262 matches
-
experimentele de toate tipurile (de la cel al lui Joyce la „noul roman” francez) i-au alterat acestei specii substanța. Regula nescrisă a romanului - inserarea eroului în lumea celorlalți - se află, în secolul XX, pentru prima oară pusă în discuție. Estetismului agnostic i se suprapune postura narcisistă a personajelor principale, pentru care „lumea celorlalți” nu mai există. Rezultatul: abolirea legăturilor interumane, apoteoza scriiturii, explorarea universurilor interioare insondabile și, mai ales, declararea realității drept entitate incomprehensibilă. Există, evident, și disidenți de marcă față de
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
societății. O societate democratică în care oamenii au valori puternice, principii și comportamente bine ancorate în acestea e un câștig și pentru cei credincioși, dar și pentru cei necredincioși, deci pentru întregul corp social. Mai clar spus, chiar și cetățenii agnostici sau indiferenți din punct de vedere religios sunt interesați și beneficiază de pe urma unor culte religioase puternice în plan social. Dacă Bisericile reușesc să transmită cețenilor caracterul imoral al furtului și pe cale de consecință al corupției, avem o societate mai morală
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
și Kierkegaard. Curiozitatea bolnăvicioasă pentru viețile altora, cățiva eroi ai spiritului sau mari farseuri: D "Annunzio, Papini etc. " (septembrie 1942). Căteva luni mai tărziu, continuă foarte explicit: "Eu nu sănt un om cu experiențe religioase normale, nici nu sănt un agnostic sau antireligios. Pentru mine, ca și pentru un indian, un primitiv, un grec, un medieval, religia este. Mai clar: religia, pentru mine, este setea după și intuiția realului, a absolutului " (23 decembrie 1942). Pentru Eliade, persoana umană, în ceea ce are
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
o manieră detașată, odată ajuns în închisoare și suferind alături de ceilalți, a trăit o experiență spirituală așa de extraordinară, încât a scris Jurnalul fericirii - care este, înainte de toate, jurnalul unei regăsiri a spiritualității. Fie că ești creștin, fie că ești agnostic, fie că ești necreștin, paginile lui sunt zguduitoare. De fapt, paginile cele mai frumoase și cele mai temeinice despre spiritualitatea românească nu sunt scrise de filozofi-specialiști, ci de omul acesta. Steinhardt găsește în închisoare două valori supreme pentru el, care
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
Alexandru Popescu - Viena secretă (Ed. Meronia, 160 000 lei); Silviu Costachie - Evreii din România: aspecte geografice (Ed. Top Form, 80 000 lei); Deepak Chopra - Insomnia (Ed. Curtea Veche, 120 000 lei); Platon - Gorgias (Ed. Paideia, 68 000 lei); Claudiu Soare - Agnostica trândăvie (Ed. Pandora-M, 69 000 lei); Dan Gîju - Pumnul de fier (Ed. Phobos, 149 000 lei); Valeriu Râpeanu - Enescu (Ed. Fundației PRO, 95 000 lei); Nicolae Popoviciu - Omule, cunoaș- te-te! (Ed. Pandora-M, 99 000 lei); Frank Herbert
Agenda2003-38-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281485_a_282814]
-
d-ra Vulpe, Anișoara Iordăchescu), cu talent dramatic și aptitudini de ingenuă, inflamabilă, roșcovană și însărcinată de sus, Fără-Cap și Fără-Coadă F2C2, Iepurilă), poștaș și poet al fugii, greu de prins, greu de ținut, Bursucul, colocatar al Ursului și ultimul filosof agnostic, Lupul (Lupu), figură impresionantă a literaturii în genere, simbol al unor vechi popoare indo-europene dar hăituit de viziuni, pe nedrept, în această viață, Cocoșul, poet, autor de procese-verbale și ceas deșteptător Guiț de Lapte (zis De Sanchis), inapt pentru metafizică
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
rime date, dovedind încă o dată că "viața e complexă în totalitatea ei chiar și cînd hibernezi"; cei din jur se pătrund și ei de atmosfera încărcată pînă la refuz de fulgerele vieții spirituale: Bursucul este, s-a văzut, ultimul filosof agnostic, Vulpea face versuri, Cocoșul, și el, dar, în plus, își explică "poetica" sa, Viezurele are preocupări lingvistice privitoare la "substrat" și toți intră cu evlavie, conduși de Vulpoi, în "peștera Gîndirii abstracte" unde își îmbogățesc cunoștințele și își înalță spiritele
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
miruiește trupu-n lacrimi, de două mii de ani crucificat,/ acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat"), însă pe un fond de pietate solemnă, ireductibilă, ce ne duce gîndul mai curînd la catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. Din aparențele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propensiuni carnale, ale limbajului delirant ori numai prețios, se încheagă treptat liniile unei pacificări, răsar formele unei armonii. Putem întrevedea sîmburele unei ordini. Convulsiile se domolesc pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
