269 matches
-
frumoasă cântare'' despre iubirea dintre Afrodita, soția lui Hefaistos, cu Ares. Ascultându-l pe poet, Ulise se bucură laolaltă cu ceilalți comeseni, dar, cum s-a terminat cântarea, el îl roagă pe Demodokos să povestească despre calul troian construit de ahei și cum, după introducerea lui în cetate, oștenii greci au distrus Troia. Aedul îi îndeplinește dorința, iar lui Ulise lacrimile îi curg șiroaie. Acum regele Alkinoos, intrigat, îl oprește pe cântăteț și îi cere imperativ necunoscutului să-și spună numele
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
a cîntat?!... Ba, să vezi, posteritatea este încă și mai dreaptă: în mentalul colectiv, bine alimentat și stimulat de texte paraliterare, Ahile a rămas faimos nu atît fiindcă a adus o contribuție decisivă - și cu viața lui plătită - la victoria aheilor, într-un moment în care absolut tot părea pierdut. Și poate că nici chiar pentru prietenia sa proverbială cu Patrocle. Ci, mult mai curînd, pentru că era om, deci muritor și vulnerabil. Să nu îl compătimim totuși prea mult. În fond
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
un amplu spațiu bahic (Umbra lui Dabija-voievod), la Creangă, un spațiu al neghiobiei (Povestea porcului), al ,hărniciei supranaturale, al eficienței drăcești" (Stan Pățitul) ș.a.m.d. Uneori, spațiul deschis alternează cu cel închis, ca în Iliada (primul fiind reprezentat de tabăra aheilor, al doilea, de cetatea Troia). La fel, în Luceafărul, ,universul de o mare profunzime stelară" se află opus față de ,cămara" Cătălinei. |n continuare, Valeriu Cristea vine cu o abundență de exemple privind spațiul închis, numit și Domesticul interior. Acesta e
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
Așa cum era hotărât, în zori, cei din tabără adună lucrurile, dau foc corturilor și urcă-n corăbii, dând de-nțeles că socotesc războiul pierdut și se retrag definitiv. Războinicii aleși privesc mișcările prin crăpăturile dintre scândurile calului. Iar când corăbiile aheilor dispar în zare, își întorc privirile spre porțile cetății. Se vor deschide curând, troienii vor ieși, vor lua ca pradă de război calul și-l vor duce-n cetate. Războinicii ahei profită de așteptare ca să-și mănânce rezerva de carne
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
mișcările prin crăpăturile dintre scândurile calului. Iar când corăbiile aheilor dispar în zare, își întorc privirile spre porțile cetății. Se vor deschide curând, troienii vor ieși, vor lua ca pradă de război calul și-l vor duce-n cetate. Războinicii ahei profită de așteptare ca să-și mănânce rezerva de carne. Orele trec încet, din cetate nu iese nimeni. Primului care se miră, Ulise îi ordonă să păstreze tăcerea. Să nu deschidă gura nimeni, fiecare să facă cât mai puțin zgomot cu
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
aheii într-adevăr au plecat. Le-o confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică soarele, aud muzică venind din cetate, niște cânturi stranii, dar de netăgăduit vesele. Pesemne sărbătoresc victoria. După-amiază, troienii deschid în sfârșit porțile cetății. Războinicii ahei se bucură și văd (înfrigurați, dar nemișcați, să nu facă zgomot) cum un grup de troieni iese din cetate și vine spre cal. Aheii își țin răsuflarea. Troienii dau ocol animalului de lemn și se uită la el curioși. Discută-între
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
spun. Ajunge până la ei doar un murmur de vorbe amestecate cu freamătul valurilor. Acum, în sfârșit, vor lua calul și-l vor duce-năuntru. Dar nu, n-o fac, se întorc în cetate și închid porțile. În acea noapte, războinicilor ahei le e și mai greu să adoarmă. Foamea și setea-i cuprind pe toți. Nu mai au nici apă, nici mâncare, nici n-au cum face rost și-asta dă naștere la frecvente certuri, certuri pe care Ulise le curmă
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
cu o asemenea strictă încorsetare verbală, observăm o "stingere" a patetismului topit în anodin, în retractilitate, în iremediabilă dezolare. Mitologia e dezumflată prin raportarea la stringența prezentului plat, izbită de inebranlabila actualitate: "O, voi barbari/ din toate zările/ deghizați în ahei/ nu-mi veți putea cuceri/ Troia din inima mea.(...) Veți avea nevoie/ de un cal mic, mic, mic/ de plumb.// Sau, și mai bine,/ de un cal mic, mic, mic/ de oțel// Dar/ nu va mai fi nici un Homer/ nici un
