria lui Mihai-Vodă Viteazul; în viziunea lui Nicolae Bălcescu, are merite literare. Este o întrețesere de notații scurte. Aglomerări de imagini, ieșite din urziri și comploturi, din jaf, pustiire, răzbunare, trufie, iscusință, trădare, superstiții, semne, prevestiri. Totul se concentrează pe mișcare, pe spectacolul violenței și al concupiscenței, amestec de instincte și ticluiri, de descătușări individuale culese din documente. Este
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
banal și maculatură făcându-l pasibil de literaritate. Flora și fauna tramvaiului 21, Calea Moșilor - Voluntari, cu cerșetorii recitând din Eminescu, basarabencele și chinezii ar fi fost cu adevărat reportaj literar, demn de un Brunea Fox de exemplu, dacă neorealismul aglomerării ar fi rămas descris ca atare, fără a face un comentariu de genul "cel acer a gândit că în tramvaiul 21 se poate face un ban bun cu poezia are negustoria în sânge. Mai mult, are geniu." Cam neconvingător. Rămân
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
împotriva prostiei, a mitocăniei, a ignoranței, a mediocrității și a unui star-sistem de suprafață. Mihai Țopescu își materializează galeria de portrete caricaturale pe coordonatele unor sculpturi în rond-bosse din sticlă colorată și lemn pictat. Aceste portrete de monștri, concepute ca aglomerări baroce de forme și de culori, accentuează kitsch-ul și superficialitatea lumii noastre cea de toate zilele. Valorile tradiționale ale materialului sunt deliberat minimalizate în favoarea unei cromatici vii care accentuează grotescul personajelor, impunând astfel și un alt tip de "privire
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
interpretată. E doar observată din punctul ei slab. Tehnica literară a romanului polițist își schimbă semnul; ea devine o tehnică de descoperire a realului camuflat sub literatura ideologică. De acum, Simenon nu mai vizitează, ci caută. În primul rînd, caută aglomerările urbane. Piețele. Bazarurile. Spectacolele. Aniversările. Acolo, în viermuiala generală, selectează detaliile care reconstruiesc cealaltă față a realității. Dincolo de piața alimentară e piața de vechituri. Dar cine are de vândut vechituri? Foștii aristocrați ruși care așteaptă, zdrențăroși și înfrânți, ca noii
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
forța de a încerca salvarea vreunei aparențe de bunăstare. În Odesa anului 1933, totul se sfârșise. Nu există altă cale spre viitor, așa cum nu există o altă opinie despre tot ce se întâmplă în lume, decât cea expusă în "Pravda". Aglomerarea de situații stranii sfârșește prin a-i provoca și lui Simenon senzația clară a coșmarului: "Încep să am senzații de coșmar. Și nu doar din cauza celor văzute. Halucinantă, după două-trei zile, este absența oricărei baze solide, a oricărui răspuns direct
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
chiar lângă barul în care se află scriitorul. Atmosfera nu constă nici în descrieri fastuoase, nici în comentarii subiective. E doar acea lentă acumulare de imagini, frânturi de frază, scăpări de gesturi, jumătăți de adevăr și - mai ales - multă tăcere. Aglomerare ce sfârșește, ca în romanele sale, prin a sugera lucrurile importante fără a face apel la comentariu. Dar asta nu e încă totul. Timpul călătoriei odată încheiat, scriitorul crede că se poate înapoia în Franța. E ultima sclipire de optimism
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
plus, bărbații din text se rețin, femeile în schimb sînt aproape nediferențiate. Toate acestea dau poveștii aerul de joc al inteligenței lipsit de fundament, al artificiului care pierde undeva viața. în fine, pentru un roman de numai 125 de pagini, aglomerarea de nonconformism relațional și sexual este cam mare. Cecilia Ștefănescu scrie mult mai bine despre lucruri asumate și cu o oarecare priză la realitate decît atunci cînd operează cu invenția pură. Indiferent în ce direcție va evolua proza scriitoarei, romanul
O carte despre lucruri interzise by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15081_a_16406]
-
din Samuel Beckett. La Blecher trimite apoi (în absența sugestiei din subtitlu nu am găsi cu ușurință această asociere) irealitatea cuprinsă în poeme, pe care ar trebui să o bănuim imediat notată, de vreme ce avem în față un jurnal. Apoi sentimentul aglomerării obiectelor și fascinația pentru halucinația spectaculară, termen pe care autoarea îl definește într-un poem datat-intitulat 22 noiembrie, ce ia forma perfectă a unui articol de dicționar. Citez însă din altul: "treceai peste stîlpii de înaltă tensiune pe deasupra orașului, dar
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