ce „tace, devine absent, se însingurează în nefericirea lui. Eu sunt aceea care trebuie să-i ridice moralul, ceea ce, cu pesimismul lui activ, e un travaliu sisific”. Despre ea, mai nimic. Pariul decenței e câștigat, deși are, apropo de crizele agnostice, o revelație tulburătoare citind Agendele tatălui (îngrijite de Gabriela Omăt): „mă întreb brusc, de parcă aș avea o iluminare, ce boală a lovit «dinastia» asta a Lovineștilor, care vrea pentru țară și literatura ei binele cu sila și e în stare
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
religie sau derivată dintr-o religie este minoritară pe planetă față de numărul locuitorilor acesteia; fiecare adept al unei religii sau alta, mare sau mică, era convins că a aderat la cea adevărată sau că urmează ritualul cel mai bun. Atheiștii, agnosticii și așa-zișii seculariști ai planetei, care numără cam 1,2 miliarde de suflete (aprox. 20% din totalul locuitorilor planetei), precum și adepții acelor religii care nu credeau într-o Divinitate creatoare a Universului (rămânând marea și fireasca întrebare - cine a
Mesajul care a schimbat omenirea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_366]
-
imagini luate în întuneric". Nu cred în Dumnezeu, dar îi simt lipsa." - declarație pe cât de copleșitoare, pe atât de siropoasă din perspectiva altora, de pildă în viziunea fratelui filosof al autorului, Jonathan, specialist în Aristotel. Barnes e un ateu-estet devenit agnostic, un artist căruia scrisul despre moarte nu îi alină temerile, dar nici nu i le întețește. Mărturisindu-și amatorismul, el încearcă să studieze "simțul morții" pe teritoriile filosofiei, teologiei și biologiei, dar și aplecându-se asupra propriilor experiențe legate de
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
Ateismul agresiv a rămas al barbarilor (comuniștii de pretutindeni, jacobinii francezi din linia Combes, Viviani și ejusdem farinae), dar intelectualii subțiri și cultivați (subliniez că aceste ultime trei cuvinte, plus conjuncția, nu au nici cea mai firavă intenție ironică) sunt agnostici, indiferenți sau chiar înțelegători". Avem a face, în cazul unor personalități de seamă, cu o zonă în care "simțul divinului", neafișat, se poate manifesta pe căi ocolitoare, putînd fi atribuit unora "neduși la biserică", precum E.Lovinescu, apăsat de imaginea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
scientismului și fac figura unor diletanți pufăind apoftegme prețioase într-un domeniu pe care nu-l cunosc: filosofia. Ce au în comun cei șase sunt cîteva însușiri generice: 1) nu cred în Dumnezeu și se declară, dacă nu atei, atunci agnostici cu rezerve serioase în privința numenului divin; 2) au convingerea că singura formă de cunoaștere e știința, religia fiind o contrafacere ivită din superstițiile speciei, drept care singura speranță legată de religie e să dispară cît mai repede; 3) religia e sursa
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
judecate metaforic, dau glas ideii de nemurire, ceea ce înseamnă că principiul conservării e dogma neperisabilității transpusă la scara materiei. Concluzia? Dacă dăm la o parte diferendul dintre cele două domenii, ce le deosebește e filosofia subiacentă lor. Unii sunt pozitiviști agnostici, ceilalți sunt credincioși cu tente idealiste. Dincolo de cazuistica numeroasă pe care Goldacre o înfățișează, două accente merită a fi pomenite. Primul e că prestigiul științei devine în ochii omului de rînd o sursă de vulnerabilitate, șansa de a fi manipulat
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
punct de vedere logic, la care se adaugă un puternic spirit critic; a îndeplinit, de mai multe ori, funcția de Rector al Universității din Salamanca. Ca filosof, doctrina sa apela la raționalitate dar pendula între a crede și a fi agnostic, iar îndoiala avea "vagi umbre de incertitudine". A publicat volumul de poezii Poesias (1907), romanul De mi pais (1903), dar și Romancero del destierro (1928). La editura Institutul European au mai apărut Despre sentimentul tragic al morții (1995), Agonia creștinismului
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și fragmentului, până la finele anului 2004, când emigrează în Franța. A publicat volumele de versuri Psalmii Maimuței, 1998, Metafizica Bambara, 2001, Frica de a trăi din nou, 2004, Jurnalul unui crocodil ratat, 2006, Neantul îndrăgostit, 2009, toate la Editura Vinea. Agnostica trândăvie - Editura Pandora-M, 2003 - și Nevroza metafizică - Editura Bastion, Timișoara, 2008 - sunt fructul unor meditații amare și violente, cu tentă stoică, în absența oricărei iluzii de viață viitoare. La Editura Cartea Românească îi apare în 2010 romanul fantastic Nimeni
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
