406 matches
-
Pentru el - Orestone, n.n. - toți scriitorii sînt celebri și demni de admirație cu condiția să fie tipăriți!"). Și domnul Baldassarre ,lîncezește", dar el nu o face citind maculatură, ci vizitînd, fără să cumpere, case scoase la vînzare sau veghind bolnavii agonici pentru că ,el nu simțea cu adevărat că trăiește decît în contact cu morții". Masada Wispra e ,geometru și fondator al Fundației pentru distrugerea animalelor", făcînd un prozelitism caraghios pe marginea unei teorii aberante: ,V-ați gîndit - începu el - ce rușinos
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
perseverență în iluzie, grație căreia "anticii își vor duce la bun sfârșit opera începută". Modul de a exista în lume și în propriul său sine al grecului, cu armonia personalității, consonanța între trup, suflet și rațiune, cu atitudinea sa concurențială, "agonică", dar și olimpică, ori idealul său de kalokaghatie, cu credința "practică și eficientă", care a dat naștere armoniei sculpturilor și arhitecturii, cu miturile, filosofia, politica sa, rămân inspiratoare și pentru generațiile lumii prezente. "Chipul și sufletul nostru le vedem și
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
cortina frigului" (să bată ploaia din partea refuzată). O liturghie neagră, a descompunerii și pieirii, înfrățește organicul și anorganicul, veghea și visul, văzutul și nevăzutul într-o demonică "prezență" finală. Tromba vitalității rebele are un caracter iluzoriu, nefiind decît un act agonic: "așa ne-a fost dat nouă/ să ne naștem între două căderi/ aflați totdeauna în dosarele călăilor/ victimele necesare echilibrului// visurile noastre/ sunt insomniile gropii/ umbra îngerului/ și confidenții negației suntem/ de la o vreme numai asfințituri// prezenți la ora aceea
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
ce-și asumă delectarea culturală a Formei. Al unei Providențe defel interdictive, ci evoluate întru toleranță literară pînă la exercițiul parnasian: "În lacul verzui crengi și conuri de pin adăstînd/ într-o emulsie a morții, într-un răgaz încremenit,/ oglindă agonică a vieții consumîndu-se lent.// Surpată în bulboana unei stele subpămîntene,/ spre împărăția zeiței cu cap de șarpe din Mizraim,/ spre tărîmul Asiei, unde uiți întoarcerea spre casă.// Și eram numai cu puțin mai prejos decît serafimii,/ împărat al Tyrului, printre
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
biblice, care certifică zona în cauză drept un tărîm al înțelepciunii și rafinamentului. Peisajul descompunerii și al morții face loc unuia al resurecției, al vitalității bucuroase, dansante, într-un cadru de liturghie păgînă. E interesant de urmărit tranziția de la primitivitatea agonică, precum un simptom al ruinării răspunzînd în haos, la o primitivitate salutară, mărturie a unui Paradis sălbatic, înzestrat cu asprimi inaugurale. Crepusculul mitului edenic se preschimbă, grație acestei developări, într-o stare aurorală. Metamorfozele lumii fenomenale sînt angajate în sensul
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
dintre eul său temporal și eul permanent. ~ncă de pe primele pagini se simte o sensibilitate din zona celei mai vii memorii culturale, vorbind totuși despre realitățile cele mai recente, un soi de aristocrație tip secolul al XIX-lea, prelungindu-se agonic în sânul unei lumi profund schimbate la față. Eminență cenușie a Franței intelectuale, cum îl numește în prefață Patrick Leigh Fermor, prințul Ghika conservă în dialogul purtat cu propria-i biografie tiparele fiecărei vârste. Paginile care descriu anii de pregătire
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
