105 matches
-
cu un șervețel și gata”. Reclamele tv., deducem și din acest dialog, influențează praxisul culinar. Lui Spiru, tatăl a doi băieți, Dariei și altora de teapa lor le trebuie încă un minut în plus de a se familiariza cu expansiunea agrestă a orașului, a formelor de interacțiune umană pe care o presupune acesta. Un mijloc de a reuși abaterea de la tensiunea prezentului este să se refugieze în trecut prin lecturi. Intenția, pe care o realizează, a Elenei Buznă este de a
Dan Ionescu: Literatura feminină de astăzi. Cronică la romanul „S”, de Elena Buznă () [Corola-blog/BlogPost/339305_a_340634]
-
ca o lespede peste un trecut „obsedant": „Vină iertarea". O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. Cornu nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund". Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a lumii structurată în linia lui Pillat și Fundoianu (ciclul 10 sonete la Posada). „Nevrozele" au evoluat însă spre un onirism terapeutic (Hipertiroidiană). În 1998 apare
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MONOCOLOR Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Strivesc în coapse boabe de incest al mării cu un fluviu sinuos. Și mă hrănește iarăși un agrest efluviu evadat din curios baraj în care peștii se-mpreună cu broaștele și mizantroape știuci. Încerc să-mi torn pe buze mătrăgună, Din rugii emotivi ce mi-i arunci. În dimineți de toamnă reci, fac crize. Îngrop nisipuri în genunchiul
MONOCOLOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350250_a_351579]
-
Articolele Autorului GREVĂ Cred c-am să fac o grevă de protest, Că prea ne-mpovărează iar minciuna, De nu mai știm nici când răsare luna, Chiar dacă adevăru-i manifest. Ne destrămăm cu ura și ranchiuna, Iar sufletul se face mai agrest, Se-adună-n inimi zgură, ca un lest, Spre noaptea minții ne-ndreptăm întruna. Când ne mascăm curajul sub cagulă, Iar forța o ascundem sub o glugă, Picioarele se frâng de la rotulă Și în genunchi cădem, în loc de fugă. Dar viața noastră încă
GREVĂ...JAPONEZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340416_a_341745]
-
venit să îmi atingi mormântul... Să mă acoperi cu durerea surdă Ce plânge printre frunze de ferigă Azi, picături de ură mă inundă Răscruci de lacrimi, iarna asta strigă... Să nu mă-ntrebi de ce-i schimonosită Pădurea-n care zâmbetul agrest Și -a -mprăștiat sămânța infinită Într-un nerușinat și tainic gest... Grimase răstignite-n constelații În care am intrat de bunăvoie Mă-ntâmpină șiret cu ostentații. Poemul meu are program de voie... Referință Bibliografică: Poemul meu are program de voie
POEMUL MEU ARE PROGRAM DE VOIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356005_a_357334]
-
Aplauze nesfârșite pentru unul dintre cei mai mari tenori ai momenului, Roberto Alagna. A fost pentru prima dată când artistul a urcat pe o scenă din România. După debutul Australian, la începutul acestei luni, Roberto Alagna a evoluat, alături de Maria Agresta și Anita Rachvelishvili, pe scena Operei Covent Garden în Trubadurul de Giuseppe Verdi, un adevărat triumf al „acestui star de dincolo de Canalul Mânecii”, cum l-a calificat presa londoneză. Înainte de începerea Galei de la Bucureșzi, Roberto Alagna a avut o scurtă conferință
Gala Operelor Naționale între aplauze furtunoase și regrete by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105898_a_107190]
-
și caritatea rezemându-se pe o glorie nesofisticată reflex circadian al genunchiului în adevăr gata pregătit pentru acvaplanare un examen la armonie între o propriu-zisă forță divinatorie de maximă propulsie iluzie despre permeabilitatea anamnezei viitorului mai mult ca perfect expulzie agrestă printre efebi eșalonați fața ghimpată avea chef de vorbă cu copilul cu aportul cerului influxuri bunicele din țările cu cele mai multe erecții pe cap de locuitor per capita dacă așa vă convine mai mult MĂRIRE GOLULUI și netul se va lua
FESTIN NE.NORMAT (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351991_a_353320]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > BLESTEMUL Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și
BLESTEMUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368236_a_369565]
-
să-i cer iertare,să-mi spună "lasă, nu-i nimic, a meritat".... X. BLESTEMUL, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1411 din 11 noiembrie 2014. Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
