628 matches
-
inima văzând-o, îngâna prostește o mulțime de versuri deșuchiate umblând după daiboj și târându-și pașii a lene, a evidentă lehamite. Din acest motiv, cel mai probabil, nu reușea niciodată să se căpătuiască din munca lui de cerșit, să agonisească ceva parale din care să trăiască în zilele următoare, ori să strângă ceva pentru bătrânețe. Când se plictisea se oprea un timp într-un loc, își potrivea temeinic traista pe spinare și pleca la întâmplare, spre alte meleaguri, prin alte
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
răbdat destul și osul, ni-i scrijelit azi de cuțit... Gata, v-ajunge-atât cu ”rosul”, și ”hoitul” s-a cam împuțit! Ne-am săturat de sacrificiul atâtor zeci de generații Care-au muncit spre propășirea nefericitei ăstei nații! Tot ce-au agonisit părinții, voi ați furat într-o decadă Și toată istețimea minții ați folosit-o pentru fraudă. Treziți-vă cât mai e vreme, dați-ne țara înapoi Căci noi nu ne vom teme s-o luăm cu forța de la voi!... Iar
GENERAȚIE DE SACRIFICIU de NELU PREDA în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342972_a_344301]
-
BOTEZ - POEME PENTRU UN NOU AN Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTECUL CAVALERILOR ROUREI Sudori de înger bem în veac Însărăcindu-l pe sărac Și din potir și din aripă Ne-agonisim în cer risipă Scoici când se răstignesc - nu mint: Tainic învie-n mărgărint - Spășirea sevei înspinate: Naramzele încoronate O - lină vină de lumină Neistovit vis de Grădină: În sânge slovenim amurg - Din noi în Tine toate curg Fiece deget e-
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
în viața mea de pana-acum. Hm, banală întrebare! Și-un și mai snob răspuns, mi-am zis ! Oricare om și-ar pune-o. Dar, ce-ar răspunde oare ?! Nimic de luat în seamă n-am făcut. A ! ce-am agonisit, cu ce-am rămas, ce fac acum ? Sunt vorbe goale, Trecătoare că un fum. Dar, CE RĂMÂNE ?? mi-am mai zis, Dorind cu încăpățânare acel răspuns, mai optimist. Îmi derulăm cu ochii minții Tot filmul vieții, puțin cam trist. Deodată
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
în viața mea de pana-acum.Hm, banală întrebare! Și-un și mai snob răspuns, mi-am zis !Oricare om și-ar pune-o.Dar, ce-ar răspunde oare ?! Nimic de luat în seamă n-am facut.A ! ce-am agonisit, cu ce-am rămas, ce fac acum ? Sunt vorbe goale,Trecătoare că un fum.Dar, CE RĂMÂNE ??mi-am mai zis,Dorind cu încăpățânare acel răspuns, măi optimist.Imi derulăm cu ochii mintiiTot filmul vieții, puțin cam trist.Deodata, am
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
nimeni până azi harul melodic întru obținerea dintr-un singur taragot, a unei vaste orchestre a infinitelor sentimente umane. Aceasta-i o comoară folcloristică pe care numai Dumitru Fărcaș o are și nimeni nu știe dacă o va mai putea agonisi vreodată într-o singură viață lumească, altcineva! Poate că trâmbițele de pe frescele Voronețului vorbesc despre preludiile vuietului taragotului acestuia, poate legenda taragotului își datează nașterea odată cu soborul de trâmbițași îngerești din capodoperele mănăstirești, dar momentul culminant al acestei legende se
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata și mama de-a lungul căsniciei, muncind, atât pământul ce-l primiseră de la părinții lor, ca dar de nuntă, sau cumpărat mai târziu, cât și pe cel luat în arendă de la nașii lor de cununie, chiaburi și cu
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
a oamenilor cu Dumnezeu, intrată în istorie”. Cu alte cuvinte, Biserica este alcătuită din oameni (bărbați și femei) și îngeri, adică din „pietre vii”, cum spune Sfântul Apostol Petru (I Petru 2, 5), formând o casă duhovnicească și un „popor agonisit de Dumnezeu” (I Petru 2, 5, 9) care să aducă jertfe duhovnicești bineplăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos și să vestească în lume bunătățile Lui, și „pietre vii” ale Bisericii sunt toți aceia care mărturisesc dumnezeirea lui Hristos, adică pe
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata și mama de-a lungul căsniciei, muncind, atât pământul ce-l primiseră de la părinții lor, ca dar de nuntă, sau cumpărat mai târziu, cât și pe cel luat în arendă de la nașii lor de cununie, chiaburi și cu
