496 matches
-
poate mai mult decît orice altceva ordinea Civilizației, elaborînd și rafinînd de-a lungul secolelor proceduri ale discuțiilor eficiente care să acorde șanse egale fiecărui vorbitor în interesul tuturor participanților. Ele încep acum mai bine de două mii de ani, cu agora greacă și forum-ul roman, dar se apropie de maturitate abia începînd cu secolele XIII-XIV și formarea Parlamentului englez. Pentru a asigura rolul deliberativ al acestuia, discuțiile din cadrul Camerei Comunelor au trebuit să fie îngrădite și orientate de reguli de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
transformă perseverența în obsesie. Suferința demnă provoacă respect, nu compătimire. Și dreptul la repulsie este inalienabil. Popoarele aspiră prin elite. Decât în centrul lumii, mai bine în rând cu ea. Valoarea se dispensează de privilegiile de sex, vârstă, etnie etc. Agora rămâne superlativul comunicării directe. În orice succes pot înmuguri noi speranțe. Deși provizoriu, trupul este o soluție. Discreția în suferință este un semn de noblețe spirituală. Voluptatea este superlativul sperat de orice dorință. Tandrețea ne-ar putea vindeca multe hârtoape
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lui Icar. Toți leneșii se cred inadaptabili. Unii au impresia că îi paște celebritatea chiar de la vârsta pojarului. Unele funcții sunt ierarhice, nu totemice. Luptăm pentru pacea planetară. Dar nu ne reușește nici cea cu noi înșine. Cârciuma este o agoră, o purgație a necazurilor. La începutul fiecărei campanii electorale, politicienii sunt siguri că șiau redobândit virginitatea morală. Fiecare epocă are impresia că își înalță piramidele ei. Din scris pot trăi scribii, nu scriitorii. Avea mare succes la femei. Nici una nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că tinerețea nu a fost decât o frivolitate. Cărămizile timpului sunt mai ales oftaturi. Nu-i judeca pe înaintași după canonul vremurilor tale. Cine risipește clipa nu prețuiește nici eternitatea. Numai nisipul nu se teme de timp. Peștera ? O, ce agoră ! Ce libertăți! Oamenii trebuie să știe că timpul mai poate fi ucis și în favoarea societății. De la o vreme, mă bucur dimineața atât de mult că sunt viu, de parcă aș fi un condamnat la moarte grațiat. Plânge moartea pe umărul piramidelor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Poetul autentic e un soi de clovn metafizic. În artă, ghilotina este sinonimă cu uitarea. Metafizica poate fi armătura care asigură artei durata. Polemica literară trebuie să fie scrimă intelectuală, nu linșaj. Arta autentică trezește în receptor sublimul sentiment al agorei. Mai este arta contemporană un reflex al eternității ? Artistul iradiază lumină fiindcă mâna lui arde în continuarea torței. Cârciuma rămâne locul geometric al consensului artiștilor. Ar trebui să fie considerat artist orice om căruia îi este necesară una dintre arte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s - a lăsat de băutură, Dumnezeu să - l ierte! Ostentația anulează farmecul eleganței. O femeie inteligentă se culcă devreme. Ca întunericul s - o prindă acasă. Și totuși triunghiul conjugal revigorează. Numai de nu ar deveni obligatoriu. Culisele tind să devină agore. Femeile frumoase sunt atât de generoase, încât le este aproape imposibil să fericească doar câte un singur bărbat. Lingourile de aur par niște sicrie miniaturale ale visurilor noastre. Există femei care nu au tăria să contrazică nici un bărbat. Parvenitul se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
totul și nu cer nimic. Iar ceilalți procedează invers. Bătrânețea cea mai cumplită e aceea în care nu mai ai nimic de apărat. Personalitatea se conturează dialogând cu propriile i grimase. Interiorul și-l structurează fiecare cum poate : temniță sau agoră. Forța este cel mai convingător profesor de democrație. Omul comun este implantat în relativ. Și în banal. Naivii nu reușesc să se mai trezească din râs. Nu poți fi receptat ca artist în absența unor dereglări estetice, vestimentare ori de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
satisfacerea libidoului... Sunt, neîndoielnic, niște ținte instinctuale, de peșteră, dar au o consecvență logică a lor. Noi ne-am cantonat doar în spațiul strâmt al unui homo aplaudacus. Avem doar repere de homo aplaudacus. Dar dacă după criteriul volumului aplauzelor agorei trebuie să ne rostuim mereu viața, de ce nu ne cumpărăm fiecare câte un decibelometru să avem mereu un decibelometru oficial la purtător! ca să stabilim chiar și ierarhiile sociale după înregistrările acestuia? Mi-ar fi plăcut să plâng, noaptea târziu, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întîmplat și cu mine. În Lisa, cârciuma (de fapt, existau patru cîrciumi) era una din cele cinci instituții fundamentale, alături de biserică, de primărie, de școală și de postul de jandarmi. Și, în anumite privințe, era cea mai importantă. Acolo funcționa agora satului. De obicei