un jurnal de bord de Ion Mircea evită, din start, riscul favorizării uneia sau alteia dintre generații. Nu mai puțin de optzeci de poeți autohtoni, din toate promoțiile și de toate orientările, "șaizeciști" abstracți, "șaptezeciști" calofili, "optzeciști" textualiști, "nouăzeciști" virili/ agonici și un (stingher) "milenarist", defilează prin paginile cărții, la modul aleatoriu însă, nu într-o ordine prestabilită. Sumarul cărții este dat, cum arată autorul, de succesiunea foiletoanelor sale critice din "Ziarul de Duminică". Lipsește, frapant, cel mai important poet român
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
1979 Clivaj între a vrea și a fi dintr-o mie de cauze din nou voi fi prof de gumilastică Să tipăresc Sperietoarea fără să fiu obosit să intrăm undeva să ieșim de undeva să joc tenis într-un amurg agonic omul cu glugă poate să mai aștepte Să nu vociferez mai tare de cinci decibeli Într-o beznă ca asta generală câte un mic incendiu de rochii agită pompieria marxistă Convorbiri telefonice între pârâtorii orașului Văd oameni cărându-și groapa
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
gata stă să izbucnească fumul din dave libațiile, carnavalul să-nceapă. sus laolaltă zăpada și fânul calmă missa alpină- fiecare sub câte un astru stau mieii doar murmurele hypnotice din vreme în vreme îi deconspiră și-ndepărtat, foarte departe lemnul agonic au ajuns sus se aud horcăind, li s-au spart venele, au spume la gură, în pumnii de cremene strălucesc cuțitele lungi. ei nu au iubit niciodată nu au chip, temniceri le sunt frații, în abatoare, altceva nu știu, meseria
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
evident, excesul propagandistic pe care-l ilustra aripa comunizată a suprarealismului ce nu ezita a taxa mișcarea lui André Breton drept o dovadă a decadenței erei burgheze. Astfel încît, spre a cumpăni situația, vorbește despre două fețe ale suprarealismului, una agonică, alta novatoare, nu fără a sesiza închistarea retrogradă a lui Ilya Ehrenburg prin intermediul căreia glăsuia oficialitatea sovietică, tot mai puțin dispusă a tolera marja de libertate a creației: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
una agonică, alta novatoare, nu fără a sesiza închistarea retrogradă a lui Ilya Ehrenburg prin intermediul căreia glăsuia oficialitatea sovietică, tot mai puțin dispusă a tolera marja de libertate a creației: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să se scrie (și asta desigur nu la noi în România, unde suprarealismul într-o mare măsură a însemnat o cravată nou-nouță, importată
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
se pare cel mai reușit volum al poetei (în ciuda titlului inexact și care induce în eroare), ăn sensul în care exacerbarea influenței bolii, convulsiile (terapeutice?) ale confesiunii exhibiționiste, fără rest și obsesiile sexual-carnale, fără a-și pierde din tensiunea adeseori agonică, s-au mai curățit de culorile prea tari, căutate și artificiale uneori, din ciclul Parcul (1988), de pildă. Discursul poetic, astfel decantat, a căpătat o directețe al cărei efect nu mai vine exclusiv din insolitul maladiv afirmat la modul ostentativ
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
se ivi un bărbat într-un mundir franțuzesc (care îl întruchipa pe căpitanul Opujiș) și un urs uriaș și se luară la trîntă pe viață și pe moarte.. Bărbatul îi aplică o lovitură de cuțit fiarei, care într-un horcăit agonic urină și îl sufocă. Bărbat și animal căzură pe jos... oamenii aplaudară, comedianții împărțiră spectatorilor cîte o lingură de colivă pentru sufletul răposatului și cineva constată că aceea era prima moarte a căpitanului Haralmbije Opujiș. Urma a doua. Atunci, femeia
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
războinici, aleși între floarea tinereții ahee) vor aștepta să vină noaptea, vor ieși când dorm toți, vor prăda cetatea și vor doborî porțile. Prin crăpăturile dintre scânduri, privește cu lăcomie zidurile cetății; și-și astupă urechile să nu audă gemetele agonice ale războinicilor săi.
