412 matches
-
și profesiunea să - poemul, în Jurnalul literar, nr.13-14, iulie 1998; Moldovan, loan - Scrisul agonic, în Familia, nr.7-8, 1998; Munteanu, Romul - George Vulturescu: scrisul agonic și final de mileniu, în Luceafărul, nr.39, 4 nov. 1998; Prelipceanu, Nicolae - Scrisul agonic al lui George Vulturescu, în România liberă, nr. 2888, 23 sept. 1999; Bucur, Romulus -M-atârn de tine, Poezie, versiunea ‘80, în Arca, nr. 10-11-12(115-117), 1999, pag. 177-179; Grigurcu, Gheorghe - O energie neagră, în România literară, XXXIII, 9-15 febr. 2000
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
în România liberă, nr. 2888, 23 sept. 1999; Bucur, Romulus -M-atârn de tine, Poezie, versiunea ‘80, în Arca, nr. 10-11-12(115-117), 1999, pag. 177-179; Grigurcu, Gheorghe - O energie neagră, în România literară, XXXIII, 9-15 febr. 2000; Bărbulescu, Simion - Estetică scrisului agonic, în Luceafărul, nr. 11(457), 22 martie 2000; Galu, Cristina - Trei poeți, Steaua, 21, nr. 2-3 (619-620), febr.-martie, 2000., pag. 62. Nașteri în 1951
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
Micu, mulți au murit. Cunosc un caz, reluă el când Matilda se întoarse, erau doi prieteni și unul îl invită pe celălalt la masă. După câteva ore, cel care fusese invitat intră în agonie. Prietenul vine la patul lui și agonicul, simțind că moare, îi zise "...Scumpul meu prieten, eu mă duc, dar am sufletul încărcat... Știi, atunci când ți-a ars casa... eu i-am dat foc... Și când ai primit lovitura aceea la bursă de ai dat faliment și ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu-mi spună ce era cu această rezervă patru. Acolo fusese adusă cu o zi înainte, la reanimare, una care născuse greu și murise, era bolnavă de inimă și nu știa, avea ceva congenital. Copilul trăia... Aici, ca și la agonici, în alte spitale, înțelesei eu, moartea pândea pe-aproape nașterile care vroiau s-o sfideze. Neliniștit, mă uitai la ceas. Intrai în rezerva Matildei, sperând s-o găsesc liniștită și adormită. Intrai cu sfială. Matilda nu mă văzu, deși tocmai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Semnele clinice de oprire respiratorie pot fi ușor identificate: absența mișcărilor cutiei toracice, cianoza progresivă, deteriorarea stării de conștiență, hipotonia musculară, iar cele de oprire de cauză primară cardiacă sunt reprezentate de absența pulsului la arterele mari, pierderea conștienței, respirații agonice sau apnee, midriaza fixă bilaterală. În cazul în care stopul cardio-respirator are loc în cabinetul stomatologic, medicul trebuie să acționeze prompt și să stăpânească foarte bine manevrele de resuscitare. Astfel, dacă obsevă că pacientul a devenit areactiv, medicul se va
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
cu tot: "Vreau să scriu. Nu numai că intențiile mele nu au niciodată rezultate pe măsură, dar chiar și substanța scrisului meu e compusă din dorința, intenția de a scrie." Există desigur de-a lungul acestor zece ani la propriu agonici, și momente de revenire a vitalității și speranței. Dar de cele mai multe ori, ceea ce pare să-l anime nu e un imbold interior ci un admirabil sentiment al datoriei: "Scrisul e o activitate care depersonalizează, până și cei care te citesc
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
139) Răceala care intervine în alianțele europene interguvernamentale și supranaționale nu poate merge până la congelare. Și tradițiile bunelor rezultate obținute în integrarea țărilor occidentale timp de peste jumătate de secol postbelic au oscilat uneori. Exemplele lor pot fi continuate prin angajarea agonică a întrecerii, pregătită cu minuțiozitate și cu grija satisfacerii noilor nevoi, generate chiar de integrare. "Societatea cunoașterii" promovată de mulți politicieni în UE nu exclude, ci presupune și organizarea acțiunilor de înlăturare a diverselor obstacole apărute în extinderea schimburilor și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
e în particolare a coloro non oggetto sin dalle prime fasi della propria esistenza di un'educazione di stampo nuovo, di aspirare a un afflato di libertà non apparente. Lo specialismo spinto, al contrario, invece di mantenere aperto îl rapporto agonico, di contraddizione che corre tra politică e profezia, lo ha occluso, perché nella fondazione di un potere di stampo tecnocratico, sempre più appannaggio di ristrette élites, priva l'uomo della possibilità di rimanere aperto alla imprevedibilità della novitas, che costituisce
