55 matches
-
ar suna licornii în nota do, care e o notă joasă? Păi, pentru că ,Do-ul acesta e unul minor: dolent sau melancolic (căci Ťmelancolic cornul sunăť!), fie și dacă vînătoarea (care are, în ocurență,) tîlc simbolic) este un joc, altminteri, agonal (și, pînă mai deunăzi, viril cu precădere)." Avem, așadar, aici, un fel de oximoron sonor, sugerînd tensiunea melancoliei. Dar de ce s-ar ,chinui" un cititor cu un asemenea poem ermetic pentru a cărui înțelegere deplină (nici măcar garantată) trebuie să citească
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
că a da speranță le revine preoților și asistenților sociali". Negrul se cade a fi cît mai negru. Răul se răzbună pe sine prin Rău. Orice acceptare, orice armonie e scandaloasă. Agonia spiritului modern nu exclude, ci, dimpotrivă, cheamă ipostaza agonală, lupta fie și "de idei" al cărei cîmp e oferit de lectură: "Recitesc cartea lui X, e, într-adevăr, foarte bună. Ceva mă încurcă. Prea des sînt de acord cu el. Prea nu pot să-l contrazic. O carte de
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
compunând scriitura dificilă a unei agonii și a unei incertitudini existențiale. Romanul transcrie procesul obscur de conștiință a lui Filimon din ultimele sale trei zile de viață. E inevitabil ca scriitura unei agonii să se transforme într-un discurs narativ agonal, greu de suportat, greu de parcurs și la fel de greu de înțeles. Eu însumi m-am dumirit în unele privințe abia la a doua lectură. Poate că în primul rând datorită acestor neclarități, care conduc la deruta cititorului, romanul nu a
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
ființei și al retoricii grave, tensionate, în care se toarnă acestea în chip consacrat. Astfel, el continuă tradiția unor Blaga, Arghezi, Voiculescu, Philippide, de "căutare a absolutului", prin confruntarea ipostazelor telurice ale omului cu vocația sa transcendentă, de "luptă" (stare agonală) dintre cele două planuri adverse. Dar nu poate fi socotit un epigon al maeștrilor numiți. Prin experiența sa (orice creație autentică nu poate fi decît, cum ar spune Joyce, o work in progress), putem constata cum Răul înaintează spre noi
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
M. Vulcănescu, precum și de la iluminiști și pașoptiști, până la cele mai recente proiecte politice, problematica sensului și mijloacelor evoluției societății românești pe cale modernă domină discursul nostru politic și cultural. Crearea sistemului instituțional, dar și a deprinderilor moderne, reclamă însă mentalități capitaliste, agonale, menite să forjeze conduite de tip occidental, precum cultul lucrului bine făcut, al datoriei față de comunitate, al rigorii și preciziei. Pașoptismul propusese proiectul modernizării cu un elan și optimism benefice pe durată scurtă, prin resurecția trecutului glorios și credința sinceră
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
toate aperturile înserate, de la simplificatoarea schemă a simbolismului ( , ), trecand prin decadentism, avangardă și ajungând la tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu ( Starea agonala sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Ștefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
apei (care) pare acum totală" despre "sentimentul conceptual (care) provoacă o inundație, interpretul înotând de îndată într-un limbaj acvatic", sau chiar despre "clipocitul acvatic al conceptelor"... Treptat, cercetarea universului imaginar al liricii pillatiene capătă un aer, ca să zicem așa, agonal și epic, pe măsură ce opera oferă ocazii de agravare a tensiunii dintre ceea ce Alexandru Cistelecan numește, în titlul capitolului III, Imaginație și doctrină. Vom asista, astfel, - cum zice prima secvență a acestei părți a volumului - la Persecuția apei, - mod de a
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
care se repetă aproape identic și în alte situații ulterioare: "Are loc asumarea totală a discursului de către instanța enunțătoare care își este propria transcendență. Sentimentul este actualizat nu numai ca posibil vehicul semiotic, ci acesta se transformă în acea stare agonală, devenită condiție unică a actului poetizant. Eul bacovian nu mai este constrâns să se manifeste din exterior, impulsionat de vreo retorică, precum cel blagian, ci se situează simultan în existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
comportă similar) la fel." Așa, întrerupte de teorii ad-hoc, evoluează toate ramificațiile care se desprind din osia imaginată de profesor: "palindromul este un construct în care arbitrariul sau hazardul fac casă bună cu necesitatea. De altfel, regulile unui joc, joc agonal sau de hazard, ca și, de multe ori, artistic, sunt cu atât mai stricte cu cât sunt mai absurde sau mai stranii (ca, exempli gratia, -n poezie, existența unor forme fixe: glossă, rondel, sonet, ș.cl.), mai gratuite, mai, adică, fără