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
Dându-și seama că acesta este propriul tată (și bunică, el nu poate săvârși crima, întorcându-se împotriva lui Atreu. Generația următoare va duce mai departe blestemul: Agamemnon trebuie să-și sacrifice fiica, pe Ifigenia, pentru ca zeii să îngăduie plecarea aheilor în expediție împotriva Troiei. La întoarcerea din război, regele este ucis de Clitemnestra și de amantul ei, Egist, urmând ca după mulți ani, Oreste și Electra să-și ucidă unchiul și pe mama adulteră, pentru a împlini dreptatea, la porunca
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu dintotdeauna și-a dorit-o? În definitiv, nu este ea izvorul tuturor păcatelor și o frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a spus că suntem un popor vegetal? Suntem un popor de matematicieni nomazi și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și nu le-au dat mai multă putere, i-au asuprit pe cei mari și nu au îngăduit ca vreun străin cu multă putere să cîștige autoritate, îmi este suficient în cazul acesta exemplul Greciei. Romanii i-au amăgit pe ahei și pe etolieni; tot ei au micșorat puterea statului macedonean; l-au alungat pe Antioh și oricare au fost meritele aheilor sau ale etolienilor, nu le-a fost niciodată îngăduit să-și întindă stăpînirea; nici încercările lui Filip de a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu multă putere să cîștige autoritate, îmi este suficient în cazul acesta exemplul Greciei. Romanii i-au amăgit pe ahei și pe etolieni; tot ei au micșorat puterea statului macedonean; l-au alungat pe Antioh și oricare au fost meritele aheilor sau ale etolienilor, nu le-a fost niciodată îngăduit să-și întindă stăpînirea; nici încercările lui Filip de a-și cîștiga încrederea lor nu i-au făcut vreodată pe aceștia să-i fie prieteni, fără ca în același timp ei să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să-l descoperi pe dușman, să știi unde să-ți așezi tabăra, să conduci armatele, să le orînduiești pentru bătălie și să susții asediul unui oraș în folosul tău. Între alte laude pe care scriitorii le aduc lui Philopoimen, principele aheilor, este și aceea că în timp de pace el nu se gîndea la altceva decît la felul în care trebuie să lupți în război; iar atunci cînd se afla cu prietenii lui undeva pe cîmp, deseori se oprea și discuta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
primește pentru că n-ai vrut ca, ajutîndu-l cu armele în mînă, să riști de a avea aceeași soartă ca și el. Antioh trecuse în Grecia, fiind chemat aici de către etolieni pentru a-i alunga pe romani. El trimise soli la ahei, care erau prieteni ai romanilor, spre a-i îndemna să rămînă neutri; pe de altă parte însă, romanii îi sfătuiau să ia armele în mînă pentru ei. Chestiunea a fost adusă în discuție în adunarea aricilor, unde solul trimis de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu dintotdeauna și-a dorit-o? În definitiv, nu este ea izvorul tuturor păcatelor și o frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Secretarul suspină, riscând un discret zâmbet Împăciuitor. Pe măsură ce discuția continua și el aflase la ce să se aștepte, părea tot mai șiret și mai sigur pe sine. Înălțimea Voastră știe cum merg lucrurile la Curte. E greu să supraviețuiești Între ahei și troieni. Unii trag la dreapta, alții la stânga. Sunt tot felul de influențe. De presiuni... Pe de altă parte, se știe că nici Înălțimea Voastră nu sunteți partizanul unei alianțe cu Anglia... Până la urmă era vorba de a vă servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
timp s-o răsfoiască! - în care... ,Toți peste noapte dormeau și zeii ceilalți și oștenii Numai Zeus n-avea parte de tihnă, nu-l stăpânea somnul, Sta chibzuind cum să-l înalțe pe-Ahile Cinstea mărindu-i cu pierderea multor ahei la corăbii..." - Cum vremile se repetă, zise Trandafir cu înțelepciune mare, bre, cum acum suntem zei, oșteni, pleavă... Cum vremile repetă afurisenia asta cu momeala, cu visul!... Ioanea Păsulii recită potolit ce avea scris în lucrarea de masterat: Una din