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
și a zidului gol. Mania secretă și boala îi dăduseră totuși ceva: / patima descrierii sinelui de jur împrejur și-n adînc." (Elegie) Definitorii pentru poezia Marianei Marin sunt încordarea și tensiunea emoțională date de inconfortul unei existențe într-un real agonic, mai ales că intruziunea acestuia îi provoacă traume individualității, revelîndu-i o demonie interioară nebănuită și solicitîndu-i scenarii de salvare. Notată extrem de succint în Viață de familie, agresiunea realității este percepută mai întîi printr-un calm aparent, preludiu macabru al tulburării
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
real, iar adesea în legendele hărților este specificată și declinația magnetică, pentru a putea determina cu mai mare precizie nordul real față de nordul indicat de busolă. Declinația magnetică a fost măsurată în mai multe țări. Linia de declinație zero ("linia agonică") trece în emisfera nordică pe lângă orașul canadian Churchill de la golful Hudson, apoi la est de lacul Winnipeg, prin provincia Ontario, prin lacul Superior, apoi prin Statele Unite ale Americii către Golful Mexic. De-a lungul acestei linii, nordul geografic este identic
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
Și în punctul ăsta ați intrat voi în scenă. Cred că v-am adus la zi. Și dacă sperați sau vă așteptați la o descriere îngrozitoare, plină de sânge, a nașterii, cu detalii legate de suporturi de picioare, forcepsuri, gemete agonice și comparații vulgare cu eliminarea unui sac de cartofi de douăzeci și cinci de kilograme, atunci îmi pare rău, dar am să vă dezamăgesc. (Ei bine, numai ca să vă fac pe plac, gândiți-vă la cea mai groaznică durere menstruală pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate, trombonul și trompetele scoteau țipete agonice, dar nu se lăsaseră, până În sat, până la poalele costișei care ducea la cimitir. De câtva timp Annibale Catalamessa și Pio Bo doar se prefăceau a cânta, Însă Jacopo Își onorase rolul lui de câine păstoresc, sub ochiul plin de binecuvântări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
enciclopedic, decât să probeze satisfacții estetice „tradiționale“. Esteticul trece pe plan secund, ceea ce primează acum este sapiențialul. Acesta este narat, recurgându-se la toate strategiile romanescului; și romanescul contează numai În măsura În care Întreține vie foamea sapiențială. Totul este subsumat acestei Încercări agonice de a resuscita golemul textului. Mașinărie monstruoasă, cu mii de tentacule și papile prin care se absoarbe și se anihilează realul. Poate că această nouă etapă „foiletonislică“ a romanului este necesară, caracterizând epoca de alexandrinism cultural specifică postmodernismului. 4. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
crezi că poți să distrugi mai bine o pădure ecuatorială decât cu asta? Fiindcă durerile o apucaseră din nou și-o împungeau cu forță, Alice a închis ochii. Și-a arcuit spatele și-a lăsat să-i scape un geamăt agonic, prelung și profund. Apoi a simțit pe frunte mâna tremurătoare și transpirată a lui Jake. —Of, Al, draga mea, nu-ți face griji... —Ai chemat moașele? a gâfâit ea. Cred că ar fi timpul să vină încoace. Jake a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o parte, intervine o criză ontologică, adâncind conflictul dintre realitate și poezie, dintre „natură” și „cultură”. Sentimentul trecerii, tema centrală a liricii scrise de T., se acutizează, potențând conștiința ireversibilității emoției și a zădărniciei culturii. Se remarcă emergența unei sensibilități agonice, tipic expresionistă, care se manifestă totuși între limitele unei funciare discreții feminine: „Alege-ți pana și o scufundă/ în vâna gâtului cu floare deasă./ [...] vine toamna și vinete boabe mi-s ochii./ Înnegrește-ți pana în ei” (Signatum) sau „Prăbușirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