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
acum, cu accente tot mai grave, neliniștile metafizice augmentate de conștiința unui sfârșit iminent și de imposibilitatea dobândirii unei certitudini în credință. Mariana Șora se află în situația tatălui deznădăjduit din Evanghelie: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!", - iar paginile sale agonale, de luptă pentru dobândirea unei certitudini, sunt dintre cele mai tulburătoare. Când spun asta, mă gândesc în primul rând la acel moment mistic, în care trăiește revelația unei epifanii, convinsă că a vizitat-o Dumnezeu. Pentru ca, imediat după înalta fervoare
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
Adam. Comentând textele Carolinăi Ilica, exegeta ajunge la asemenea enormități: "Mierea, simbol cu conotații erotice și inițiatice evidente încă din Cântarea Cântărilor, sugerează simultaneitatea vieții și a morții, a trăirii și a cunoașterii. Confesiunea se transformă totuși într-o fabulă agonală despre instinct și gând". "În Iubind în taină, I Violet (2001), carte prin care poeta își celebra cincantenarul, sângele (ca vehicul al pasiunii) e puntea între Paradis și Infern, un elixir sacru prin care îndrăgostiții se cuminecă vampiric cu foc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
textual suverană care se reflectă doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim realitate textuală. Mai este metoda bacoviană ce constă într-o formă de existențialism al eului poetic care se contemplă pe sine într-o formă degradată și agonală, urmând metoda stănesciană care este dată de postmodernismul necuvintelor, eul poetic fiind situat, cum ar spune Marin Mincu în „interstițiile spațiului metalingvistic”. Am observat, într-o analiză a raportului realitate-limbaj (text), că tinerii poeți care urmează metoda lui Nichita Stănescu
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
specifica acad.Răzvan Theodorescu ne face cunoscută România puternică a Bisericii noastre. Făcând trimitere la Huizinga, calitatea sacră a acestei cărți semnată de Arhim.Veniamin Micle, constă în forța ei documentară, a argumentelor, a forței magice, semnificația sfântă și prezența agonalului. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Arhim. Veniamin Micle Ieromonahul Macarie-Tipograf român( 1508-1512) / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ARHIM. VENIAMIN MICLE IEROMONAHUL MACARIE-TIPOGRAF ROMÂN( 1508-1512) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356698_a_358027]
-
textual suverană care se reflectă doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim realitate textuală.Mai este metoda bacoviană ce constă într-o formă de existențialism al eului poetic care se contemplă pe sine într-o formă degradată și agonală, urmând metoda stănesciană care este dată de postmodernismul necuvintelor, eul poetic fiind situate, cum ar spune Marin Mincu în „interstițiile spațiului metalingvistic“. Am observant, într-o analiză a raportului realitate-limbaj (text ), că tinerii poeți care urmează metoda lui Nichita Stănescu
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
textual suverană care se reflectă doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim realitate textuală.Mai este metoda bacoviană ce constă într-o formă de existențialism al eului poetic care se contemplă pe sine într-o formă degradată și agonală, urmând metoda stănesciană care este dată de postmodernismul necuvintelor, eul poetic fiind situate, cum ar spune Marin Mincu în ” interstițiile spațiului metalingvistic“. Am observant, într-o analiză a raportului realitate-limbaj (text ), că tinerii poeți care urmează metoda lui Nichita Stănescu
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
textual suverană care se reflectă doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim realitate textuală.Mai este metoda bacoviană ce constă într-o formă de existențialism al eului poetic care se contemplă pe sine într-o formă degradată și agonală, urmând metoda stănesciană care este dată de postmodernismul necuvintelor, eul poetic fiind situate, cum ar spune Marin Mincu în ” interstițiile spațiului metalingvistic“. Am observant, într-o analiză a raportului realitate-limbaj (text ), că tinerii poeți care urmează metoda lui Nichita Stănescu
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
2015 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXIV de David Sofianis reeditare 25.10.2015 (A.D.) Șah la masa Ta.cerule Șah pe portativele anxi.etății uitată de ploi printre amintirile cerului străfulgerate de Cai ino.rugi întraripate proiecții pe di.agonale geo.metrice anti sem.antice mutarea I. Drago.stea împărțită în pătrate albe și negre împreună legate când dăm nevoiți cu capul de semne de circul.ație sang.vină redimensionarea viziunii plenare binele și răul luate laolaltă în proporții secvențiale
