25 matches
-
pasul de grâu prin parâng, de dincolo, mări sunt vreo șapte, pe-unde tainele lumii se stâng. Și-n buchi, pe sub iarbă măruntă, semnează-mă - Floarea-de-Nuntă! BALADA VISULUI RĂNIT Rănit într-o luptă de-un colț de balaur, în turn agrăiește prin somn Riga Laur: „Cerneală de sepii, ia șoimului pana și fă-mi luminânda: Domniță Izvana, de dor știe dorul, dar slova-mi, năroada, de unde să-nceapă stihirii livada? Cuvine-s-ar crinul, plutind peste apă, rotundu-i de undă - ofrandei
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
torța Marii Învieri. Profetul nostru Mihail Eminescu și-a desfășurat viața sub har, nădejde și credință, dar ca un întreg semantic, așa cum numai eshatologia semantizează spiritual existența-taina copleșitoare care recuperând dragostea hristică, ca dăruire de sine, ca filiație cosmică, se agrăiește și nu grăiește numai dintr-ale sale. Mistica ortodoxă a geniului său profetic l-a golit de iubirea de sine, inerentă geniului, umplându-l cu preaplinul dragostei de Neam, de Fecioara Maria-Crăiasa și de Dumnezeu. Această redimensionare a asumării, a
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1497499450.html [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
iată și cel care talantul și-a năimit cu sfadă murseca-va spre harțag că l-ai lăsat pe greier neplivit și acuzându-mă de scripcă va încerca mânia-Ți să-ntărâte. Nu-Ți pierde timpul ascultându-i ghimpul, ci agrăiește-i că nu scripca-mi s-ar fi-ntrecut privighetorilor cu zor ( așa cum rânzei lui i s-a părut), că tot ce-a auzit întreaga vară, nici vorbă să aducă a vioară, ci a banală mașină de cusut. Ți-am tăinuit
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 by http://confluente.ro/Dumitru_ichim_apa_mortilor_dumitru_ichim_1377762558.html [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
neam, Dar mai ales, să întețim rugarea Și de părinții noștri, ascultarea, Curați să fim ca aurul din șteam΄. Oricare orthodox din lumea asta Ar trebui să se învrednicească Spre sfântul Munte ca să afle casta Preasfântă de monahi, să-i agrăiască, Sfat să le ceară spre-a opri năpasta Și Maica Domnului să-l miluiască ... Viața în pustie e cu mult mai grea ... Viața în pustie e cu mult mai grea, Că virtutea întărâtă dracii; Doar din grădină ți se smulg
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Pascu_balaci_1396833089.html [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
acesta la mântuirea și îndumnezeirea sa în Iisus Hristos prin Duhul Sfânt. „Prin rugăciune răspundem chemării lui Iisus Hristos, îl implorăm, îl lăudăm și îi mulțumim pentru toate simțindu-L prezent în noi ca pe Tu care ne cheamă și agrăiește și nu ca pe un El de care ne vorbește preotul“30. Numai în stare de rugăciune, de deschidere spre Dumnezeu, omul poate primi în suflet „cuvintele vieții acesteia” (Fapte 5,19). Cuvintele lui Iisus Hristos sunt cuvinte de Sus
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_importanta_sfintei_liturghii_.html [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
balada „Cântec de flintă” se înfiripă un dialog între haiduc și flintă, extras parcă din vechile cântece populare: „În rădvanul boieresc Șade-un domn de neam grecesc În veșmânt de beizadea ; Să mi te încrunți din șa Și să-l agrăiești să stea.” Balada e un pretext de a gusta cuvintele vechi (a agrăi) ale unor baladiști ce nu fug de argoul balcanic al limbii. Într-o prozopoemă eladescă omagiază misiunea scriitorului invocând pe Bălcescu (amant al patriei), pe Heliade (vulcanicul
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Romulus_vulpescu_un_trubadur_melancolic_ion_ionescu_bucovu_1348216112.html [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
parcă din vechile cântece populare: „În rădvanul boieresc Șade-un domn de neam grecesc În veșmânt de beizadea ; Să mi te încrunți din șa Și să-l agrăiești să stea.” Balada e un pretext de a gusta cuvintele vechi (a agrăi) ale unor baladiști ce nu fug de argoul balcanic al limbii. Într-o prozopoemă eladescă omagiază misiunea scriitorului invocând pe Bălcescu (amant al patriei), pe Heliade (vulcanicul vates) pe Cantemir (elevatul european), pe Eminescu (demiurgul cosmogoniilor), pe Maiorescu (magnificul magistru
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Romulus_vulpescu_un_trubadur_melancolic_ion_ionescu_bucovu_1348216112.html [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