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
trimită... Visul la sine chemând, îi zise cuvinte ce zboară: ŤDu-te, tu, vis momitor, pe la repezi corăbii ahee, Unde adormit e sub cort Atrid Agamemnon, și spune-i Toate și-ntocmai așa cum mi-e porunca, zorește-l Să înarmeze pe-ahei, să bată cu toată grecimea, Poate chiar azi să ia Troia cu ulițe largi pietruiteť"... - Și? întrebă Trandafir Pavalache... - Visul se duce la Agamemnon... - Și? zise, nerăbdător, Trandafir. - "Dormi, tu viteaz născut din Atreu călărețul războinic?" Pe drum trecea șeitan
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
Rodica Bin Fiecare să fie, în felul lui, un grec... Goethe Nefiindu-i dat să pună piciorul în Grecia, Goethe, care diviniza valorile anticei Elade, asimilîndu- le cu cele ale umanismului, poposește la Paestum, una din coloniile înființate de ahei pe țărmul sudic al Italiei. După ce ochiul i se obișnuise cu splendorile arhitecturii romane și renascentiste, este de-a dreptul șocat de aspectul greoi, lipsit de eleganță, masiv, al templelor dorice, bună parte în ruină, în care nu regăsește „geniul
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
a lui Homer prin evidențierea scenelor corespondente de la începutul și sfârșitul cântului I: rugămintea lui Hrises către Agamemnon de a-i înapoia copila, respectiv implorarea lui Zeus de către Tetis de a-i veni în ajutor fiului ei Ahile, pedeapsa dată aheilor de Apollo, respectiv sancțiunea impusă lui Hefaistos de Zeus; ospățul de împăcare oferit de Hrises aheilor, respectiv banchetul olimpienilor. Pune în lumină unitățile ritmice și scenele importante care scandează marea friză a luptelor din cânturile al IV-lea, al V
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
către Agamemnon de a-i înapoia copila, respectiv implorarea lui Zeus de către Tetis de a-i veni în ajutor fiului ei Ahile, pedeapsa dată aheilor de Apollo, respectiv sancțiunea impusă lui Hefaistos de Zeus; ospățul de împăcare oferit de Hrises aheilor, respectiv banchetul olimpienilor. Pune în lumină unitățile ritmice și scenele importante care scandează marea friză a luptelor din cânturile al IV-lea, al V-lea și al VI-lea. Lămurește rolul de articulare a construcției îndeplinit de comparațiile ample și
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
frumos/ Decât Moartea însăși, mai mortal decât/ tamburinele hittiților/ în miez de noapte. Pașii mei spre el - dans macabru...// Doar un copil, un tânăr blond cu scut celebru/ Un și mai celebru mort. Sângele-ți, Patroklos,/ Îmi dă viață, hohotul aheilor mă-ndrumă spre tine,/ Rug, în fapt de zori, măi Tată, închin spre tine cupa.// Prin pleata Mirmidonului zăresc a lui Helios cumplită veghe/ Sunteți aici. Acum știu că pumnul de țărână/ Pe care-l strâng îmi va fi urnă
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
Coloana Femei-îngerul melancoliei” (dintr-o singură bucată de lemn de cireș de trei metri) pe “triunghiul alb” împreună cu cele trei “zeițe-mume” și “Apollon-Vânătorul stelelor “pe harta verde a României “O, cântă zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse” (Iliada - strămoașa poeziei universale) Dragi prieteni, Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, pământeni și nepământeni, internauți crepusculari de pretutindeni și de oriunde vă aflați “la orizontul misterului” cum ar spune Lucian Blaga - O zi bună să vă dea
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
a mai ajuns Nici întreg și, nici în parte Dar maestre, nu se poate Orice simplă uzurpare De prestigiu, nu mai are Circumstanțele ei, toate Și mă-ncarc atunci de vina C-am pus mâna pe condei Supărându-i pe ahei Și oprind în geam, lumina Vă eliberez de facto Admițând fără efort Că speranța din acont Valorează cât exact, o Deziluzie sau pistă Care n-a ajuns la artă Casa cu fereastra spartă, Poate nici nu mai există Vine timpul
V-AM TRIMIS CURÂND O CARTE de ION UNTARU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355080_a_356409]