acordice imense, asemenea unor coloane de foc din Deisis și Litanii. Dar dincolo de aceste manifestări sonore ale fiecărui termen al binomului Unu-Multiplu, ceea ce impresionează la Niculescu este modalitatea de alternare a lor. împletirea dintre unison și textură, rarefiere și aglomerare are aici o componentă vizuală, amintind măiestritele efecte de clar-obscur din pictură. De asemenea, relația Unu-Multiplu patronează teoria sintaxei muzicale. Scris în anii '70, studiul "O teorie a sintaxei muzicale" a devenit în scurt timp un text canonic în
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
va supune curând, prin saturare de glorie facilă și prin lehamite de mult și amestecat, unui joc nou și cuceritor al epúrei. Adolescența se duce, și cu ea multele scârbe, inutile, excesive în vârsta următoare. Intimitățile țipătoare, lipsa de pudoare, aglomerările abracadabrante de relatări fără rușine, gesturile și experiențele neconsumate până la capăt distrug, prin delire și sinceritate masive, secretul sentimentelor, partea frumoasă a trăirilor acoperindu-se acum ca de sângele măcelăriei ori miasmele sălii de disecție. Atâta impudoare vă va da
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
țigară// numai că dorm cărămizile fato/ și-n brațe și-n pulpe/ și-n lacrimi uscate,/ și-n lucruri adânci/ în părul tău,// în același muzeu/ dar la etaje diferite/ să păstrăm legătura, bineînțeles". Poezia lui Augustin Cupșa este o aglomerare infinită de mici detalii menite să susțină un sentiment permanent de angoasă. Nu puține sunt însă și nereușitele. între acestea cea mai frapantă este lipsa de inspirație în alegerea titlurilor (inclusiv titlul volumului). Diateza gri, Mecanic/clinic, Rana Uriașului Nostru
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
că polul respectiv era „învăluit într-o foiță de țigară” în condițiile în care nici un personaj din nuvelă nu fumează? Etc., etc. Un alt procedeu ce se circumscrie regulilor de construcție a enigmei literare la care apelează Caragiale constă în aglomerarea de fapte, acțiuni, întâmplări selectate astfel încât să edifice în mentalul lectorului o certitudine - delapidarea efectivă -, deviantă în raport cu adevărul ce se cere escamotat cu meșteșug. Autorul dezvoltă o minuțioasă strategie de a oculta și de a face uitată o secvență capitală
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
opusă. Nu vreau să fiu greșit înțeles. Orice ochi obișnuit cu lectura unor texte dificile vede că scriitura lui Matei Georgescu e una profundă, că autorul e stăpîn pe instrumentele cu care operează, că nu e vorba de o simplă aglomerare de neologisme fără sens și coerență, așa cum se întîmplă destul de des. Dar nu știu care e modelul cititorului care poate pătrunde în lumea construită de o astfel de carte. Și piedica principală n-ar fi aceea că discursul e unul personal, ci
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
voința, îl întoarce la esență lui ca artist și a artei sale că viziune - tot în cuvintele lui Beckett, "germenele soluției proustiene se află conținut în însăși punerea problemei" (în alt loc: "Punctul de plecare al expunerii proustiene nu este aglomerarea cristalina ci miezul ei - ceea ce s-a cristalizat deja"). Căci "unicul paradis ce nu e un vis de nebun" e Paradisul pierdut: opera lui Proust - si intuiția lui Beckett, aici, este cu adevarat colosală! - este "excavarea" (cuvîntul sau) intimității pentru
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
de celebritate a luminat orașul cu prilejul morții misterioase a țarului Alexandru I. Apoi, portul a recăzut în uitare. Golful s-a umplut cu nisip, iar navele de mare tonaj au fost nevoite să ancoreze în larg. În același timp, aglomerarea urbană vecină, Rostov-pe-Don, extinzîndu-se și modernizîndu-se, a acaparat tot comerțul din regiune. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Taganrogul nu mai era decît un tîrg fantomă, Anton Cehov îi denunța somnolența, dar se lăsa cuprins de vraja lui morbidă. Alături de străinii
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
strică!), la autoiluzionare în legătură cu valoarea unora dintre aceste documente inedite și chiar la o stare de insalubritate a detritusurilor memoriei. Curiozitatea (politică, istorică, literară) a obosit sub povara dezvăluirilor de culise, a micilor și înveninatelor adevăruri personale, a demitizărilor, a aglomerărilor de mărunțișuri și a (uneori) iluzoriilor răsturnări de perspectivă. Fenomenul risca să devină nociv prin absolutizare, prin succesul înșelător (câte jurnale sau memorii editate în anii´90 ar mai fi primite astăzi la fel?) și prin complacerea în regimul minor
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]