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
în acest fel, polemic într-un mod aproape ostentativ. Oamenii de prisos, roși de idealuri nu doar nerealizate, dar și nelămurite, niște îngândurate firi involuntare, ajung incapabili de a începe ceva, dar se trezesc continuându-și din inerție, demobilizați, viața agonică. Ei sunt niște înfrânți nostalgici, care își văd viitorul și chiar prezentul doar prin retorica stereotipă a utopiei. Lumea oamenilor singuri este nouă prin filosofia narativă care îi este aplicată, la nivelul stărilor psihologice și al relațiilor sociologice. Perspectiva devine
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
anomie și de indistincție. Tocmai de aceea, atitudinea lirică predilectă a poetei este aceea a retragerii în sine, a recluziunii în imaginarul propriei ființări, a retranșării în limitele făpturii proprii. Singurătatea își pune, așadar, pecetea pe versul acesta translucid și agonic, iluminat de palorile thanatosului și tentat, în aceeași măsură, de puritatea și candoarea adolescentine. Solitudinea nu este, însă, pur și simplu, renunțare absolută la racordul cu lumea, ci, mai degrabă, tentativă de limpezire a unui relief interior dominat de afectivitate
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
nu te temi că ai ajuns la capăt/ Să-ți fie totuna încotro apuci/ Să nu-ți mai fie frică de moarte/ Mai mult decât de viața pe care-o duci". Versurile din Urcarea muntelui se impun prin alura lor agonică și, în același timp, protestatară, prin vehemența tonalității vaticinare, prin imaginile refuzului unei realități dezagregante, în care individualitatea era condamnată la neant, iar vina colectivă era escamotată. Sentimentul singurătății, al separației este aici iremediabil: "Ne-am separat, nimeni nu mai
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
De războiul lor cu bruma, Cineva a semănat Vînt în auzul ceresc De nu i-a ascultat Rugăciunile Implorînd milă Și izbăvire Pentru potîrnichile vînate, Pentru melcii prea înceți. Se aud alămurile grele Și zgomot de cruciați, (voci răgușite, silabe agonice, icnete), Foarte încet Păstorul care cîntă în fluier Din biserica lui De iarbă Și pietricele de rîu, Precum și blîndul sfînt Predicînd norilor. * Pereche de șoimi, Făpturi a căror îmbrățișare E mai curînd Deschiderea zilei într-o Crescătoare strălucire, Rotind deasupra
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
nu sunt ale mele, ci ale lui și înaintează pe ape. cel mai tare mă dor palmele acestea ale mele care nu sunt ale mele, ci ale lui și sângerează în ierusalim. eu mă întunec, el luminează. eu, partea lui agonica, el partea mea vie. sunt legat de el cu frânghii invizibile, nu mă lasă: el, aerostatul meu, mă trage după sine în văzduh pe mine, săculețul sau cu nisip, rucsacul sau cu nimicuri, pe mine, nesfârșita întristare a inimii sale
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
gura, după ce scrisese versurile de la "Alge" și publicase, în 1933, foarte puțin cumintele Roman de dragoste. Se va strădui, ca atare, să echilibreze, cât de cât, ambele talere ale balanței: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să se scrie ( și asta, desigur, nu la noi în România, unde suprarealismul într-o mare măsură a însemnat o cravată nou-nouță, importată
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
gura, după ce scrisese versurile de la "Alge" și publicase, în 1933, foarte puțin cumintele Roman de dragoste. Se va strădui, ca atare, să echilibreze, cât de cât, ambele talere ale balanței: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să se scrie ( și asta, desigur, nu la noi în România, unde suprarealismul într-o mare măsură a însemnat o cravată nou-nouță, importată
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
a stricat computerul, dacă nu mă ajuți urgent, sunt terminat!”. Și nu știu ca Iaru să fi zis vreodată “Nu pot!” sau “Te rezolv, da’ poimâine!”. Dacă aș aduna nopțile și zilele pe care le-a petrecut suflând în fundul computerelor agonice ale prietenilor, amicilor, colegilor sau pur și simplu cunoscuților, i-aș putea da lui Florin încă o bucată bună de viață, să facă ce vrea el cu ea. Pentru că Florin, dacă a sărit să te ajute, chiar te ajută până-n
Despre Florin Iaru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21311_a_22636]
-
aparține, biologic, autoarea. "tu ai spus: Ťar fi trebuit să mor în flăcăriť/ eu spun: Ťtextul e un incendiu din care fugť,/ dar mă obligi să pricesc ultimul strat de/ piele solzoasă născut într-o noapte din/ molfăiala pieilor tale agonice, nelepădate". Un alt tip de plecare este visul. Pășind în vis, omul părăsește lumea reală, un întreg univers se deschide în fața lui, o altă viață poate să înceapă. Visul nu presupune neapărat somn. Poate fi vorba de un vis cu
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
pornit parcă din nevoia de a compensa în piatră și lemn lipsa unor făpturi în carne și oase. Judecată după această etapă, soarta minorității pare a se afla într-un urcuș vizibil, cînd de fapt totul seamănă cu o tresărire agonică. Va urma apoi cea de-a doua etapă, care echivalează cu o depunere a armelor: se recunoaște verdictul drastic că bătălia etnică a fost pierdută, muzeul în aer liber pe care îl reprezintă cimitirul sau altarul bisericii nemaiavînd de cine
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
bună dreptate. Că mai mult se vorbește despre el decît se scrie - ține cumva de linia unui destin, prelungită în posteritate. El însuși a scris doar două cărți - una pe care a mai apucat să o vadă, în ultimele zile agonice, Operă lui Mateiu I. Caragiale, alta postuma, Meditații critice, 1983 - si publicistica risipita prin pagini de reviste. Ultimul număr al revistei ORIZONT, 6, îi e în mare parte consacrat lui Ovidiu Cotrus - act literar important, căci generațiile tinere, care cunosc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]