-n grupurile apei când seaca. Tot mai’în adâncuri, fără-ncetare fug printre-ale pădurii pagode. Blestemu-i crâncen, nu am scăpare decât la râpă Uvedenrode. Citește mai mult Sunt lacom vânat cu fluturi obezi,din lacrimi de țestoasă îngrășați,năvălitori în agreste cirezi,cu fire prelungi, sidefii, legați.Un zeu vânător și nouri hăitașialeargă-n urma lor gesticulând,stranii fantasme cu chip de incașidin resfirate harfe susurând.Trecutul mi-l vor - sub clopote verzilucii oglinzi din dânsul să-și facă;trecutul în care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
cuvântului, o astfel de poezie va fi expresia unei imense sete de real sau, mai exact, a unei subordonări sui-generis față de dinamica realului evocat în dimensiunile sale materi¬ale, haotice.» (PPg, 200). Criticul Ioan Pachia Tatomirescu constată, între altele, că «agrestul cosmos se relevă sinestezic prin trăiri ale originarului, ale miticului, în descendența marilor poeți interbelici ai Ardealului (A. Maniu, L. Blaga ș. a.): "Pentru copii mijesc și se umflă în nori / țâțele ploii până se mulg de la sine. Ugerul lunii
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Stamatoiu - Clepsidra cu cenușă, text apărut în Vatra din mai 1988 Este invocată și natura ca motiv de meditație Ținutul natal care e și titlul unei poeme fiind văzut ca o oază de liniște și pace, copilăria plasată în univers agrest revenind în memorie, în ipostază, catalică și de domolire a angoaselor maturității. Vara, copil,/ În apele răului/ Scăldându-mă... / Până deveneam albastru/ Ca apele. (Vara, copil). Erosul e absolut în toate ipostazele, inclusiv în cel conjugal, transfigurat însă la tensiuni
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
diverse trupe ca Doc West and Flyer și White and Blues Band. În 1977 și-a deteriorat corzile vocale și a luat un an de pauză. Trei doctori i-au spus că nu va mai cânta niciodată. Antrenorul vocal Katie Agresta a ajutat-o să își recâștige vocea, învățând-o exerciții vocale corespunzătoare. În 1978 și-a recâștigat vocea și, împreună cu John Turi, a format trupa Blue Angel. În următorii ani, trupa s-a impus prin piesele create, o dovadă fiind
Cyndi Lauper () [Corola-website/Science/315837_a_317166]
-
evaporându-se, „fiind apă“ / „compuși ai apei“; astfel, se deduce ușor că ființele umane sunt sublime „grupuri ale apei“). "Poezia pură, jocul secund", rețea de cristale ale Logosului, când se îneacă / dispare „animalitatea planetară“ / „spiritul de turmă din junglă“ («cirezile agreste») prin „umanizare“, în «grupurile apei», are menirea ca, din prezent / «din ceas», să oglindească măreția lumii, «calma creastă», zenitul, dar și opusu-i, «nadirul latent», să-i deducă întreaga istorie / viață, spre a proiecta-o în sfera înaltă a spiritului sacru
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
Parc-auzi cum urlă valurile Acherontului! Minunat!) - Iti, sugera Aurora, se răcește laptele.Suflețel mai muia un pișcot în ceașcă și trăgea o înghițitură. - Dar asta? Fortunatus et ille qui deos novit agrestes. " Fericit și acela care cunoaște pe zeii agrești!" În chipul acesta decurgea deșteptarea lui Suflețel, care avea totdeodată sub ochi o copie în mărime naturală a unui basorelief reprezentând pe Venera ieșind din unde, Aphrodita Pontia, lipită într-un perete. În sufletul lui Suflețel stăpâneau în aceste clipe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Aurorei peste indigentul său costum de casă și se cobora în grădină, unde, prevăzut cu toate instrumentele, tăia și curăța trandafirii, plivea florile, stropea cu furtunul. Surprins de vreun amic, Suflețel avea totdeauna la îndemînă vreun citat dintr-un poet agrest. Seara, clasicistul asculta la radio unele posturi străine numai pentru concerte din muzica clasică. Fără a fi meloman, își nota numai producțiile de reputație stabilită (Mozart, Bach, Haydn, Beethoven) și asculta religios, cu ochii închiși, șoptind din când în cînd
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
retras în casă, la gura sobei - el are teroare de intemperii -, se lasă împresurat de fantasme, deslușind în jocul limbilor de foc plăsmuiri nemaivăzute (Serile la Mircești). Gerul, iarna sunt personificate, ca în mitologia populară. Un imn e înălțat îndeletnicirilor agreste, săvârșite de țărani radioși. Exuberanți, zburdalnici, țăranul și țărăncuța (Rodica) au un irezistibil tonus amoros, însă idila care îi ațâță suferă de prea mult dichis, alintându-se în artificiozități. Acest lirism descriptiv, bucolic etalează, în ornamentica lui, o notă parnasiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
