39 matches
-
aibă preocupări filozofice punându-și problema cosmogoniei. Astfel apare astrologia, dar sunt puse și bazele filozofiei științei. Filozofia babiloniană a exercitat o puternică influență asupra celei grecești, în special asupra filozofiei elenistice. Textul babilonian "Dialogul pesimismului" conține similarități cu gândirea agonistică a sofiștilor, cu doctrina contrastelor a lui Heraclit, cu "Dialogurile" lui Platon și poate fi considerat precursor al metodei maieutice a lui Socrate. Aceasta perioadă este delimitată între anii 400 d.Hr. și 1.300 (dupa alți autori, până în secolul
Istoria filozofiei () [Corola-website/Science/315063_a_316392]
-
expresii faciale. Când mârâie, mormăie sau strigă, animalul își răsucește buza superioară și își îndreaptă urechea în față. În timpul strigătelor, buzele se retrag și urechile sunt aduse înapoi. Femelele își expun buzele și își ridică urechile când sunt agitate. Comportamentul agonistic se manifestă de obicei prin conflicte între indivizi care se cățăra sau se atacă reciproc. Ocazional, acestea includ și mușcatul. Masculii mai puternici se pot lua la bătaie, fugări și mușca unul pe altul. În situații extreme, un mascul poate
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
a culpelor". În aceeași logică a înțelegerii criticii din perspectiva crizei, Hakan Gürses, lector la Institutul de Filosofie al Universității din Viena, susține că timpul este un factor important în evaluarea criticii, supusă potențialului schimbării 190. În aceste împrejurări fațeta agonistică a semnificației termenului de critică a căpătat în zilele noastre conotația insurecției, refuzului și respingerii în raport cu diferitele forțe care apar în joc. În una dintre cele mai citate discuții cu privire la condițiile prezente ale criticii de artă, organizată de revista October
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de Camelia Dedu) ca o paralelă comparatistă între Eminescu și Leopardi, amândoi văzuți sub spotul crepuscular al filosofiei lui Schopenhauer. Filtrată de fiecare parte în felurite doze și etape conform propriului geniu, propriei naturi și viziuni despre lume. În timp ce pesimismul agonistic al meditației leopardiene îl duce pe poetul "Ginestrei" la "un act de credință în om, deci o reafirmare a vieții, în ciuda a toate, o reafirmare a voinței de a trăi această viață împotriva Voinței schopenhauriene", pesimismul eminescian (marcat definitiv de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a actului cultural. Enunțul concluziv "cultura nu începe ca joc și nici din joc, ci în joc" poartă în sine semnificația profundă a ideii de confruntare, un determinant fundamental al dinamicii culturale dintotdeauna. Jocul și lupta reprezintă "baza antitetică și agonistică a culturii", solul fertil în care se naște creația, de la mitologia arhaică la arta postmodernă, ambele privite deopotrivă sincronic și diacronic. Așadar, într-un sens larg, termenul este semnificat antitetic în raport cu cel de apologetică, unde argumentarea îi vizează pe necreștini
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asupra unui mare cerb. Să se umple de forța războinică, de ménos, de thymós, de alké, care nu e turbare irațională și oarbă, ci triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă pașilor zbor, marea putere antagonică și agonistică: de aici vigoarea și clocotul întregului poem. În genere, Iliada atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care se manifestă ca exuberanță a forței și ca bucurie. O bucurie ca aceea a lui Menelau, a cărui inimă este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un poem războinic și, prin ceea ce se desfășoară în ea, de bună seamă așa și este. Dar, pe de o parte, am putea vedea în ce măsură, situat în întregul cuprins al lumii epice, războiul este un episod efemer, necesar în funcție de natura agonistică a omenescului, însă accidental în relație cu universul. Și, pe de alta, Iliada este, toată, străbătută de prezența iubirii dintre oameni și de poezia ei. La obârșie se află Elena, o Elenă adulteră și transfugă, care era, în clipa aceea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
societății civile. Oricine vorbește despre necesitatea tolerării diferențelor și a eliberării de ideologii este deja angajat, fie că recunoaște sau nu, la construirea, păstrarea și dezvoltarea unei societăți civile pluraliste și protejate de stat; diversitatea și pluralismul ei înfloritor și agonistic mediat de organisme parapolitice precum partidele politice și parlamentare fac posibilă ținerea sub control a pasiunilor. Și reversul este la fel de posibil: toți aceia care nu recunosc necesitatea acestor instituții ale societății civile, ale statului sau ale intermediarilor lor, nu sînt
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