te mai sune niciodată. — În spatele unui văl ești marele necunoscut, zice. Majoritatea bărbaților se vor bate să te cunoască. Unii vor nega că ești o persoană în carne și oase, iar alții te vor ignora, pur și simplu. Zelotul. Ateul. Agnosticul. Chiar dacă cineva poartă doar un petic pe ochi, vrei întotdeauna să te uiți. Să vezi dacă nu se preface. Bărbatul în cămașă Hathaway. Sau să vezi oroarea de dedesubt. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi o voce. Flash. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cumpărat (defect lumină electrică) 1 kil de lumînări din sectorul particular. Cînd l-am întrebat pe tov. Sc. Carp de ce n-a folosit sectorul socialist, mi-a răspuns arogant: " Nu s-a găsit de vînzare decît la Mitropolie". Este un agnostic, un trișor mistic și trebuie schimbat deîndată din funcție. L-am văzut ciordind pelicanol, sugativă și caiete cu sîrmă din bunurile colective ale Filialei. Lipsește chiar și un taburet". "Să se compare, cerea Mistrie, în aceiași ani de venerație stalinistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de un Renan, de pildă, care, pentru a anula istoricitatea învierii, nu ezită să-și declanșeze o criză de misoginie: cum putem crede într-o înviere al cărei singur martor e o femeie mitomană și fantezistă? Reacția violentă a istoricului agnostic ne pune dintr-odată în fața imensei responsabilități pe care o poartă umerii firavi ai acestei „mironosițe”: ea a fost martorul privilegiat al învierii, temelia pe care stă Credo-ul creștin. Căci, așa cum va spune apostolul Pavel în Prima Epistolă către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
manuscris, fără să știe exact cu ce se mănâncă patristica sau exegeza biblică? Traducătorii Septuagintei din cadrul Colegiului Noua Europă nu sunt numai creștini, ci sunt și serios școliți într-ale filologiei, istoriei și teologiei. Există o singură excepție, un singur agnostic în grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al limbii grecești și al tradiției creștine antice, încât îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege în asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
singură excepție, un singur agnostic în grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al limbii grecești și al tradiției creștine antice, încât îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege în asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă Biblia alături de noi este, pentru mine, un semn divin. Prin caracter, prin bun-simț, prin smerenie cărturărească, omul acesta îmi pare uneori mai creștin decât noi toți ceilalți care ne credem creștini. Așa că Luther poate fi liniștit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
2, 4). De asemenea, un alt aspect al problemei celor necredincioși este numărul crescând al necreștinilor în Europa, chiar și în mediul meu universitar. Mi se pare inacceptabil ca cei care sunt de o alte religie, ca și ateii sau agnosticii, să nu aibă nici o perspectivă existențială solidă în viața lor și să le fie imposibil să dobândească încrederea în viață, iar credința în Dumnezeul creștin să fie premisa oricărui "da" spus vieții și a oricărei etici. Despre ateism și agnosticism
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau a celei în Dumnezeu. Nu voiam să interpretez oamenii dintr-o perspectivă teologică diversă față de cum ei înșiși se concep: nu voiam, precum alți teologi, a-l considera pe Nietzsche unul care crede în Dumnezeu și pe atei sau agnostici să-i consider creștini "impliciți" sau, cum spusese la timpul său Karl Rahner, "creștini anonimi". Îmi era limpede încă de la început că îndeosebi evreii și musulmanii nu ar fi apreciat acest tip de "anonimitate creștină" și l-ar fi considerat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aparțin complet acestei lumi, posibilitatea de a supraviețui chiar mai bine și decât anumiți credincioși. Ajung la încrederea de fond prin relații interumane, muncă, activitatea politică sau științifică și prin etica umană. Închei prin a spune că și ateii sau agnosticii, pe baza încrederii lor de fond, pot să ducă o viață autentică umană, adică o viață demnă de un om și în acest sens morală. Cu alte cuvinte, ateismul nu duce neapărat la nihilism. În acest punct trebuie să-l
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ateismul agresiv a rămas al barbarilor (comuniștii de pretutindeni, jacobinii francezi din linia Combes, Viviani și ejusdem farinae), dar intelectualii subțiri și cultivați (subliniez că aceste ultime trei cuvinte, plus conjuncția, nu au nici cea mai firavă intenție ironică) sunt agnostici, indiferenți sau chiar înțelegători". Avem a face, în cazul unor personalități de seamă, cu o zonă în care "simțul divinului", neafișat, se poate manifesta pe căi ocolitoare, putînd fi atribuit unora "neduși la biserică", precum E. Lovinescu, apăsat de imaginea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]