înaintea vocalelor. Din φονη (grc. „voce”), limba română păstrează „afon”, iar din αλφάβητος (grc. „alfabet”) vom avea „analfabet”. De regulă, particula semnifică absența. Sub această formă, „a” provine din prepoziția latină „ad” (lat. „la”, „spre”, „către”). În limba română, „a agrăi” are înțelesul de „a vorbi către”, a se adresa cuiva (arhaism). „A” inițial protetic (adăugat ca atare) e specific dialectului aromân al limbii române. De exemplu, românescului „laud” îi corespunde „alavdu” armân. Deși prezentate în limba română, expresiile următoare sunt
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
că așteptau să vadă ce se mai Întâmplă. E, zic, oameni buni, dragi tovarăși, ce părere aveți? Cum e cu ploaia? Așa e că nu știați cum se petrec lucrurile În realitate? Oamenii tot nu spuneau nimic. Atunci l-am agrăit pe un moșulică, șef de echipă la CAP și om respectat de toți ceilalți: ia zi, nea Anghele, ce ai Înțeles mata din toată treaba? Moșul s-a ridicat, cu pălăria În mâini, și a vorbit cu glas cuminte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când eram copil, Îi acordam o admirație nemărginită. Judecă și tu: când intram În biblioteca sătească (se ocupa și cu asta) după vreo carte despre care auzisem c-ar fi fost frumoasă, el se arăta profund deranjat, ofta și mă agrăia: „Da, zi ce vrei; astăzi studiez scrierile lui Cutărică” - rostea de fiecare dată alt nume de filozof neamț - „vino mâine. Sau mai bine săptămâna viitoare, că intru În inventar. Se muncește aici, ce să facem, trebuie să ținem lumina cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea Mitu Păcătosul, cu Iedul sprijinindu-i-se pe umeri. „Hai să trăiești, unchiule!” Îl agrăi tânărul care se cam codea să privească Înapoia moșului. „Să fii sănătos, taică!” răspunse nea Mitu, iscodindu-l din ochi. Apoi Își urmă vorba: „E aicea, nu?”. „Nu”, minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu găleata, o țigancă trupeșă, cu bucile bombate și sânii năprasnici, nu-l lăsa pe Ectoraș să bea mai mult de jumătate din cana cu care bea toată lumea. Zâmbea Întruna, vorbea tare și răspundea cu vorbe deocheate bărbătușilor ce o agrăiau, făgăduindu-i Împreunări focoase și podoabe bărbătești groase și lungi cât jumătate din cozile sapelor. Apa era puțină și se termina repede pentru că tractoristul care pleca la fermă cu țiganca după apă de băut nu umplea niciodată butea cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în care ea este personajul principal.” 370 Intervenția vânzătorului-de iertări este ironică și târgoveața simte acest lucru, de aceea cere să nu fie rău înțeleasă sau interpretată: „[...] cer cinstitei adunări/ Să nu mă ia în spăngi - răspunse ea -/ De-oi agrăi cum știe limba mea,/ Căci nici un gând urât prin cap nu-mi trece/ Decât de-a șugui și de-a petrece...”371 Se trădează o atmosferă de voie bună și destindere, chiar și atunci când cele mărturisite ascund sub nota comică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
că nu mai există pentru mine posibilitate de reabilitare în ochii dumneavoastră. Ce să fac? Voi trăi și eu cum voi putea. Sărac, dar curat. Sărac am fost, sărac am să mor. Au izbucnit în râs. Maiorul Fetecău m-a agrăit cu ironie prefăcută: Vezi, domnule Maxim, ce-ai făcut! Pe cât erai de bogat, într-un minut ai pierdut frumusețe de avere, ca și Iov. Și asta pentru atitudinea dumitale nereverențioasă față de viitorul dumitale socru! Ce să-i faci, domnule maior
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
n-am de unde să știu; Lasă că știm noi, de naș fi știut niciodată, ne-au lămurit cei care se pricep și care au umblat cu așa ceva când au fost în armată. * − Cumnate Ghiță, matale ești în comitetul parohial, îl agrăiește Maria pe Ghiță Nașcu, vreau să te întreb dacă n-ar trebui să-l trimit pe Săndel la preot, ca să-l spăvăduiască pentru că a pricinuit așa nenorocire, cu „cutiuța” lui, ce s-a dovedit grenadă, după cum au spus oamenii care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
duce în capitală. Așa s-a nimerit că au găsit un compartiment gol. Numai că ni aci la Ucea li se urcă în aceeași despărțitură un tovarăș de drum, un negru, african sadea, dar îmbrăcat întocmai ca pe la noi și agrăind, după cum vom vedea, cel mai neaoș dialect de pe Olt. Odată intrat în compartiment, harapul nostru a dat binețe după cuviință, și-a scos desagii de pe umăr și i-a aruncat fain frumos în cușeta de deasupra capului, și-a agățat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Și Iată, acel Fiu al Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat Groaznicul Om și spatele-și întoarse către Vala. Noi auzit-am Glasul Albionului în somnu-i agrăind: "De ce-n tulburătoare cețuri nourii tăi se răsucesc? Nu pot să mai ascund Îngrozitoarea viziune pe care-o văd cu ochii. O, iubire și viața și lumina! Spaime profetice mă-ndeamnă să vorbesc: naintea-mi este viitorul 75 Precum o candela