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
speranțe pentru o altă zi! Totuși nădejdea avută nu i se-mplinise, căci de-atunci îl copleșea o teribilă teamă de-a se-ntoarce în adâncuri. De lucru altceva nu găsea, doar câte-o slugăreală din puțin plătită. Abia de-agonisea pentru orezul zilei... Dong-Hae, feciorașul drag la zece ani ajuns, nu fusese o zi măcar la școală. Din ce să scoată părintele woni de taxă, de haine, de papuci?! Însuși Bu-Bu, cățelul de pripas, oploșit de ani la ei, slăbit
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
românească, așa cum se desfășoară ea la români, nu e adusă de nicăieri, iar pe cât e de frumoasă, poate să îi inspire și pe alții. Ea semnifică vârful apoteotic al anului la momentul terminus al trudelor românilor când, după ce și-au agonisit tot belșugul lor dintr-un an, se predau spiritului sărbătorii meritate, se așează la masă de festivitate, se veselesc în jurul produselor hrănitoare ale pământului, pe care le expun a fală în toată splendoarea prospețimii lor, petrecând cu joc și cântec
SĂRBĂTOAREA RECOLTEI, CONCERT CU BENONE SINULESCU, ÎN PIAZZA DEL MERCATO, DIN VILLANOVA DI GUIDONIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378355_a_379684]
-
Ăsta e așa...” socotesc că asta este o nevoință ca să rabzi toate, să vezi toate astea, să duci durerea asta în inima ta pentru că este Biserica pe care a lăsat-o Hristos oamenilor, este Biserica pe care Iisus Hristos a agonisit-o cu scump sângele Său. Și această Biserică ce-am făcut noi dintr-însa și ce facem? Durerea pe care o duci în vremurile noastre, tocmai pentru vederea a ceea în ce trăim este nevoința la care cred că se
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
rămâne doar ogorul, pentru că combina a separat boabele, camionul le-a transport așa cum m-a lămurit că începând cu acest an l-a dat pe-al său în arendă, fiindcă a ajuns la o vârstă când îi ajunge cât a agonisit, iar tatăl său care în toamnă arase întreaga suprafață, „sărind de pe un tractor pe altul, în funcție de natura solului”, este la o vârstă (84 de ani) când îi trebuie mai multă odihnă. Familia se va mulțumi cu îngrășarea unor loturi de
Impresii din Canada, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata și mama de-a lungul căsniciei, muncind, atât pământul ce-l primiseră de la părinții lor, ca dar de nuntă, sau cumpărat mai târziu, cât și pe cel luat în arendă de la nașii lor de cununie, chiaburi și cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
era din Tălmaciu, Ritivoi o chema de fată. Se trăgea din același neam cu Ion Ritivoi, despre care nea Mitică mi-a spus că este cel mai harnic om din câți întâlnise. Și el stătuse ani buni în străinătate ca să agonisească ceva pentru familie, apoi revenise acasă. Socrii lui nea Niculiță aveau o casă mare, în Tălmaciu, în care mai târziu, probabil după naționalizare, funcționase școala din sat. Pe vremea aceea, Sebeșul de Sus avea statut de comună, iar la conducere
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
de unde să răsară scânteia flăcărilor ce-ar arde un cămin?! Această familie este vitrină a colecției de cristaluri adunate ca grăuntele de aur din nisip, în doi. Maestrei Mariana Mihuț îi revine mult și nu mai puțin valoros decât partea agonisită într-o viață de artist, de către maestrul Victor Rebenciuc. Născută pe 7 noiembrie, la București, actrița a simțit din copilăriea sa atracțiile scenei în ferestrele privirii și oglinzile inimii. Comenta scene de film pe care le viziona la televizor și
MARIANA MIHUŢ. UNIFORMĂ RIGOARE ÎN FAMILIE ŞI PE SCENĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367946_a_369275]
-
a cărui voință a fost întotdeauna siluită) sau printre cei care se ocupau cu furturile din avutul comun (de la cărămizi, ferestre, uși, țevi, la tractoare „Că din tractoarele de la SMA am apucat și noi vreo două cu care să ne agonisim ceva”.), cu practicarea bișniței, ce i-ar putea îmbogăți: „Acu, cât nu s-a prins lumea despre noul mers al vremilor.” Și, nu în ultimul rând, cu aderarea la noile formațiuni politice care se înfiripau peste tot. În esență, „Un