POEM HIERATIC XXIV-ŞAH LA MASA TA.CERULE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381226_a_382555]
-
ciudați suntem Iubim curat,fără motiv,fără garanție Dragostea e sens, minune nu blestem Ne coase rădăcini adânci pe veșnicie! Căutăm darul cel mai generos Ce iubirea-l aduce pe aripile sale Trăiri intense, tablou măiestuos Rosu profund al pasiunii agonale. Căutăm să respirăm aceeași clipă Avem nevoie de tumult și patimi Așa cum vântul mângâi-o tulipă Și soarele sărută norii-n lacrimi. Căutăm privirea ploilor de stele Arșița mistuitoare a nopților în doi Tremurul spastic al pleoapelor grele Lacrimile ploilor
CĂUTĂM, CĂUTĂM... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381349_a_382678]
-
o anvergură ce întrece pragul obișnuit. A nu percepe îndărătul vorbelor mari (care nu au nevoie să fie scrise cu majusculă) marile concepte pe care le acoperă înseamnă a suferi de o obliterare a bunului-gust și a simțului realităților. SENTIMENTUL AGONAL Nu am văzut decât, la televizie, una singură din partidele de tenis pentru Cupa Davis: cea din ultima zi, între Stan Smith și Ion Țiriac. Toată lumea e de acord că a fost un spectacol de o mare frumusețe sportivă. A
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
tenace al lui Țiriac. Am avut în față doi luptători: jocul lor nu mai era o simplă întrecere, ci o gravă și plină de răspundere înfruntare. Sentimentul pe care ni l-a deșteptat nu mai era unul ludic, ci unul agonal. Asta înseamnă că au ridicat competiția lor la treapta cea mai de sus, la care lupta e un act de civilizație și la care frumusețea acestui act e cu atât mai puțin gratuită, cu cât e mai pură. Când agresivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai cunoaștem, gratitudine și admirație pentru luptătorii cei drepți. Exercitarea fizică și morală în spiritul acesta, înfruntarea virilă, gustul victoriei și demnitatea înfrângerii sunt de milenii un principiu de educație și totodată o exaltare primordial-umană. Această exaltare este a sentimentului agonal, fundamental pentru civilizație. Trebuie să facem totul pentru ca diversele comodități, automatizări și scutiri de efort și de risc pe care ni le oferă tehnica să nu ne slăbească acest sentiment; în lipsa lui ar putea să reapară (sau mai exact să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să rămână fără contrapondere), în plină euforie cibernetică, agresivitatea irațională a bestiei care doarme în om, dar de murit nu sunt până acum semne că ar muri de tot: non omnis moriar - poate spune și Caliban, nu numai Horațiu. Sentimentul agonal implică, firește, noțiunea de adversitate. Mulți idealiști și oameni de mai multă sau mai puțină voință de bine îndeamnă la o concordie generală și drăgăstoasă, ceea ce, bineînțeles, e foarte frumos și de dorit; ei recomandă în acest scop înlăturarea adversității
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
îmbrobodi privirea lucidă, a muia judecata și a emascula spiritul. Adversitatea trebuie să fie umană și nu bestială; ea trebuie să respecte un cod, să se supună unor norme. Există o morală și o estetică a adversității pe care sentimentul agonal le cultivă și le satisface. De altfel, orice luptă la nivel uman, adică în cadrul civilizației, mai ales dacă e una „pe viață și pe moarte”, trebuie să păstreze conștiința sacrificială a acțiunilor ei. Cine a citit scrierile lui Saint-Just despre
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Același lucru și într-o prea frumoasă strofă a lui Ion Barbu: Spălări împărtășite! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor, spuziți. De dreaptă ziua-aceasta suitoare. Emulația și înfruntarea sportivă, când ating, așa cum au reușit Țiriac și Smith, treapta agonală, dau totdeauna o pildă de civilizație. Pentru că, așa cum a spus un mare om, frumusețea va mântui lumea, deci, când e adevărată și mare, nu e niciodată gratuită, actul celor doi sportivi a fost, prin absoluta lui frumusețe, de natură să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
24 Molière sau comicul absolut / 27 Dostoievski și naturalismul / 31 Stilul lui Iorga / 34 Cazul Alecsandri / 37 Geniul afaziei / 41 Accentul urgenței / 44 Generație și continuitate / 46 Mihai Ralea / 49 Curajul talentului / 55 Despre invectivă / 57 Vorbe mari / 60 Sentimentul agonal / 63 Despre simțul practic / 66 Nivel estetic / 70 Ispita jurnalului / 73 Despre arta memoriilor / 76 Fantezie și imaginație / 82 Precizări despre fantastic / 86 Reabilitarea sofiștilor / 89 Despre negativism / 93 Un critic se naște ca Pallas Athena / 95 M. Ungheanu: „Pădurea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]