tăcuți, oamenii își dezlegau limbile la cârciumă. Și tot acolo, după ce creșteau, băieții deveneau bărbați. În orice casă se găsea o damigeană cu rachiu, făcut din mere, din porumb sau din cartofi, dar nimănui nu-i plăcea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sclavilor, și l-a inserat în sfera influenței, a sugestionării unei mulțimi de indivizi hipnotizați de un hipnotizator. A scos în evidență, o dată pentru totdeauna, următorul fapt: într-un regim al maselor, practicile inventate pentru un regim al elitelor, în agora Atenei ori în parlamentul Europei, se lovesc de propriile lor limite și devin inoperante. Pe scurt, într-o lume în care revoluția și antirevoluția nu mai sînt excepții de la regulă, guvernarea prin difuziune se estompează de la sine în fața unei guvernări
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
i se supune. A ales să scrie, dar, pe nesimțite, oamenii au întors privirea, s-au risipit, s-au lăsat atrași de alte oferte și poemele au devenit strigăte mute, într-o țară de surzi. Poeta a rămas singură, în agora". 161Vezi sursa: http://www.autorii.com/scriitori/ana-blandiana/aprecieri-critice.php/ accesat iunie 2010. 162Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, București, Editua Humanitas, 1999, p. 323. 163Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1968) și editorial cu placheta de versuri Inel cu Enigmă (1970). Colaborează cu versuri, articole și studii în periodice din țară ("Cronica", "Ateneu", "Luceafărul", România literară", "Convorbiri literare", "Poesis", "Timpul") și din străinătate ("Ethos", "Limite" din Paris, "Mele" din Honolulu, "Agora" din Philadelphia, "Observator" din München). Cărți de poezie: Inel cu Enigmă, Editura Junimea, Iași, 1970; Missa Solemmis, Editura Eminescu, București, 1971; Poezii, Editura Junimea, Iași, 1972; Poemul de purpură și alte poeme, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974; Diotima, Editura Junimea, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și a politicii: este vorba despre acea regulă care, instituind dreptul la existență al unor concepții diverse și opuse și împiedicînd ca vreuna dintre acestea să se impună prin forță, întreține dialogul în cadrul antagonismului. Această regulă a fost statornicită în Agora din Atena în secolul al V-lea înaintea erei noastre. Regula politică a democrației le permite cetățenilor să-și exprime antagonismele prin intermediul discursului argumentat și instituie verdictul reînnoit periodic al voturilor și alegerilor. Cît despre regula filozofică, ea instituie libertatea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a lungul secolelor, manifestări culturale care, deși nu semănau celebrelor parcuri te-matice contemporane, erau în general destinate ma-selor și pe care inventatorii parcurilor tematice contemporane le-au folosit ca sursă de inspirație. Unul dintre primele spații destinate distracției a fost agora în Grecia antică, o zonă delimitată din oraș care funcționa ca piață și loc de adunare pentru orășeni și străini. În agora se întâlneau diferite culturi, nu numai pentru schimb de produse, dar și pentru a schimba ultimele vești ori
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
schimb de produse, dar și pentru a schimba ultimele vești ori pentru o întâlnire culturală între diferite tradiții și obiceiuri. Oamenilor li se permitea astfel ca pentru o vreme să împrumute vestimentația, obiceiurile și comportamentul altor rase ori culturi 203. Agora ar putea astfel fi descrisă ca spațiu de "infiltrație culturală 204", adică un loc în care oamenii puteau trece cu ușurință de la o identitate la alta, experimentând, fie și pentru perioade scurte, emoția de a fi altcineva. Se împrumuta "identitatea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cu ușurință de la o identitate la alta, experimentând, fie și pentru perioade scurte, emoția de a fi altcineva. Se împrumuta "identitatea" altcuiva în scopul distracției și amuzamentului, cu condiția ca acest "joc" să se desfășoare doar în spațiul limitat al agorei. În afara lui, aceste practici erau interzise. Dacă agora ar putea fi considerată drept o formă primitivă de "identitate turistică", prin care se experimentau și exploatau 205 limitele culturale ale unui "celălalt marginalizat" cu ajutorul unor tipuri variate de grile, sau dacă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
fie și pentru perioade scurte, emoția de a fi altcineva. Se împrumuta "identitatea" altcuiva în scopul distracției și amuzamentului, cu condiția ca acest "joc" să se desfășoare doar în spațiul limitat al agorei. În afara lui, aceste practici erau interzise. Dacă agora ar putea fi considerată drept o formă primitivă de "identitate turistică", prin care se experimentau și exploatau 205 limitele culturale ale unui "celălalt marginalizat" cu ajutorul unor tipuri variate de grile, sau dacă agora era mai degrabă un loc în care