simbolice care, prin definiție, încrucișează și coagulează câmpurile de inserție ale actorilor; piața este de asemenea un model abstract care, pretându-se concretizărilor și ficțiunilor celor mai diverse, este un operator deosebit de maleabil de configurare și de înmulțire a relațiilor agonistice, dar și unul de clasare și de supunere. Pe lângă aceasta, anumite întrebări ridicate de antropologia economică de exemplu, problematicile lui Meillassoux privind mișcările de prestare / redistribuire care asigură întreținerea celor care nu produc de către producători și edifică sensul politic și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
investițiilor. Ele țin de condițiile pieței și de exercițiul concurenței, dar și de regulile care guvernează relațiile între firme. Strategii exacerbate pentru controlul piețelor, concentrare și înglobare, cooperări, relații de subsalariat și satelizare, toate acestea demonstrează o intensificare a raporturilor agonistice și o cascadă a legăturilor de subordonare al căror teatru general este, printre altele, financiarizarea economiei mondiale. Aceste tendințe de restructurare a țesutului productiv și comercial se conjugă cu o modificare a puterii politice asupra economiei care ar fi prea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
lui”. Autorul vede în spiritul sărbătorii ceva mai înalt decât plăcerea, decât distracția și relaxarea, și anume profilarea, dincolo de cotidian, a unei lumi fericite. Capitole foarte dense tratează cele câteva moduri de a fi ale sărbătorescului: paradoxalul, kairoticul, agalmaticul și agonisticul. Paradoxalul este ilustrat de călătorii care, în spații străine, se miră de latura exoterică a ceremonialurilor și iau drept sărbători unele comportamente sociale, neștiind să discearnă între sacru și profan, să perceapă autenticul din spectacolele văzute. Prin kairotic, la origine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
din spectacolele văzute. Prin kairotic, la origine concept al moralei presocratice, autorul definește prilejul nimerit în care are loc o sărbătoare, timpul, spațiul și contextul social favorabile acesteia. Prin agalmatic înțelege deopotrivă celebrarea supraumanului și ilustrarea omenescului. În fine, prin agonistic înțelege acea ficțiune a violenței, acea exorcizare a ei în cadrul conflictelor ceremoniale ce au loc între cetele de călușari sau între alaiurile de măști din cadrul Malancei bucovinene. Practica fericirii este o excelentă, modernă și erudită lucrare de antropologie culturală, „o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
gradarea efortului; d) continuarea tratamentului până la recuperarea integrală; e) individualizarea tratamentului. Principalele forme de activitate corporală sunt: 1) activități ludice sau de joc, sistem de manifestare cu caracter formativ pentru copil (adultul utilizează jocul pentru divertisment și recreere); 2) activități agonistice, cu caracter de întrecere, de luptă, pentru a ierarhiza valorile pe multiple planuri; 3) activități gimnice, care vizează dezvoltarea și perfecționarea pe plan corporal a individului; 4 ) activități recreative, utilizate în scop de deconectare, divertisment în diferite ocazii (De Meur
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
au capacitatea de a anula durata cronologică și de a da timpul de la început prin integrarea tuturor membrilor colectivității în obicei. „Jocul, mai întâi liturgic, poate să capete o dimensiune festivă, odată cu participarea întregii comunități, mobilizate în jurul ritualurilor mimetice sau agonistice. Punerea în scenă a sacrului trece prin ilustrarea dramatică a hieroistoriilor sau prin confruntările simbolice care mimează luptele forțelor divine de la începutul lumii”. Aceeași reiterare prin invocarea gesturilor arhetipale se întâlnește în baladele fantastice și în basme, unde eroii parcurg
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în sport - funcția de dezvoltare a capacității de performanță ; c. în plan psiho-social: în educație fizică: de dezvoltare a calităților intelectuale, morale, volitive, funcție de socializare; în sport: de perfecționare a profilului specific unei ramuri de sport sau probe sportive; funcția agonistică; funcții de excelență. d. în plan cultural: în educație fizică: de transmitere a valorilor spirituale, materiale de reflectare a activității de practicare a exercițiilor fizice ca acte culturale; funcție de dezvoltare a calităților estetice; în sport: funcția de transmitere a tradițiilor
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
asupra unui mare cerb. Să se umple de forța războinică, de ménos, de thymós, de alké, care nu e turbare irațională și oarbă, ci triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă pașilor zbor, marea putere antagonică și agonistică: de aici vigoarea și clocotul întregului poem. În genere, Iliada atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care se manifestă ca exuberanță a forței și ca bucurie. O bucurie ca aceea a lui Menelau, a cărui inimă este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