fost Bacovia. El va trăi toată viața cu o puternică conștiință a păcatului său primar care se suprapune peste păcatul originar. Prin conștientizare, vina devine de două ori tragică. Și o recunoaște fără menajamente, asumându-și ispășirea păcatului, prin trăirea agonică a neputinței de a muri. Mărturia frontală o găsim în Pulvis: Mai mult ca oricine îmi pare c-am greșit. Dimensiunile universului liric bacovian devin cu adevărat "cosmice", simbolismul său neînțeles de prea mulți comentatori ascunzând de fapt energia limbii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi filosofi,? Să nu uităm originea aristocratică a lui Platon, ea explică multe lucruri, dar mai ales disprețul față de sofiștii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca mijloace de a accede atât la cunoaștere, cât și la adevărurile faptice, subiective și relative - încă o piatră aruncată în grădina lui Platon... -4Ludic, agonic și comic. Atâta vreme cât anecdotei i se va refuza aceeași forță teoretică și aceeași încărcătură intelectuală ca și dialogului, tratatului și demonstrației, atâta vreme cât jocului de cuvinte, vorbei de duh, provocării, gesturilor li se va contesta puterea de a învăța ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și să-i găsim pentru a-i scoate la lumină. Ansamblul anecdotelor referitoare la Aristip din Cirene are aceeași semnificație: ele constituie o formidabilă mașină de război antiplatoniciană. într-un spirit ludic și comic așadar, ele recurg la o metodă agonică pentru a atinge niște țeluri filosofice. Anecdotele își propun o edificare personală. în plus, întrucât marchează conștiințele și memoriile, ele țin de cunoștințele de mnemotehnică, stăpânită la perfecție în acele vremuri. Absența cărților, sau, oricum, extrema lor raritate, numărul redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de personaje negative, binele triumfând asupra răului și inteligența asupra imbecilității: totul pledează în favoarea unui Platon autor modern, dramaturg de succes aplaudat din plin pe scenele contemporane... Păstrând în minte ideea că Platon gândește ca un sportiv fascinat de maniera agonică și scrie ca un polemist care nu știe să piardă însuflețit de dorința de a câștiga niște lupte cu atât mai ușoare cu cât își fabrică adversari mult sub categoria sa pentru a-i învinge lesne, înțelegem ce precauții trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu citate; aceste texte fiind pierdute, nu se știe dacă ele conțineau vreo explicație cu cutare ori cutare - Democrit sau Aristip, de exemplu; era, de asemenea, neîndurător, se zice, cu membrii corporației filosofice, însă aici este vorba de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
doamnelor, ați avut un weekend plăcut? Bangs e un omuleț patetic. Are mai mult sau mai puțin permanent o roșeală pe față din cauza bărbieritului și e tot timpul agitat. Chiar și conversația cea mai măruntă are la el un aspect agonic, chinuit, din cauza tendinței de a-și ridica vocea cu unul sau doi decibeli deasupra normalului. A vorbi cu el e ca și cum ai încerca să faci coversație cu terenul de joacă al școlii. Am dat din cap scurt spre el, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rupt ceva, nu spune ce). Fața Îmi zvîcnește și Începe să mă doară, simt cum pur și simplu se umflă ca o bășică. Probabil că În curînd o să am capul cît un balon, plin cu sînge. Îmi prevăd o moarte agonică, spectaculoasă. — Ce are? Nu știu, mergem la infirmerie. — Aoleu! spune o voce la cîțiva centimetri de fața mea. Pe partea aia nu văd nimic. Nu văd... De ce nu văd? NU... — Ce e? Ce am? Întreabă vocea care nu e a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă regăsesc și mă bucur. Orașul acesta pierdea mult prin veselie și oameni. Atmosfera de amurg e potrivită minunat momentului lui istoric. Ce stranii sunt emanațiile de decadență, ce învăluitoare semnele alexandrinismului!” (1 ianuarie 1940 Ă 561). Cu Parisul acesta agonic, din timpul războiului, acoperit de întuneric, atins de morbul decadenței, se identifică Cioran. Curând, însă, Parisul își va recăpăta vitalitatea și, pentru Cioran, va deveni emblema superficialității, a inconsistenței, un loc fără miez. În România, situația era, evident, alta. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nimic pentru noi; nu ne putem include în nimicnicia universală. Eul supraviețuiește propriilor sale certitudini, eul se încăpățânează” (I, 361). Poate că scepticismul iluminat al lui Cioran s-a născut tocmai din revelația propriei absențe Ă experiență a unui Narcis agonic și alienat: „Tot ce cred despre lucruri se rezumă în această formulă a unui reprezentant al budismului tibetan: «Lumea există, dar nu este reală»” (I, 332). De aici până la proiectarea exultantă în irealitate nu-i decât un pas. Cioran face
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]