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
peste tărîmurile-acoperite de blîndă luna a lui Beula, 250 Fiicele lui Beula au văzut Divină Viziune; fost-au mîngîiate, Si ca o dublă femeiască-nfățișare, tandrețe și desăvîrșire-a frumuseții, Ele-și plecară capul și se închinară, si cu duioasa voce agrăiră cuvintele acestea: "Doamne, Mîntuitorul nostru, de ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele nostru, Dar acum știm că orice tu vei cere de la Dumnezeu 255 El îți va da; căci noi sîntem femei slabe și nu-ndrăznim să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de negre tunete bubuitoare-mpresurată, Și ale sale dezgolite mădulare lucind peste albastrul cer întunecat, genunchii săi În nori că sîngele-mbăiați, pîntecele-i în focuri de război acolo unde sulițe Și săbii fac prăpăd, acolo unde Acvilele plîng și rîd Hoitarii Vulturi, agrăind: 45 "Acum noaptea Măcelului se-aprópie, acuma carnea Regilor și-a Prinților Cei în palate răzgîiați fie-ne de hrană, sîngele Căpeteniilor nutrit Cu poftă și ucidere fie-ne de băutură; Corbul cel beat va rătăci Printre cei omorîți noaptea întreaga
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si scorpia pustiei cu aspru cîntec Necăjesc fiece suflet viu. Șarpele Preot 227 aleargă De-a lungul rîndurilor, strigînd, "Ascultați Preotul lui Dumnezeu, voi luptătorilor; 115 Asta Sutana pe capu-mi el a pus-o în vremuri din Vecie, Si agrăi, " Mergi înainte și bătăliile mi le călăuzește; că pe-mbinata șira a spinării Omului eu te-am făcut cînd șters-am Omul din viața și lumină. Ia cele Șapte Boale ale Omului; le pune pentru vremuri ce-or să vie În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în fălcile înfometatului mormînt? Plăcere căuta-vei din rană putreda, ori de Nevastă o să-ți iei Străvechea Lepră? pentru că Regele și Preotul să chefuiască încă pe decăderea ta Și groapă joc să-și bată și de aratul cîmp să rîdă, agrăind, 495 "Sînt cea care hrănește, tu cel care distrugi; în sînu-mi este vin și lapte, Si o fîntînă se revarsă din pieptul meu, la mine vin noroade toate; Suflării mele se supun; mie mi se-închină. Sînt zeie și regina
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o privire Și cu o alta pot să te înviu. 5 Voioasă te găsesc peste măsură Când, Doamnă Brună, te-ntâlnesc în drum Și râsul tău mă doare, ca și cum Mi-ar face pe obraz o zgârietură. Că, nevoind să-mi agrăiești nicicum, îți faci din râs a doua ta natură, De mi se pune stavilă la gură, Nu pot să-ntreb nici ce, nici cât, nici cum. Și-nțelegând puțin câte puțin Că limba mea de-un farmec e legată, încerc să
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
vrei în lume?a; unor eroi li se spune: aDormiți nani-naniă, ca și codrului: ăHai, dormi, pădure, nani-naniă, iar limba poeziilor lui Beniuc este, în felul ei, unica prin lipsa de mlădiere, cu flexiuni curioase și cu un lexic teribil: aGrăi behăit profetica, anu mai s-arată, ăă torăiă, ănu-l aștept cu mîinile eu goaleă (eu este pus aici că o căciulă într-o cadă de baie); ăea pleacă spre Africa ei neagră / Iar eu rămîn în Europa noastră dragă (!)". Asemenea
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
o clipă de neatenție, Stănculescu vine de la cavalerie, iar Roman-i „lupul cel tînăr ce trebuie cu orice preț scos din pădure”, care aveau să-l și scoață. Așa că dacă-i vorba păn’ la urmă den dobitoace, putem fără sfiiciune agrăi că dacă dobitocie nu e, nămica nu e. Noroc că e. Ca să trîntească-n stil tomberon capac la toate, revista hotărăște să aloce ministrului apărării și celui de interne 20% din profitul anului 1991, „convinsă că acest gest are ca beneficiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în care ea este personajul principal.” 370 Intervenția vânzătorului-de iertări este ironică și târgoveața simte acest lucru, de aceea cere să nu fie rău înțeleasă sau interpretată: „[...] cer cinstitei adunări/ Să nu mă ia în spăngi - răspunse ea -/ De-oi agrăi cum știe limba mea,/ Căci nici un gând urât prin cap nu-mi trece/ Decât de-a șugui și de-a petrece...”371 Se trădează o atmosferă de voie bună și destindere, chiar și atunci când cele mărturisite ascund sub nota comică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]