poem războinic și, prin ceea ce se desfășoară în ea, de bună seamă așa și este. Dar, pe de o parte, am putea vedea în ce măsură, 63 situat în întregul cuprins al lumii epice, războiul este un episod efemer, necesar în funcție de natura agonistică a omenescului, însă accidental în relație cu universul. Și, pe de alta, Iliada este, toată, străbătută de prezența iubirii dintre oameni și de poezia ei. La obârșie se află Elena, o Elenă adulteră și transfugă, care era, în clipa aceea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să-i/ spună despre ce a tăcut.// Din cauza singurătății, omul/ înnebunește ori țipă, chiar și/ dacă este singur în întregul cosmos.// Am să țip și eu imediat." Bucurie inefabilă și datorie sacră, poeziile lui Adam Puslojio sunt tot atâtea arene agonistice unde se confruntă binele cu răul, mitologia cu desacralizarea, tradiția cu avangarda, fiorul existențial și scrutarea de sine cu ludicul expresionist și gratuitatea artelor, metafora suprarealistă cu dialogul cu Absolutul: "Schimbarea în neant/ începe lejer și aproape/ invizibil. Evantaiul larg
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
cravata luminii,/ speranța salvării chinului meu,/ este un pas, numai un pas/ în cunoașterea de sine - / o fereastră aflată deasupra/ frunții, unde arunci o/ picătură de sânge pe care/ o vei sparge." Pentru poet moartea a devenit o adevărată obsesie agonistică: Numai moartea o aud/ în spatele meu/ cum își tocește tălpile/ în disperarea/ de a mă ajunge". Asimilând atent lecția lui Ungaretti și a unor minimaliști români, Radu Cange se află în pragul cuceririi marii simplități expresive, a se vedea textele
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
părea mai mult decît evident: imaginea Părintelui Ioan nu este un rest de gîndire mitică, ci, paradoxal, o anticipare a descoperirilor din epoca expansiunii maritime de la sfîrșitul secolului al XV-lea. în Christian Death and Divine Foreknowdlege.Theophylact Simocatta's Agonistic Solution, Augustine M. Casiday propune, pornind de la întrebarea "Știe oare Dumnezeu ora morții noastre?", o analiză a răspunsului istoricului bizantin Teophylact Simocatta la această problemă. Sub titlul Ritual and Simbolic Xenocide in Central and Eastern Europe, Andrei Oișteanu le oferă
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
zoolgic: "Printre tertipuri/ și artificii,/ palide chipuri,/ sumbre delicii./ Lume de cloacă,/ legile rânzii,/ uite-i, la troacă,/ porcii, flămânzii!" În a doua secțiune a cărții, "Adevăruri cernute" tensiunea se mai îmblânzește, meditația e mai împăcată, registrele mai ample, încleștarea agonistică e preponderent defensivă. Cernerea adevărurilor se face recurs moral față cu ireversibila nocivitate a deceniului ce tocmai se încheie peste "Îngerii (ce) dorm în canale". Folosind fără să exagereze o recuzită semantică rural-transilvană, sigiliu și parabolă a vieții și poeziei
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
viață și pe moarte nu este decât cel mult o tentativă de a descrie alienarea. Dar alienus nu este totuna cu alter. Filosofia posthegeliană (care este și postmarxistă) dezvoltă un alt registru al alterității, care depășește În același timp dimensiunea agonistică și asimilarea celuilalt cu același. Întâlnirea cu celălalt Este vorba despre demonstrarea faptului că alteritatea celuilalt nu este de același gen cu rezistența opusă de exterioritatea lucrurilor. Astfel, Martin Buber, În cartea sa Eu și Tu (1992), distinge corelația Eu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a străzii”, expresie care desemnează subcultura anumitor fracțiuni minoritare ale clasei de vârstă a tinerilor ce se manifestă În spațiul public sub forme conviviale, agresive sau artistice (alură punk, grupuri rap, graffiti murale, insulte rituale „miștocare”, Încăierări ludice, exhibiții gestuale agonistice, lupte spectaculare ce implică protagoniști, personaje care incită la violență și altele care Îi despart pe combatanți). Am putea și aici să vorbim despre subcultură, Însă cu riscul de a cădea În peiorativ, dacă am Înțelege-o ca un subprodus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o umbrelă organizațională, pentru a schimba cursul curent al lucrurilor. În al patrulea și ultimul rând, proiectul democrației radicale se bazează, nu pe distincția între prieten și dușman, în sensul lui Carl Schmitt, ci mai degrabă pe noțiunea de "pluralism agonistic", în care adversarii intră în luptă pentru a edifica o lume mai bună, chiar dacă nicio victorie nu poate fi finală (Mouffe, 2005b). Astfel, ar fi eronat să credem că procedurile deliberative pot oferi o soluție adecvată problemelor curente ale democrației
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
avea o parte activă În ea. Din acest fapt deriva conștiința unei identități care Îi făcea pe oameni să celebreze culte comune și să creadă În aceeași zei; o identitate care se reînnoia și se Întărea prin participarea la cultele agonistice pan-elene. Fără aspirații către universalism și prozelitism, mărginită În spațiul geografic ocupat de populațiile ce vorbeau aceeași limbă, religia greacă nu cunoștea caste sacerdotale, nici nu avea o „carte” În care să fie cuprinse „adevărurile revelate” și care să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]