toate astea din frică față de Dumnezeu. (Coran, II, 35, adaptare după versiunea franceză a lui Jacques Berque). Am putea afla acolo o altă perspectivă asupra relatării informante pe bază de "mulgere", așa cum, pornind de la o imagine în oglindă ("înecarea cirezilor agreste") Dan Barbilian ajungea la "un joc secund, mai pur". Dar, nefiind în stare deocamdată să ajungem la acel "nadir latent", trebuie să ne mulțumim cu zona obscură a subconștientului: operațiunea de extragere a laptelui de la blânda rumegătoare generează imagini de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
timp de câteva decenii credincios viziunii neoclasice și, într-o vreme în care retorica este doborâtă și toate formele de seducție alungate din poem, el continuă să scrie versuri cantabile și să sporească, de la o carte la alta, numărul viziunilor agreste melancolizante. EUGEN SIMION SCRIERI: Poezii, București, 1956; Coloană în amiază, București, 1961; Flori de păpădie, București, 1962; Umbra plopilor, București, 1965; Poezii, București, 1967; Calendar, București, 1969; Încă nu, Cluj, 1972; Versuri, București, 1973; Măslinul lui Platon, Cluj-Napoca, 1977; Bătaia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
maschează chiar o jubilație secretă. Există aici o metafizică „naturistă”, un rousseauism latent, care constituie axul central al poeziei. Nici primitivismul, nici frustețea nu provoacă indignarea eului liric; dimpotrivă, civilizația, „tiehnica” și sofisticăria reprezintă echivalențe ale unei căderi din raiul agrest: „Nu vei fi/ Cu nimic mai frumoasă dacă mergi cu o sută la oră/ Nici dacă radioul ne ține suspendați/ În muzică și prostii. Nici măcar/ Dacă bomba va exploda sau gargaragiii/ Vor răguși.// Nu o să se schimbe nimic. Doar metabolismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Simion, Fragmente, I, 160-163; Dicț. esențial, 784-787; Micu, Ist. lit., 216-217, 441-444; Manolescu, Lista, II, 12-15; Popa, Ist. lit., I, 350-354, 687-694; Nicolae Manolescu, Domnul Zaharia Stancu, RL, 2002, 40; Alex. Ștefănescu, Zaharia Stancu, RL, 2002, 40; Emil Manu, Melancolia agrestă, CL, 2002, 10; Negrici, Lit. rom, 87, 202-205, passim; Zaharia Stancu 100, CC, 2003, 1-2 (număr omagial). D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
univers liric îl sintetiza omagial în Doina firelor de tort. O serie de idile și pasteluri relevă influența poetului năsăudean, iar alte texte par să-și găsească sursa în motivul coșbucian al „dragostei învrăjbite”. Cu timpul, spațiul rural sau numai agrest devine un simplu cadru al dramei intime a celei neiubite. Intensitatea sentimentelor atinge câteodată un grad extrem, iar sinceritatea e vecină pe alocuri cu impudoarea, într-un vers care, tot mai scuturat de podoabe, devine melopee. Un model a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
trei ființe atât de mirate să fie împreună!" Apoi, cum soțul cedează locul, iată-i pe povestitor și pe Doamna T... plecați la plimbare într-un cadru plin de farmec pe malurile Senei, ale cărei șerpuiri repetate formau niște insulițe agreste și pitorești, care variau tablourile și le sporeau". Varietatea cheamă multiplicarea, multiplicarea cheamă gradația și aritmetica plăcerii se aplică mai întâi la săruturi. Cu multă naivitate povestitorul declară: "Mi-era teamă totuși, i-am spus, ca surpriza de adineauri să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
chiar de la prima ceasului bătaie”. Deși, în acest context, literaritatea este neglijată, se pot selecta câteva poeme, mai ales cele care evocă într-o manieră eseniană locurile natale. Astfel, ciclul Mi-s rădăcinile pierdute-n Bărăgan se deschide spre peisajele agreste, transpuse în versuri cu ecouri folclorice. Volumul următor, Pietre de râu (1966), este dedicat mai tinerilor confrați, cărora li se transmite, cu orgoliu grandilocvent, încrederea în noua poezie, ce va dăinui ca și „pietrele de râu”, imagine din care nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
reunite în 1982 sub acest ultim titlu -, M. reușește să-și fixeze o voce personală, deși modestă și cu inflexiuni oarecum cunoscute. Dar dincolo de orice influențe, pare evident că memoria lui afectivă era încărcată cu impresii și imagini ale naturii agreste, care formau principalul filon al fluxului interior, elementele de referință ale sensibilității sale. Acestea se definesc ca un „izvor” constituit, în special în copilărie, din senzații și trăiri legate de spectacolul satului, însumând grădini multicolore, câmpuri însorite, păduri, toate animate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]