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „UN SECURIST DE TRANZIŢIE” de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353681_a_355010]
-
toate,Le-a creat, Săraci suntem,când "urii ", nu răspundem cu iubire, Cum Domnul,celor ce Îl rastigneau,Le-a arătat! Săraci suntem,când căutăm o altă bogăție, Decât aceea de-a trăi,o viață,cu Hristos, Săraci suntem,de-agonisim o avuție, Ce sufletului,nu îi este de folos! Săraci suntem,când clopotele sună, Chemându-ne-n biserici,tot mai goale, Săraci suntem,când n-ascultăm pe cel ce-ar vrea să-și spună, Necazul său,iar Domnul nouă ni
SĂRACI SUNTEM..... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367519_a_368848]
-
mâncat, vinul i-a înveselit au cântat și-au dănțuit... FANY Și-a cusut zestrea pe pânza de păianjen, ca-n povești, Îngânând cântece tandre, și punând flori la ferești. Dar i-a fost furată toată, tot ce poți s-agonisești Tata însă a consolat-o, c-o iubea cum nu gândești. Și-au făcut rostul împreună, au făcut o casă. Ca să aibă copilașii ce-i mai bun la masă Au sădit pomi fructiferi, vie, flori frumoase, Au avut cățel în
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
într-o clipä neasteptatä, toatä viața tinde sä se präbuseascä..precum o casä construitä din cärti de joc? Este o senzație de neajutorare, de durere ascunsä, imbinatä cu o revoltä interioarä, care te macinä încet și ..sigur. Tot ce am agonisit pe drumul vieții, dintr-o muncä plinä de pasiune și däruire, se poate pierde într-o singurä clipä... Sau mai bine spus, viața se poate stinge..și odatä cu ea, pierdem tot ce am muncit și produs, panä în acel
PE DRUMUL SPRE BERLIN de DOINA THEISS în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351995_a_353324]
-
în viața mea de pana-acum. Hm, banală întrebare! Și-un și mai snob răspuns, mi-am zis ! Oricare om și-ar pune-o. Dar, ce-ar răspunde oare ?! Nimic de luat în seamă n-am făcut. A ! ce-am agonisit, cu ce-am rămas, ce fac acum ? Sunt vorbe goale, Trecătoare că un fum. Dar, CE RĂMÂNE ?? mi-am mai zis, Dorind cu încăpățânare acel răspuns, mai optimist. Îmi derulăm cu ochii minții Tot filmul vieții, puțin cam trist. Deodată
SENSUL IUBIRII de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354258_a_355587]
-
are doi băieți de când a plecat în Grecia. Și-o fi găsit pe acolo vreun moș cu bani. Mama băieților nu mai sunase de două luni. Plecată de jumătate de an, muncea cu ziua pe unde apuca, nu reușea să agonisească nimic. Suna acasă când putea, când nu mai rezista de dorul copiilor. Se gândea că e egoistă dacă aruncă banii pe telefoane în loc să-i strângă și să le trimită băieților. Ultima dată, acum două luni, le trimisese 200 de euro
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
Acasa > Poezie > Credinta > APOCALIPTIC! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Apocaliptic! Își freacă mâinile,văzându-vă agonisind arginți, Doar cerberul ,ce guvernează drumul către iad, Căci bogăția,vă închide drumul către sfinți, Și veți cădea,de n-ați vărsat lacrimi fierbinți, Cu îngeri negri,care încă din văzduhuri,cad! E beznă-n suflet și miroase-a moarte
APOCALIPTIC! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370052_a_371381]
-
tel special, legătura cu Dumnezeu, poate interveni spre a atrage atenția și a lumina mintea și credința oamenilor, spunându-le că mai este un rest de viață, nesfârșit însă, și dincolo de viață de aici, sa gândească deci dincolo de mormânt. Deseori agonisind zi și noapte pentru pâinea și adăpostul de toate zilele uităm că vom muri într-o bună zi și că vom da seama și de orice cuvânt deșert rostit în viață, ne spune Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Monahul și
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
bucuri, canalie, că n-am niciun rost la casa mea, de sunt nevoit să umblu bleaura pe străzi taman în ultima zi a anului, când toată lumea ar trebui să aibă un suflet acolo, cu care să-mpartă ce bruma a agonisit peste an. - Hai, măi Jeane, știi doar că nu asta am vrut să spun! - Da’ce-ai vrut să spui? Că-i bine că și capra mea-i moartă, că nu ești tu singurul burlac pe lumea asta... - Jeane, ce
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]