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
În afara lui, aceste practici erau interzise. Dacă agora ar putea fi considerată drept o formă primitivă de "identitate turistică", prin care se experimentau și exploatau 205 limitele culturale ale unui "celălalt marginalizat" cu ajutorul unor tipuri variate de grile, sau dacă agora era mai degrabă un loc în care oamenii se păcăleau pe ei înșiși în mod deliberat, prin asumarea unei alte identități într-o formă carnavalescă, este greu de demonstrat. Potrivit specialiștilor în turism, relația pe care turistul sau vizitatorul o
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
virtuale) sunt materializări ale "balonului turistic" și, în consecință, spații a ceea ce autorul numește "turismul identitar". Deși "balonul turistic" este un termen care a apărut din fuziunea ideii de turism și lumea virtuală, el este un spațiu delimitat, așa cum era agora în antichitate sau cum erau saloanele și bulevardele pariziene în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea sau, mai recent, cum sunt mall-urile, târgurile ori parcurile tematice. Toate acestea repre-zintă spații ale turismului identitar, care permit schimbări de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ascunde faptul că adevărata infantilitate este peste tot, în special la acei adulți care merg acolo să se joace de-a copilul, hrănindu-se cu iluziile legate de propria infantilitate 210". Disneyland este o reprezentare modernă, mult mai evoluată decât agora antică, decât bâlciul medieval și celebrul carnaval ca modalități de distracție populară. Dar, spre deosebire de Disneyland, spectacolele comice din cadrul carnavalului își găseau un corespondent în realitatea pe care o subminau sau o desacralizau în mod conștient. În studiul său Rabelais și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
același timp piață de desfacere a copiilor ieftine ale produselor autentice din secolele al XV-lea și al XVI-lea și "balon ambiental" care încurajează schimbul identitar. Cos-tumele purtate în afara acestui spațiu ar arăta ilar, dacă nu chiar ridicol. Spre deosebire de agora antică, unde oamenilor li se permitea să îmbrace costume aparținând culturilor contemporane, participanții la carnavalul "renascentist" încearcă să reînvie o cultură de mult apusă. Precum carnavalul medieval, așa-numitul târg "renascentist" creează o lume paralelă, care suspendă realitatea prin atragerea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și politice diverse și contradictorii, de la comunalitatea virtuală (internauții de azi strânși în așa-numitele „comunități virtuale”, forme de colectivitate constituite pe baza intereselor comune, mai degrabă decât pe criterii geograficeă la democrația digitală sau acele tipuri de manifestare în agorele online. Împinsă la limite extreme, virtualizarea corpului intră în paradigma unei practici culturale sportive de depășire a propriilor bariere fizice și psihice, de atingere a noi recorduri și de ieșire din cadrele înguste ale obișnuitului. Un simț al dezmărginirii și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Ca și în alte părți, asemenea conversiuni, chiar la doctrine laice, au o nuanță agresiv-defensivă, când nu de-a dreptul soteriologică (dar e vorba de mântuiți care nu se mulțumesc cu pacea interioară și spațiul privat, ci se duc în agora pentru a se bate cu pumnul în piept), și dau novicelui iluzia ieșirii glorioase din rând. Această formă de contracultură s-a instituționalizat oarecum după 1989, când în fond toți românii pot adera public la orice doresc, păstrându-și însă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
română la International Center for Language Studies din Washington D. C. Scrie inițial în revista pentru copii „Luminița” (1964), iar primele schițe îi apar un an mai târziu în „Luceafărul”. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Astra”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Agora” (SUA), „Dialog” (Germania), „Ateneu”, „Familia” ș.a. Va fi distinsă cu Premiul pentru proză acordat de revista „Luceafărul” (1966) și cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982). Prima carte publicată de T., culegerea de proză pentru copii Strada lui Petrică, apărută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
conferențiar invitat la Departamentul de științe politice de la University of Connecticut (1986), consultant al Departamentului de literatură comparată la Catholic University of America, cercetător asociat la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia (1987). Va fi, până în 1992, director al revistei „Agora” (Philadelphia), conduce publicația „Meridian” (1990-1991), e redactor la postul de radio Vocea Americii (1988-1990), membru în Comitetul Executiv al PEN-Clubului American (1988-1992) ș.a. După decembrie 1989 revine frecvent în țară, unde se manifestă în publicistică și în dezbaterea de idei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]